Aici descoperim
dreptul tehnologiei

abstract-technology-binary-code-background-with-gdpr-icons_158941-1.jpg

Autoritatea Națională de Supraveghere a finalizat, în data de 10.12.2019, o investigație la o Hora Credit IFN S.A. și a constatat încălcarea anumitor dispoziții din Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD).

Operatorul a fost sancționat astfel:

  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (5) lit. a) din RGPD – amendă în cuantum de 14336,1 lei, echivalentul a 3000 euro;
  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (4) lit. a) din RGPD – amendă în cuantum de 47787 lei, echivalentul a 10.000 euro;
  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (4) lit. a) din RGPD (raportat la art. 33 alin. (1) din RGPD) – amendă în cuantum de 4778,7 lei, echivalentul a 1000 euro.

Te-ar putea interesa și:

 

Sancțiunile au fost aplicate ca urmare a unei plângeri prin care s-a reclamat faptul că Hora Credit IFN SA a transmis pe adresa de e-mail documente ce conțineau datele personale ale unei alte persoane.

Deși respectiva eroare a fost sesizată atât operatorului, cât și call center-ului acestuia, Hora Credit IFN SA nu a remediat acest aspect, transmițând în continuare mesaje pe adresa de e-mail.

În urma investigației s-a constatat că Hora Credit IFN SA a prelucrat datele fără să dovedească aplicarea unor mecanisme eficiente de verificare și validare a exactității datelor colectate și ulterior prelucrate, respectiv, de păstrare a confidențialității acestora, conform principiilor prevăzute la art. 5 din RGPD.

De asemenea, s-a constatat că operatorul nu a luat suficiente măsuri de securitate a datelor personale, potrivit art. 25 și 32 din RGPD, astfel încât să evite dezvăluirea neautorizată și accesibilă a datelor persoale către terți.

Totodată, Hora Credit IFN SA nu a notificat Autorității de supraveghere incidentul de securitate ce i-a fost adus la cunoștință, potrivit art. 33 din RGPD, în termen de 72 de ore de la data la care a luat cunoștință de acesta.

 

 

În același timp, oeratorului i s-au aplicat și următoarele măsuri corective:

  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de colectare și prelucrare ulterioară a datelor personale în scopul încheierii și executării contractelor de împrumut, în special, sub aspectul verificării datelor personale colectate, precum adresa de poștă electronică, ce permit comunicarea la distanță a datelor personale, prin implementarea unor metode eficiente de validare a exactității datelor – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD);
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de prelucrare a datelor personale în scopul încheierii și executării contractelor de împrumut, în vederea respectării secretului profesional și a confidențialității datelor personale ale clienților săi, în special, în cazul transmiterii unor documente și mesaje ce conțin date personale la distanță (de exemplu, prin poșta electronică), prin implementarea unor măsuri adecvate și eficiente de securitate, atât din punct de vedere tehnic (precum criptarea), cât și din punct de vedere organizatoric, prin instruirea persoanelor ce prelucrează date sub autoritatea sa, în vederea identificării și limitării imediate a riscurilor ce pot afecta persoanele vizate – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD);
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de prelucrare a datelor personale în scopul implementării unei politici interne adecvate pentru identificarea riscurilor, analiza acestora și notificarea către ANSPDCP în cazul producerii unei încălcări a securității, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din RGPD – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD).

KIT GDPR Premium

 

 

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



DPIA1.png

Ne-am propus să scriem despre GDPR dintr-o perspectivă puțin mai practică, iar azi vă prezentăm un scurt ghid despre evaluarea de impact.

Ce este evaluarea de impact (DPIA)?

Evaluarea de impact (DPIA) este un obligație nouă impusă operatorilor de date de către GDPR, fiind obligatorie doar în situațiile în care o anumită activitate de prelucrare prezintă un risc ridicat pentru persoanele fizice vizate.

Efectuarea unei evaluări de impact are drept scopuri gestionarea și prevenirea riscurilor la adresa persoanei vizate și reprezintă o măsură pentru demonstrarea conformității la GDPR. Cu alte cuvinte, în situație în care este obligatorie efectuarea unei evaluări de impact, operatorul trebuie să demonstreze că a efectuat-o pentru a sta la adăpost de sancțiunile GDPR. Neefectuarea unei evaluări de impact, atunci când aceasta este obligatorie, poate conduce către amenzi de până la 10 milioane EUR sau, în cazul unei întreprinderi, până la 2% din cifra de afaceri globală anuală, oricare dintre acestea este mai mare. Poți citi aici și alte situații care pot conduce la amenzi GDPR. 

Când este obligatorie efectuarea evaluării de impact?

GDPR impune operatorilor o abordare bazată pe risc. Evaluarea de impact (DPIA) nu este obligatorie în orice situație, ci doar atunci când o anumită activitate de prelucrare prezintă un risc ridicat pentru persoanele vizate. („ar putea duce la un risc ridicat petnru drepturile și libertățile persoanelor fizice” (art. 35(1) GDPR)

Următoarea figură arată principiile de bază după care trebuie să ne ghidăm pentru a afla dacă suntem obligați sau nu să realizăm o evaluare de impact.

Figură din Ghidul Grupului de Lucru privind Evaluarea de Impact

Cu toate acestea, ANSPDCP a publicat o listă orientativă privind cazurile în care evaluarea de impact este obligatorie prin Decizia nr. 174/2018. A se remarca faptul că lista nu este exhaustivă, ci oferă doar câteva exemple unde efectuarea unei evaluări de impact este obligatorie. Această concluzie rezultă din art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 174/2018 : „Evaluarea impactului asupra protecţiei datelor cu caracter personal de către operatori este obligatorie în special în următoarele cazuri”

Totuși, chiar dacă nu ne regăsim în niciuna din situațiile din decizia ANSPDCP, este posibil să avem obligația să realizăm o evaluare de impact deoarece, așa cum am precizat deja, lista de mai sus nu este exhaustivă și pot exista situații care nu se regăsesc mai sus, dar sunt susceptibile să genereze un risc ridicat pentru persoanele fizice.

