Al doilea război mondial lua sfârșit în anul1945. Pentru a evita declanșarea unui nou conflict între statele europene, în anul 1951, șase state au decis să pună în comun principalele resurse ale unui război: cărbunele și oțelul. Având în vedere că oțelul reprezenta principala materie primă pentru armament[1], prin punerea în comun a acestei resurse un viitor război era imposibil[2] deoarece nicio țară nu se putea înarma în secret împotriva celeilalte[3]. Astfel, în anul 1951, șase state (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) au instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, instituția aflată la originea Uniunii Europene de astăzi. Prin intermediul unor tratate succesive care au instituit noi comunități (e.g. Comunitatea Economică Europeană, EURATOM), care au extins competențele Uniunii sau au înființat noi instituții europene, Uniunea Europeană a evoluat de la „o umilă Comunitate a cărbunelui și oțelului la o Uniune solidă care este implicată în aproape toate domeniile vieții moderne”[4]. În prezent Uniunea Europeană cuprinde 27 de state. România este membră a Uniunii începând cu anul 2009 și se află în plin proces de integrare și asimilare a valorilor europene.
Acestea fiind spuse în introducere, care sunt cele mai importante lucruri despre Uniunea Europeană? Care sunt beneficiile și efectele-adverse ale acestei Uniuni?
Să începem, fără a pretinde exhaustivitate, într-o ordine pur aleatorie, cu…
1. Uniunea Europeană promovează pacea și alte valori sănătoase
Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2012[5], articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulând expres faptul că Uniunea Europeană urmărește să promoveze pacea, valorile și bunăstarea popoarelor. Printre valorile și obiectivele UE se numără respectarea demnității umane, democrația, egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați, libertatea, securitatea și justiția fără frontiere, dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea pieței, menținerea unei economii de piață competitive, progresul social, protecția mediului, combaterea excluziunii sociale și a discriminării, progresul tehnic și tehnologic, respectarea diversității culturale și lingvistice. În relațiile internaționale, Uniunea Europeană urmărește, printre altele, pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, dezvoltarea durabilă a planetei, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăcia, protecția drepturilor omului și, în mod specific, protecția drepturilor copilului.
2. Uniunea Europeană adoptă acte cu forță juridică obligatorie pentru statele membre
UE adoptă regulamente, decizii și directive – acte cu forță juridică obligatorie. Cu excepția directivelor – care trebuie transpuse în dreptul intern – legislația Uniunii are un efect direct în dreptul național al statelor membre, putând fi invocată direct în fața instanțelor naționale. În situația unui conflict între legislația națională și legislația europeană, primează, cu anumite excepții, legislația europeană în virtutea principiului aplicării prioritare a dreptului european. Pentru netranspunerea directivelor sau pentru nerespectarea dreptului UE, statele pot fi trase la răspundere și sancționate financiar prin intermediul procedurii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (procedura de infringement). Distinct de această procedură, statele pot fi trase la răspundere de către particulari pentru prejudiciile cauzate ca urmare a nerespectării dreptului european.
3. Uniunea Europeană legiferează pe baza unor reguli clare
Uniunea Europeană adoptă acte cu forță juridică obligatorie doar în domeniile unde statele membre i-au acordat, prin tratate, competența de a legifera în temeiul principiului atribuirii de competențe. Există patru tipuri de competențe ale UE: competențe exclusive, competențe partajate, competențe de coordonare și competențe speciale. Competența Uniunii este exclusivă atunci când doar aceasta poate legifera într-un domeniu specific, statele membre nemaiavând posibilitatea de a legifera. Potrivit art. 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (în continuare „TFUE”), Uniunea Europeană este competentă să legifereze în mod exclusiv în următoarele domenii: uniunea vamală; stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne; politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul; politica comercială comună. Competența Uniunii este partajată în situațiile în care atât Uniunea Europeană, cât și statele membre pot legifera în anumite domenii precum piața internă; coeziunea economică, socială și teritorială; agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării; mediul; protecția consumatorului; transporturile; rețelele transeuropene; energia. Având în vedere că atât statele membre, cât și UE pot legifera în anumite domenii, cine are prioritate? Competența principală aparține statelor membre, UE putând acționa doar în mod subsidiar cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Așa cum stipulează art. 5 alin. (3) din TUE, în domeniile care nu țin de competențele sale exclusive, Uniunea Europeană „intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”.
4. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este diferită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Deseori Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare „CJUE”) este confundată cu o altă instanță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”). Între cele două instanțe există numeroase deosebiri. CJUE este o instanță europeană cu sediul la Luxemburg, iar CEDO este o instanță internațională cu sediul la Strasbourg. Mai mult, în timp ce instanța de la Strasbourg soluționează acțiunile împotriva statelor cu privire la încălcările drepturilor omului, CJUE soluționează, printre altele, cauze care privesc emiterea unor hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului Uniunii, cauzele care privesc acțiunile în constarea neîndeplinirii obligațiilor de către statele membre, anularea unor acte legislative ale Uniunii Europene, sancționarea instituțiilor UE pentru prejudiciile aduse particularilor. O asemănare între cele două instituții este aceea că, în principiu, nici și CEDO și nici CJUE nu soluționează direct pretențiile particularilor, ci doar în mod subsidiar și/sau cu respectarea unor norme de procedură.
5. Uniunea Europeană are un catalog al drepturilor omului distinct de Convenția Europeană a Drepturilor Omului
UE este intens criticată pentru că nu a aderat încă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, primind avize negative din partea CJUE. Cu toate acestea, în 2007, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (în continuare „Carta”) a dobândit forță juridică obligatorie. Această Cartă este distinctă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și se aplică doar dacă statele membre „acționează în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii”. Încercarea cu privire la domeniul de aplicare a Cartei l-a determinat pe avocatul General Bobek să afirme, în concluziile sale din cauza Ispas[6], că încercarea de a găsi un criteriu definit și previzibil pentru determinarea domeniului de aplicare a Cartei echivalează cu încercarea de a găsi inorogul mitic. Părerile sunt împărțite cu privire la acest nou catalog european de drepturi fundamentale: în timp ce „pesimiștii” consideră că apariția acestei carte este un pretext pentru intervenția forțată a Uniunii în suveranitatea statelor membre, „optimiștii” aplaudă apariția unui nou instrument privind drepturile omului alături de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte instrumente internaționale.
Te-ar putea interesa și:
Referințe
[1] Conform europeana.eu, link accesat 26.07.2021.
[2] Conform europa.eu, link accesat 26.07.2021.
[3] Conform op.europa.eu, link accesat 26.07.2021.
[4] R. Schütze, Dreptul constituțional al Uniunii Europene, Ed. Universitară, București, 2012, p. 44.
[5] Conform wikipedia, link accesat 26.07.2021.
[6] Concluziile Avocatului General Michal Bobek în Cauza C-298/16, Ispas, prezentate la 7 septembrie 2017, ECLI:EU:C:2017:650.
