Bunurile mobile sunt, potrivit Codului Civil, toate bunurile care nu sunt imobile potrivit legii. Bunurile mobile se caracterizează prin faptul că se pot deplasa în comparație cu bunurile imobile care au o așezare fixă pe sol[1]. Potrivit art. 539 Cod Civil, în categoria bunurilor mobile se încadrează și undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum și energia de orice fel. Legislația civilă distinge între bunurile mobile corporale (au o existență de sine stătătoare) și bunurile mobile incorporale (e.g, titluri la purtător, drepturi de creanță, drepturi de autor, drepturi reale mobiliare).
Bunurile mobile corporale sunt de trei tipuri: bunuri mobile prin natura lor, bunuri mobile prin anticipație și bunuri mobile prin determinarea legii.
Bunurile mobile prin natura lor
Aceste categorii de bunuri sunt toate bunurile care nu sunt imobile potrivit legii (e.g, vehicule, materiale de construcție)[2].
Bunurile mobile prin anticipație
Bunurile mobile prin anticipație sunt acele bunuri care, deși sunt imobile, părțile unui act juridic le privesc ca mobile în considerarea a ceea ce ele vor deveni în viitor[3]. Legea le consideră mobile având în vedere o situație viitoare anticipată, când acestea vor fi detașate și vor deveni mobile[4]. Potrivit art. 540 Cod Civil, bogățiile solului și ale subsolului, fructele neculese, plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin bunuri imobile prin anticipație, atunci când, prin voința părților, acestea sunt privite în natura lor individuale în vederea detașării lor. În privința bunurilor imobile prin anticipație este important de trecut în revistă punctul de vedere din doctrină care precizează că „mobilele prin anticipație au un caracter mobiliar relativ, în sensul că aceste bunuri sunt mobile numai în raporturile dintre părțile actului juridic respectiv. Față de terți însă, ele devin mobile numai după desprinderea efectivă de fond”[5].
Bunuri mobile prin determinarea legii
Mobilele prin determinarea legii sunt considerate, în mod fictiv, drepturile cu privire la bunurile mobile, ca de exemplu dreptul de creanță cu privire la o rentă viageră[6], drepturile de proprietate intelectuală, acțiunile în justiție referitoare la un drept mobiliar[7].
Referințe:
[1] Conform Wikipedia.
[2] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 87.
[3] Ibidem.
[4] Conform Wikipedia.
[5] G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit., p. 87.
[6] C. T. Ungureanu, I.-S. Toader, Drept civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 145.
[7] G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit., p. 87-88.