În continuare, pentru a putea identifica dacă este obligatorie sau nu realizarea unei evaluări de impact, vom analiza ce spune fostul Grup de Lucru Art. 29 (actual Comitet European pentru Protecția Datelor) despre cazurile în care evaluarea de impact (DPIA) este obligatorie.

Pentru a identifica dacă o anumită activitate de prelucrare este „susceptibilă să genereze un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice”, trebuie luați în calcul mai mulți factori, dar următoarele întrebări pot fi utile în a afla dacă este necesară sau nu efectuarea unei evaluări de impact:

1.Există activități de evaluare sau scoring, inclusiv profilare sau preconizare care pot avea un impact ridicat asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate?

Exemple: evaluarea performanței la locul de muncă, monitorizarea clienților de către o societate de asigurări pentru a preveni frauda, monitorizarea clienților de către o bancă pentru a preconiza comportamentul viitor etc.

2.Prelucrarea poate conduce la excluderea sau discriminarea persoanelor?

3.Datele sunt sensibile sau sunt de natură foarte personală?

Datele sensibile sunt datele genetice, datele biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, datele privind sănătatea, datele privind viaţa sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice, datele cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenenţa la sindicate.

Date sensibile sunt și datele copiilor sub 16 ani, dar și datele privitoare la condamnări și infracțiuni.

 

 

4. Sunt datele prelucrate pe scară largă?

Pentru a identifica dacă o activitate prelucrare este efectuată pe scară largă, Grupul de Lucru Art. 29 recomandă luarea în calcul a următorilor factori:

  • Numărul persoanelor vizate;
  • Suprafața geografică unde se întinde activitatea de prelucrare;
  • Volumul datelor;
  • Durata activității de prelucrare.

5. Sunt utilizate noi tehnologii în respective activitate de prelucrare?

 Exemple: amprentă digitală, recunoaștere facială, internet of things.

În principiu, pentru orice nouă tehnologie ar trebui efectuată o evaluare de impact pentru a afla impactul potential asupra drepturilor și libertăților persoanei vizate. Fiind o tehnologie nouă, este posibil ca potențialele riscuri asupra drepturilor persoanelor vizate să nu fie cunoscute în prezent.

În principiu, dacă răspunsul este „DA” la mai mult de două întrebări de mai sus, realizarea unei evaluări de impact (DPIA) este obligatorie.

 

Te-ar putea interesa și:

 

PROCEDURA. CUM REALIZĂM EVALUAREA DE IMPACT (DPIA)

1. Când se realizează evaluarea de impact?

Potrivit GDPR, evaluarea de impact se realizează anterior activității de prelucrare și se actualizează pe măsură ce în procesul de prelucrare intervin noi modificări. Potrivit Grupului de Lucru Art. 29, efectuarea DPIA este un proces continuu, iar nu un exercițiu unic. Evaluarea de impact (DPIA) face parte din documentația GDPR. 

2. Cine este obligat să efectueze evaluarea de impact (DPIA)?

Organizația este obligată să efectueze DPIA și o poate face cu resurse interne (ca de exemplu șabloane) sau poate externaliza acest proces unui avocat. În ambele situații, operatorul este responsabil pentru efectuarea ei.  La efectuarea evaluării de impact și, îndeosebi, pe raportul final, trebuie cerut avizul responsabilului cu protecția datelor (DPO).

Dacă activitatea de prelucrare este realizată de persoana împuternicită, aceasta din urmă este obligată să participe și să sprijine concret operatorul la efectuarea evaluării de impact și să ofere toate informațiile necesare.

Operatorul este obligat să solicite avizul persoanelor vizate sau al reprezentanților acestora la efectuarea evaluării de impact. Acest aviz poate fi obținut, de exemplu, prin sondaje. Dacă nu obține avizul persoanelor vizate, operatorul ar trebui să documenteze în scris motivul pentru care a decis să nu obțină acest aviz.

KIT GDPR Premium

 

Cum realizăm evaluarea de impact (DPIA)?

RGPD stabilește caracteristicile minime ale unei DPIA (art. 35 (7) și Considerentele 84 și 90):

  • „o descriere a operațiunilor de prelucrare preconizate și scopurilor prelucrării ”;
  • „o evaluare a necesității și proporționalității prelucrării”;
  • „o evaluare a riscurilor pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate”;
  • „măsurile preconizate în vederea abordării riscurilor și demonstrării conformității cu GDPR”

Următoarea figură ilustrează procesul descris anterior.

Figură din Ghidul Grupului de Lucru privind Evaluarea de Impact

 

Pentru gestionarea riscurilor se vor utiliza următorii pași:

  • Stabilirea contextului;
  • Evaluarea riscurilor (probabilitatea și gravitatea riscurilor);
  • Tratarea riscurilor (măsuri propuse pentru atenuarea riscurilor).

Structura și forma concretă a unei evaluări de impact este lăsată la libera apreciere a Organizației, cu toate aceastea, ea trebuie să ilustreze o evaluare reală a riscurilor. Noi am inclus în KIT GDPR Premium, un șablon editabil Word și precompletat pentru efectuarea unei evaluări de impact, împreună cu o procedură operațională pentru efectuarea evaluării de impact (află mai multe aici).

Când trebuie consultată Autoritatea de supraveghere?

Atunci când, din raportul DPIA rezultă că riscurile sunt ridicate și măsurile identificate nu sunt suficiente pentru a atentua riscurile, trebuie consultată Autoritatea de supraveghere. Dacă totuși riscurile sunt ridicate, însă au fost găsite măsuri care atenuează concret aceste riscuri, Autoritatea de supraveghere nu trebuie consultată.

