Femeile pot continua să muncească și după împlinirea vârstei de 63 de ani, până la 65 de ani, ca bărbații. Curtea Constituțională spune, prin Decizia nr. 387/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 24 iulie 2018, că sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea salariatelor de a solicita angajatorilor să continue raporturile de muncă până la vârsta de 65 de ani.
CCR a făcut dinstincția între două prevederi legale, după cum urmează:
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede la art. 53 alin. (1), teza întâi: “Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei”.
CCR spune că egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați ar reprezenta doar o aplicare rigidă a principiului egalității în drepturi între bărbați și femei, deoarece aceștia nu se află în situații identice și că, între condițiile sociale din România și cele din alte țări, există diferențe, sub aspectul regelementării uniforme a condițiilor de pensionare.
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevede la art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi: ” (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.”
Prin urmare, contractul individual de muncă încetează de drept mai devreme pentru femei decât pentru bărbați și exercițiul dreptului la muncă al femeii aflate la vârsta pensionării este condiționat de încheierea unui nou contract individual de muncă, cu condiția consimțământului angajatorului. Această reglementare nu reprezintă o măsură favorabilă pentru femeile care vor să muncească în condiții identice cu bărbații, ci o discriminare întemeiată pe sex.
Pentru a respecta Decizia CCR, Codul muncii a fost modificat printr-o ordonanță de urgență publicată pe 14 noiembrie în Monitorul Oficial.
Așadar, salariatele care au împlinit vârsta de 63 de ani pot cere în scris continuarea raporturilor de muncă dacă doresc acest lucru, fără ca angajatorul să se poată opune. Însă, dacă salariatele nu mai doresc să muncească după 63 de ani, se pot pensiona la împlinirea vârstei.
Codul muncii modificat prevede:
- modificarea articolului 56, alin. (1): „c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.”
- un nou alineat la articolul 56: (3)Angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. c) teza întâi.”
- Decizia nr. 387/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii
- Ordonanța de urgență nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Art. IV. Alin. 1 și 2.
