În funcție de numărul părților care participă la încheierea actului, actele juridice se clasifică în unilaterale, bilaterale și multilaterale. Ca urmare, un act juridic unilateral va fi rezultatul voinței unei singure părți, astfel cum prevede și art. 1323 Cod Civil. În doctrină s-au oferit următoarele exemple de act juridic unilateral: acceptarea moștenirii, testamentul, renunțarea la moștenire, denunțarea unilaterală a unui contract de către una dintre părți, rezoluțiunea unilaterală, rezilierea unilaterală, confirmarea unui act juridic anulabil,  mărturisirea[1]. Actele juridice unilaterale se subclasifică în acte supuse comunicării (e.g. oferta, denunțarea unilaterală a contractului de mandat) și acte care nu sunt supuse comunicării (e.g. testamentul)[2].

Actul juridic unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral, deoarece un act juridic unilateral are o singură voință juridică, iar un contract unilateral ale un acord de voințe[3]. În doctrină s-a explicat astfel:

„Prin această caracteristică [unicitatea voinței], actul unilateral se deosebește de contractul unilateral. În primul rând, contractul unilateral este rezultatul întâlnirii a două voințe juridice prin care se creează obligații în sarcina uneia dintre părți și în favoarea celeilalte – important fiind însă că un asemenea contract se bazează pe un acord. Dimpotrivă, în cazul actului juridic unilateral nu există niciun asemenea acord, fiind vorba de o manifestare de voință solitară”[4].

Dispozițiile legale cu privire la contracte se aplică și actelor juridice unilaterale, de exemplu și actele juridicele juridice unilaterale pot fi afectate de vicii de consimțământ[5].

[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 125.

[2] Ibidem.

[3] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 282.

[4] Ibidem. 

[5] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 113.