Alte criterii pentru efectuarea corectă a unei DPIA

Metologia descrisă de Grupul de Lucru Art. 29 pentru efectuarea corectă a unei DPIA este următoarea:

  1. Descrierea prelucrării
  2. Evaluarea necesității și proporționalității
  3. Identificarea riscurilor
  4. Gestionarea riscurilor și propunerea măsurilor pentru atenuarea riscurilor
  5. Implicarea părților interesate (avizul DPO, avizul persoanelor vizate).

Ai nevoie de un șablon pentru efectuarea unei evaluări de impact? O găsești în KIT-ul nostru de implementare. 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



ethnic-player-with-football-using-phone-headphones_23-2148203544.jpg

Potrivit unui studiu din 2018, jocurile gratuite pe smartphone atrag aproape 60 % din utilizatorii de jocuri digitale. Un succes tot mai mare pentru aplicații de joc deseori gratuite și care cauzează dependență, utilizând uneori o cantitate mare de date.

 

Care sunt utilizările?

Printre jocurile cele mai descărcate de români se numără, în principal, cele denumite „free to play” (gratuite). Majoritatea acestor jocuri se obține gratuit în câteva clicuri și sunt, în special, adaptate situațiilor de mobilitate (tren, metrou…) sau perioadelor de inactivitate (coadă de așteptare, pauza zilnică…).

 

În spatele fiecărei afaceri cu jocuri gratuite se află colectarea de date…

Există o multitudine de modele economice pentru aplicațiile mobile de joc care variază de la publicitate (în aplicație sau în afara aplicației), microplăți sau freemium (pentru a obține avantaje și opțiuni, a grăbi evoluția sau a accesa alte nivele) la sponsoring (sponsorizare) sau promovarea serviciilor comerciale mai tradiționale.

Atunci când jocurile sunt gratuite, această gratuitate nu este în general decât una aparentă, fiindcă aplicațiile valorifică, mai mult sau mai puțin direct, datele generate de utilizatori de pe smartphone-ul lor. Acest lucru se aplică mai ales în cazul informației privind localizarea, care este “informația regină” a telefonului inteligent, una dintre veritabilele contraponderi ale jocului, care se dovedește a fi foarte prețioasă pentru a rafina ținta publicitară.

…pentru a încuraja cumpărarea

De asemenea, aplicațiile de jocuri profită de angajamentul jucătorilor pentru a colecta numeroase date comportamentale (răbdarea jucătorului, gustul riscului, descurajarea în fața unui obstacol…). Anumie aplicații doresc să exploateze la maxim comportamentul jucătorului pentru a încuraja achiziționarea care îl face să progreseze în cadrul jocului. Tehnicile se bazează pe aceleași mecanisme de frustrare și de recompense ca și la jocurile de noroc și cazinouri.

 

 

…pentru parteneriatele comerciale

În sfârșit, jocurile bazate pe localizare – cum ar fi Pokémon GO care beneficiază de o bază importantă de utilizatori – atrag persoanele către spații fizice comerciale (magazine partenere, mărci care sponsorizează locații…).

Mai concret, în loc să revândă datele utilizatorilor, autorul jocului preferă să-și determine jucătorii să-i viziteze partenerii comerciali. Aceștia îl vor remunera mai mult sau mai puțin pe autor în funcție de calitatea profilurilor care le vor trece pragul. Astfel, cu cât datele colectate de aplicație sunt mai precise, cu atât profilul jucătorului/consumatorului este mai fiabil, iar remunerarea autorului va fi mai consistentă.

 

Te-ar putea interesa și:

 

De ce să fiți vigilenți cu datele dumneavoastră?

Multe informații colectate despre dumneavoastră

Dată fiind lipsa de transparență a anumitor aplicații, mulți utilizatori nu sunt conștienți de cantitatea de informații personale pe care o pot transmite către exterior și nici nu știu unde ajunge sau în ce scopuri poate fi utilizată. Nu trebuie niciodată pierdut din vedere că un joc gratuit implică o contrapondere care se obține de la jucător.

Vigilență față de riscul aplicațiilor rău intenționate

Mulți utilizatori ai aplicațiilor de jocuri online au fost deja victime ale unui prejudiciu (virus, piratarea unui cont de joc, suprafacturarea comunicațiilor etc.). Sub pretextul oferirii unei experiențe gratuite, o aplicație rău intenționată poate accesa informații de care nu are nevoie, poate conține un virus sau, mai mult, poate fura anumite informații bancare! Alte aplicații pot pur și simplu prezenta deficiențe de securitate.

 

Recomandări pentru jucători

  • să evitați utilizarea aplicațiilor terțe neoficiale, din surse necunoscute sau să le piratați;
  • să citiți comentariile utilizatorilor în magazinul de aplicații și să setați căutarea de opinii după comentariile cele mai recente;
  • atunci când este posibil, să limitați numărul de informații furnizate în timpul înscrierii: introduceți un pseudonim, utilizați o adresă de mail spam etc.;
  • să utilizați o parolă diferită de cele utilizate pentru alte servicii online;
  • închideți aplicațiile când ați terminat de jucat și ștergeți-le după ce nu le mai utilizați;
  • dacă telefonul dumneavoastră vă permite, dezactivați accesul la conexiunea de rețea pentru ca aplicația să nu poată avea acces la internet;
  • dacă jocul vă cere să faceți fotografii, gândiți-vă la celelalte persoane din jurul dumneavoastră și nu le fotografiați fără acordul lor;
  • resetați în mod periodic identificatorul dumneavoastră publicitar.
  • Verificați permisiunile solicitate înainte de a instala o aplicație și refuzați permisiunile care nu sunt necesare:
  • nu autorizați accesul la contacte sau la microfonul dumneavoastră dacă acest lucru nu este util, în special pentru un joc video;
  • dezactivați accesul aplicației la geolocalizarea smartphone-uluiatunci când nu e necesară: dacă geolocalizarea este indispensabilă jocului, puteți închide funcționalitatea o dată ce jocul este închis.

KIT GDPR Premium

 

 

Sursa CNIL

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



GDPR.jpg

Atunci când suntem în situația de a avea acces la date cu caracter personal, trebuie să respectăm în mod categoric Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor). Cu atât mai mult în situația în care trebuie să realizăm protecția acestor date, prevederile Regulamentului trebuie să fie aplicate cu strictețe.

Cum trebuie realizată prelucrarea datelor cu caracter personal?

Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) instituie principiile necesare spre a fi respectate în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal. Conform acestuia, datele cu caracter personal vor fi prelucrate în maniera următoare:

  • Cu respectarea principiului legalității;

Atare principiu este reflectat atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în doctrină și în jurisprudență. Legalitatea impune faptul ca orice procedură să fie făcută în temeiul și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.

  • În mod echitabil și transparent față de persoana vizată;

Echitatea și transparența sunt două principii importante pe care prezentul Regulament le tratează. Conform acestora, prelucrarea se va face în mod echitabil, adică în manieră dreaptă, justă, dar și în mod transparent, asigurând accesul facil al persoanei vizate și informarea sa.

Cu privire la procesul de colectare a datelor cu caracter personal, acesta se va realiza:

  • În scopuri determinate;
  • În scopuri explicite;
  • În scopuri legitime;
  • Fără posibilitatea de prelucrare ulterioară în mod incompatibil cu alte scopuri.

! Prelucrarea datelor cu caracter personal realizată în scopuri de arhivare în interes public, în scop de cercetare științifică, istorică, sau în scopuri statistice, nu este considerată a fi incompatibilă cu scopurile inițiale.

 

 

Datele supuse procesului de prelucrare trebuie să fie relevante, dar și adecvate. Ele trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar în funcție de scopul prelucrării. Totodată, ele trebuie să fie exacte și numai în situațiile în care se impune, ele se vor actualiza.

Protecția datelor cu caracter personal se va materializa numai în situația în care datele:

  1. Sunt păstrate într-o formă ce permite identificarea persoanelor vizate, dar numai pe o perioadă ce nu o depășește pe cea ncesară îndeplinirii scopurilor în care sunt prelucrate datele. Acest fapt nu exclude însă posibilitatea de prelungire a perioadelor de stocare, dacă datele sunt prelucrate în mod exclusiv în scopuri de arhivare în interes public, de cercetare (fie istorică, fie științifică) sau în scopuri statistice. Condiția ce trebuie respectată în acest din urmă caz este reprezentată de aplicarea unor măsuri de ordin tehnic și organizatoric adecvate. Aplicarea trebuie realizată pentru garantarea drepturilor și libertăților persoanelor vizate;
  2. Sunt prelucrate într-un mod prin care se asigură securitatea ,,adecvată” a datelor cu caracter personal. Acest fapt inlcude protecția împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale. Datele vor fi prelucrate și protejate împotriva pierderii, distrugerii ori deteriorării accidentale. În acest scop se vor lua atât măsuri tehnice, cât și măsuri organizatorice care să fie corespunzătoare (a se vedea în acest sens eur-lex.europa.eu, Regulamentul(UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

 

Te-ar putea interesa și:

 

Responsabilitatea prelucrării datelor revine operatorului, care poate în orice situație să demonstreze că a respectat prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

KIT GDPR Premium

 

Prevederi speciale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

La nivel intern, prelucrarea datelor cu caracter personal este prevăzută în Codul civil român. Conform art. 77 din Codul civil român, orice prelucrare de date cu caracter personal se va putea face numai în cazurile și condițiile prevăzute de legea specială. Prelucrarea se poate realiza în accepțiunea legiuitorului român prin mijloace automate sau neautomate.

De asemenea, prin aplicarea prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie:

  • Să fie făcută în serviciul cetățenilor;
  • Să respecte normele aplicabile în materie de protecție a datelor în conformitate cu scopurile prelucrării, atunci când este realizată de către autoritățile publice;
  • Să fie legală și echitabilă;
  • Să aibă un temei în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, atunci când prelucrarea este efectuată în conformitate cu o obligație legală a operatorului sau în cazul în care prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care face parte din exercitarea autorității publice;
  • Să fie făcută cu prevederea modalităților de facilitare a exercitării de către persoana vizată a drepturilor care îi sunt conferite, cuprinzând totodată și mecanismele prin care persoana poate solicita accesul la datele sale cu caracter personal, dar și la rectificarea, ștergerea și exercitarea dreptului la opoziție (a se vedea în acest sens eur-lex.europa.eu, Regulamentul(UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)).

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



building-1839464_1280-1200x800.jpg

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) are o jurisprudență vastă în privința nerespectării procesului de prelucrare a datelor cu caracter personal. Un atare caz este reprezentat de hotărârea dată în cauza Perry contra Marea Britanie. Acest caz are în vedere înregistrarea prin mijloace video (camere ascunse) a unei persoane – persoană suspectată de comiterea unor infracțiuni. Curtea Europeană a Drepturilor Omului va constata încălcarea dreptului la viață privată atunci când mijloacele de înregistrare au ca finalitate obținerea unor imagini care ar duce la incriminarea persoanei într-un proces de natură penală. Deci, simpla utilizare (sau utilizarea ,,normală”) și captare a unor imagini video, fără posibilitatea ulterioară de folosire a acestora într-un proces de natură penală (fapt ce ar duce la incriminarea persoanei supusă înregistrării video), inclusiv în situația în care se utilizează camere ascunse, nu încalcă dreptul la viață privată.

Cum trebuie realizată prelucrarea datelor cu caracter personal?

Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) prevede în cadrul pct. (4) modalitatea în care trebuie realizată prelucrarea datelor cu caracter personal.

În acest sens, prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie în serviciul cetățenilor.

Cu privire la dreptul la protecția datelor cu caracter personal, acesta dintâi:

  • este un drept relativ;
  • trebuie luat în considerare în raport de funcția îndeplinită în societate;
  • trebuie echilibrat cu alte drepturi fundamentale;
  • se raportează la principiul proporționalității;

 

 

Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE respectă cu precădere:

  • viața privată și de familie;
  • reședința;
  • comunicațiile;
  • protecția datelor cu caracter personal;
  • libertatea de gândire;
  • libertatea de conștiință, religie, de exprimare și informare;
  • libertatea de a desfășura o activitate comercială;
  • drepturile la o cale de atac eficientă, la un proces echitabil;
  • diversitatea lingvistică, religioasă și culturală (a se consulta eur-lex.europa.eu).

 

 

Jurisprudență CEDO: filmările în secret și nerespectarea prelucrării datelor cu caracter personal

În cauza Perry contra Marea Britanie, secția III, 63737/00, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat cu privire la violarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede:

  • Dreptul la respectarea vieții private și de familie;
  • Dreptul la respectarea domiciliului;
  • Dreptul la respectarea corespondenței.
  • Interzicerea amestecului autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată și de familie.

Te-ar putea interesa și:

Derogarea se face numai în situația în care:

  • Amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului este prevăzut de lege;
  • Amestecul constituie o măsură necesară (într-o societate democratică) pentru subdomenii precum: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii, prevenirea faptelor de natură penală, protecția sănătății, protecția drepturilor și a libertăților altor persoane (a se vedea Convenția Europeană a Drepturilor Omului, platformă online echr.coe.int).

În prezenta cauză (a se vedea echr.coe.int), reclamantul a fost arestat în legătură cu mai multe jafuri armate îndreptate asupra unor șoferi de taxi. Reclamantul a fost eliberat pentru a se proceda la identificarea sa (similitudine de date). Pentru faptul că acesta nu a participat la ședința respectivă și nici la ședințele ulterioare, poliția a solicitat o autorizație în scopul de a-l filma pe reclamant în secret. Susținerile reclamantului au în vedere faptul că poliția a procedat la acest lucru în scopul identificării sale și, implicit, în procesul penal început. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO), invocând următoarele argumente:

  • Înregistrarea reclamantului prin mijloace video s-a realizat fără ca acesta să știe modalitatea în care va fi utilizată (în speță într-un proces penal, desfășurat împotriva sa) ;
  • Înregistrarea video a depășit exigențele ,,normale” de utilizare;
  • Înregistrarea video a reprezentat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private;
  • Nu a fost respectată procedura stabilită de lege ;
  • Nu a fost obținut acordul reclamantului cu privire la înregistrarea sa video ;
  • Nu a fost realizată informarea asupra reclamantului că se va efectua o înregistrare video ;
  • Nu a fost realizată informarea asupra reclamantului cu privire la drepturile sale privind înregistrarea prin mijloace video (a se vedea echr.coe.int).

KIT GDPR Premium

 

De asemenea, Curtea a constatat următoarele aspecte :

  • Utilizarea camerelor de securitate, în mod independent de locul amplasării (pe stradă, în centre comerciale, în posturi de poliție) răspunde unor scopuri legitime și previzibile ;
  • Utilizarea camerelor de securitate nu ridică probleme în sensul nerespectării dreptului la viață privată ;
  • Atunci când se utilizează mijloacele de înregistrare video a unei persoane în scopul obținerii unor rezultate, precum identificarea sa drept autor al unei infracțiuni (într-un proces de natură penală), se produce încălcarea dreptului la viață privată ;
  • Același aspect se aplică și expunerii înregistrărilor video în procesele ce se desfășoară în public ;
  • Lipsa acordului persoanei care este supusă înregistrărilor video încalcă dreptul la viață privată ;
  • Imaginile luate în alte condiții decât cele de utilizare normală încalcă dreptul la viață privată (a se vedea în acest sens jurisprudentacedo.com).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sancționează astfel acțiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal când afectează în mod hotărâtor dreptul la imagine al persoanei, cât și prezumția de nevinovăție) :

  • atunci când nu există informarea prealabilă a persoanelor;
  • când legea nu prevede (că) o atare modalitate de prelucrare (este legală);
  • când acțiunile realizate ar duce la vătămarea drepturilor persoanei (drept la viață privată) în cauză sau ar contribui la incriminarea sa într-un proces penal.

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



Copy-of-Pot-accesa-e-mailul-unui-angajat-dupa-ce-a-parasit-locul-de-munca_-4.png

Răspuns:

Datele cu caracter personal trebuie prelucrate doar dacă o companie nu poate atinge scopurile în altă modalitate. Este recomandat, atunci când este posibil, să folosiți date anonime. Acolo unde datele cu caracter personal sunt necesare, acestea ar trebui să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în acest scop („principiul reducerii la minimum a datelor”).

Este responsabilitatea companiei/ organizației dvs., în calitate de operator de date, de a evalua cât de multe date cu caracter personal sunt necesare și de vă asigura că datele irelevante nu sunt colectate.

 

Exemplu:

Compania/organizația dvs.  oferă servicii de închiriere autoturisme persoanelor fizice. Pentru prestarea acestor servicii, pot fi necesare necesar numele, adresa și numărul cardului de credit al clienților și, eventual, informații dacă persoana are un handicap (deci date privind sănătatea). Prelucrarea altor date, precum originea rasială, ar însemna să prelucrăm mai multe decât este necesar, prin urmare să încălcăm principiul „reducerii la minimum a datelor”

 

Referință:

 

Sursa aici 

 

KIT GDPR Premium

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



paper-cut-outs-social-networking-icons-with-like-icon-wooden-table_23-2147841366.jpg

Utilizarea rețelelor de socializare a devenit o obișnuință pentru fiecare persoană în parte. De la verificarea notificărilor primite, până la conversațiile în sfera virtuală, internetul a început să acapareze întru totul mintea umană. O astfel de practică a început să fie sancționată de către angajatori, inclusiv prin decizii de concediere. Dar poate o astfel de decizie să fie una legitimă?

Monitorizare sau viață privată?

În raportul drept la monitorizare – drept la viață privată trebuie să primeze dreptul la viața privată. Cel puțin, astfel este receptată această situație în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin Hotărârea nr. 61496/08 din septembrie 2017, în cauza Bărbulescu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că acțiunea de monitorizare a comunicărilor angajatului, alături de consultarea conținutului, care au avut ca scop justificativ concedierea angajatului, au adus atingere vieții private (a se vedea Hotărârea nr. 61496/08 din 2 septembrie 2017 a Curții Europene a Drepturilor Omului, platformă online hudoc.echr.coe.int).

Situația faptică este următoarea:

  • Angajatul unei societăți din România a utilizat contul de Yahoo Messenger în timpul serviciului;
  • Contul a fost utilizat în scopul de a răspunde întrebărilor primite de la clienții societății comerciale în cadrul căruia era angajat, dar și în purtarea de conversații cu fratele și logodnica acestuia;
  • Asupra acțiunilor sale s-a început monitorizarea de către societatea comercială în cauză;
  • Angajatul a fost anunțat cu privire la monitorizarea sa;
  • Angajatului i s-a pus în vedere și faptul că utiliza internetul în scopuri personale;
  • Regulamentul intern al societății comerciale prevedea faptul că este interzisă utilizarea internetului în timpul serviciului în scopuri personale;
  • Angajatului i s-a aplicat sancțiunea concedierii.

Te-ar putea interesa și:

Ulterior, adresându-se Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), s-a constatat faptul că înregistrările conversațiilor angajatului le includeau și pe cele pe care acesta le efectuase cu fratele sau logodnica sa, deci intrau în sfera conversațiilor private. Cu toate acestea, CEDO a constatat că nu a existat nicio încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO) privind dreptul la respectarea vieții private și de familie. Conform art. 8 din prezenta Convenție, orice persoană are:

  • Dreptul la respectarea vieții sale private și de familie;
  • Dreptul la respectarea domiciliului său;
  • Dreptul la respectarea corespondenței sale.

De asemenea, amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată și de familie nu este admis. Derogarea se face numai în situația în care:

  • Amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului este prevăzut de lege;
  • Amestecul constituie o măsură necesară (într-o societate democratică) pentru subdomenii precum: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii, prevenirea faptelor de natură penală, protecția sănătății, protecția drepturilor și a libertăților altor persoane (a se vedea Convenția Europeană a Dreptuilor Omului, platformă online echr.coe.int).

Folosești supraveghere CCTV pentru a supraveghea angajații la locul de muncă, dar nu ai implementat încă GDPR? Află mai multe despre soluția noastră aici. 

 

Care a fost motivarea Curții Europene a Drepturilor Omului?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autoritățile naționale nu au acordat protecția adecvată drepturilor reclamantului (ale angajatului) la respectarea vieții private. S-a constatat astfel că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la această soluție a Curții au existat și opinii divergente, distincte.

Prin opinia divergentă a judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat în primă etapă că, deși solicitantul (angajat al societății comerciale) a cerut instanțelor naționale desființarea deciziei de concediere – fără a se materializa într-o soluție favorabilă acestuia, nici la nivel internațional nu s-a putut constata o încălcare a vieții private prin accesul și monitorizarea de către societatea comercială în cauză a conversațiilor sale.

 

Raționamentul ,,divergent” al Curții Europene a Drepturilor Omului a fost următorul:

  • Monitorizarea angajatului de către angajator s-a desfășurat pe o perioadă limitată în timp;
  • Monitorizarea a avut ca obiect strict activitățile de comunicare electronică și internet ale angajatului;
  • Rezultatele obținute din operațiunea de monitorizare au fost utilizat exclusiv în scopul procedurii disciplinare;
  • Numai angajatorul a avut acces la conținutul comunicărilor angajatului, nicio altă persoană din cadrul societății nu a luat cunoștință de conținutul lor;
  • Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că acel conținut al comunicărilor angajatului a fost dezvăluit altor persoane (colegilor acestuia);
  • Angajatul a încălcat regulamentul intern al societății comerciale în cauză, care prevedea că este interzisă utilizarea calculatoarelor în scopuri personale;
  • Angajatul a fost informat cu privire la monitorizarea sa;
  • Angajatul a afirmat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului că știa faptul că utilizarea calculatorului în scopuri private, personale, era interzisă;
  • Instanțele naționale au constatat corect că obiectul legal pe care angajatorul l-a urmărit în monitorizarea comunicărilor angajatului a fost reprezentat de exercitarea dreptului și a datoriei de a asigura buna conducere a companiei (a se vedea integral la hudoc.echr.coe.int, Cauza Bărbulescu contra României).

O parte dintre judecătorii Curții a decis (în opinie divergentă), având în vedere raportul prioritate a intereselor angajatorului – prioritate a intereselor salariatului, faptul că instanțele naționale au acționat în marja de apreciere a statului român, instanțele naționale considerând legală decizia de concediere. Prin urmare, prin opinia divergentă a judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) s-a concluzionat faptul că nu s-a produs nicio încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO).

Curtea s-a pronunțat în favoarea încălcării dreptului la viață privată și familială cu 11 voturi contra 6. De asemenea, a hotărât cu 16 voturi la 1 că satisfacția justă pentru prejudiciul moral cauzat angajatului (reclamant)  este reprezentată de constatarea încălcării art. 8 din Convenție. Cu 14 voturi la 3 a reținut că statul pârât va plăti reclamantului suma de 1365 de euro pentru costuri și cheltuieli , în termen de 3 luni (a se consulta hudoc.echr.coe.int, Case of Bărbulescu v. Romania).

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul meidcal? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



building-1839464_1280-1200x800.jpg

Autor Roxana Constantinescu, Avocat Baroul Cluj

Supravegherea video a angajaților și a altor persoane vizate necesită implementarea unor procese tehnice și organizatorice adecvate pentru a respecta GDPR. În prezentul articol vom explica ce anume trebuie să facă operatorii pentru a respecta GDPR atunci când utilizează sisteme de supraveghere CCTV.

1.Introducere – despre monitorizarea CCTV

CCTV înseamnă televiziune cu circuit închis, cunoscută și sub denumirea de supraveghere video. Sistemele de supraveghere video monitorizează comportamentul, activitățile sau alte informații ale persoanelor prin intermediul unui echipament electronic.

Supravegherea video poate include orice, de la sistem de supraveghere cu circuit închis sau sisteme automate de recunoaștere, la orice alt sistem pentru înregistrarea, stocarea, primirea sau vizualizarea imaginilor vizuale în scopuri de supraveghere.

În conformitate cu GDPR, angajatorii au dreptul să monitorizeze activitatea angajaților dacă au o bază legală pentru a face acest lucru, iar scopul monitorizării lor este clar comunicat angajaților în avans prin intermediul unei note de informare.

2.Temeiul legal – Interes legitim. Consimțământ

Din cauza dezechilibrului de putere în relația angajator-angajat, angajatorii nu se pot baza în decât în cazuri excepționale pe consimțământ pentru prelucrarea datelor angajaților. Pentru întreprinderi, cel mai potrivit temei legal este interesul legitim al angajatorului.

Există multe motive de interes legitim pentru care angajatorii monitorizează angajații folosind CCTV. Bazele legale ale monitorizării includ securitatea, sănătatea și siguranța angajaților prin prevenirea infracțiunilor, prevenirea comportamentului incorect al angajaților, asigurarea respectării procedurilor de sănătate și siguranță, monitorizarea și îmbunătățirea productivității etc.

Angajatorii se bazează în general pe interesele legitime ca bază legală adecvată pentru prelucrarea datelor cu caracter personal – implică responsabilitatea organizațională și permite utilizarea responsabilă a datelor cu caracter personal, protejând în același timp drepturile angajaților.

Angajatorii care se bazează pe interese legitime ca bază legală pentru prelucrare trebuie să ia în considerare legitimitatea interesului lor declarat (și potențial interesele terților) și trebuie să echilibreze acel interes cu interesele, drepturile și libertățile angajaților lor. Cu alte cuvinte, angajatorii trebuie să realizeze o analiză a interesul legitim, prin intermediul căreia să pună în balanță interesele companiei și interesele și drepturile persoanelor fizice vizate. Dacă în urma analizei, rezultă că primează interesele companiei, supravegherea CCTV se va putea realiza. Dacă în urma analizei rezultă că primează drepturile și interesele persoanelor fizice vizate, atunci supravegherea CCTV nu va putea fi realizată pe temeiul interesului legitim.

Exemplu #1: O companie care deține o parcare a identificat probleme cu furturile în mașinile parcate. Parcarea este deschisă publicului și poate fi accesată cu ușurință de către oricine. Compania are un interes legitim (prevenirea furturilor) să monitorizeze zona expusă riscului. Persoanele vizate sunt monitorizate pe o perioadă limitată de timp, nu se află în timpul unor activități recreaționale și este, de asemenea, în interesul lor ca furturile să fie prevenite. În acest caz, interesul legitim al companiei depășește dreptul la viață privată.[1]

Exemplu #2: Un restaurant decide să instaleze camere video în toalete pentru a supraveghea efectuarea curățeniei. În acest caz, drepturile persoanelor vizate depășesc în mod clar interesul legitim, iar supravegherea video nu poate avea loc.[2]

În plus, angajatorii trebuie să aplice, de asemenea, măsuri de protecție și de conformitate pentru a se asigura că drepturile angajaților nu sunt prejudiciate în niciun caz.

 

 

În cazul în care un angajat se opune utilizării camerelor de televiziune CCTV într-o anumită zonă, GDPR pune în sarcina angajatorului de a demonstra că are „motive legitime convingătoare” pentru prelucrare.

Monitorizarea angajaților prin supraveghere CCTV ar trebui să se limiteze la zonele în care riscul de a încălca drepturile angajaților este scăzut. Utilizarea camerelor CCTV care monitorizează în mod constant un grup specific de angajați dintr-o anumită zonă este mai probabil să fie considerat intruziv și abuziv decât cele care monitorizează toți angajații dintr-o zonă de intrare generală.

Scopul CCTV ar trebui să fie clar transmis angajaților prin intermediul unei notificări. În conformitate cu cerințele GDPR, angajatorii au obligația angajaților de a face acest lucru într-un mod clar și fără ambiguitate. Află mai multe despre pachetul nostru GDPR pentru supraveghere video aici. 

Simpla presupunere generală că utilizarea CCTV la locul de muncă se realizează în scopuri de securitate, dar este utilizat și pentru monitorizarea performanței sau conduitei angajaților nu este conformă. Prin urmare, angajații trebuie să fie anunțați clar înainte de a folosirea datele lor personale în acest scop. Aceeași abordare a notificării trebuie adoptată și dacă scopul supravegherii CCTV este și din motive de sănătate și siguranță.

Conform articolului 35 GDPR, orice utilizare excesivă a monitorizării CCTV pentru angajații este considerată profilare „cu risc ridicat”, în conformitate cu orientările emise de Grupul de Lucru Art. 29. Aceasta necesită o evaluare a impactului privind protecția datelor („DPIA”). O DPIA ia în considerare dacă supravegherea este necesară și proporțională cu ceea ce un angajator încearcă să obțină, având în vedere riscurile pentru drepturile persoanelor vizate, inclusiv luarea în considerare a oricăror garanții sau măsuri de securitate pe care operatorul le va pune în aplicare.

KIT GDPR Premium

3. Informarea angajatului. Cum o facem, ce trebuie să cuprindă

Angajatorii ar trebui să țină seama de noile cerințe GDPR dacă intenționează să instaleze camere CCTV, oricare ar fi scopul acestora. Angajatorii trebuie să rețină faptul că toate datele personale colectate trebuie utilizate și păstrate numai pentru a-și îndeplini scopul inițial, iar notificarea conformă cu GDPR trebuie să fie afișată în locuri vizibile. Un model de notificare, împreună cu celalalte documente necesare GDPR pentru utilizarea camerelor de supraveghere găsiți aici. 

Este recomandabil ca angajatorii să elaboreze o serie de politici de protecție a datelor referitoare la utilizarea camerelor CCTV. Aceste politici ar trebui să abordeze scopurile pentru care se realizează supravegherea CCTV, condițiile în care va avea loc monitorizarea, natura monitorizării, modul în care vor fi utilizate datele personale ale persoanelor obținute, cât timp va fi păstrat materialul, precum și impactul asupra drepturilor persoanelor.

Angajatorii ar trebui să se asigure că semnalizează proeminent și adecvat zonele în care sunt instalate camere CCTV. Angajatorii ar trebui de asemenea, să pună la dispoziție măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru atenuarea oricăror riscuri pentru drepturile unui angajat în cazul unei încălcări a datelor, conform cerințelor GDPR.

Sistemele CCTV sunt, în mod inerent, vulnerabile la atacurile cibernetice atunci când sunt conectate la internet sau la cloud, iar securitatea și confidențialitatea datelor deținute este asigurată cel mai bine prin restricționarea accesului la ele și dispunerea de sisteme solide pentru a preveni atacurile transmise prin internet. Să nu uităm că utilizarea de către angajator a CCTV la locul de muncă poate ridica probleme juridice complexe, în funcție de noile cerințe GDPR și în funcție de scopul supravegherii.

Există o serie de întrebări de verificare pe care le puteți pune:

  • Dacă supravegheați video angajații, care este motivul/temeiul luat în considerare pentru a avea un sistem CCTV?
  • Ați afișat o notificare pentru a anunța că sunt monitorizați?
  • Cât timp păstrați imaginile și de ce? Ați efectuat o evaluare a riscurilor pentru a stabili și documenta aceste motive?
  • Unde sunt stocate datele (imaginile)? Sunteți sigur că nu vor fi distribuite terților, v-ați luat măsuri în acest sens?
  • Dacă există o încălcare, care este planul de acțiune?

4. Transparența și poziționarea semnului

Persoanele vizate trebuie să fie informate cu privire la faptul că supravegherea video este în funcțiune într-o manieră detaliată cu privire la locurile monitorizate.

În ceea ce privește supravegherea video, informațiile cele mai importante ar trebui să fie afișate pe semnul de avertizare în sine,  în timp ce alte detalii pot fi furnizate prin alte mijloace.

Semnul ar trebui să fie poziționat la o distanță rezonabilă de locurile monitorizate  în așa fel încât persoana vizată să poată recunoaște cu ușurință circumstanțele supravegherii anterior intrării în zona monitorizată (aproximativ la nivelul ochilor). Nu este necesar să se precizeze exact amplasarea echipamentului de supraveghere, atâta timp cât nu există niciun dubiu. Subiectul trebuie să fie capabil să estimeze ce zonă este capturată de o cameră, astfel încât el sau ea să poată evita supraveghează sau adaptează comportamentul, dacă este necesar. Informațiile din cadrul semnului de avertizare ar trebui să transmită cele mai importante informații, de exemplu detaliile scopurilor prelucrării, identitatea operatorului și existența drepturilor persoanei vizate. Trebuie, de asemenea, să se refere la celelalte informații obligatorii și unde pot fi găsite. Un model de semn de avertizare conform GDPR găsiți aici. 

5. Ce aduce nou legislația română prin Legea 190/2018?

Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului GDPR nr. 679/2016 prevede anumite condiţii în care se va putea realiza supravegherea video a angajaților la locul de muncă de către angajator.

Mai exact, articolul 5 (“Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă”) stabilește că atunci când sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, pentru a realiza interesele legitime urmărite de angajator, este posibilă numai dacă:

”a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;

b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;

c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;

d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi

e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.”

În concluzie, conform Legii nr. 190/2018, supravegherea video poate fi realizată de către angajator numai dacă acesta poate demonstra ca interesele sale legitime sunt temeinic justificate și prevalează drepturilor și libertăților persoanelor. Totodată, angajatorul trebuie să facă dovada faptului ca alte metode prin care și-ar fi putut atinge scopul au eșuat anterior și astfel, singura soluție rămâne supravegherea video. În egală măsură, trebuie să asigura informarea angajaților și să se consulte cu sindicatul salariaților (dacă acesta există) sau cu reprezentanții acestora. Perioada de stocare nu poate depăși 30 de zile.

Implementarea și respectarea obligațiilor în materie de supraveghere video cu siguranță nu e floare-la-ureche, piece of cake sau alte formulări care vă plac, însă pachetul nostru monitorizare CCTV vă ia o grijă de pe umeri.

[1] Sursa aici

 

[2] Idem.

 

 


 

Te-ar putea interesa și:

 


Copy-of-Pot-accesa-e-mailul-unui-angajat-dupa-ce-a-parasit-locul-de-munca_.png

Informarea candidatului în temeiul GDPR ridică ceva probleme în practică. Cum ar trebui să arate nota de informare? Cum informăm când recrutăm prin companii și site-uri de recrutare? Când și cum informăm în mod adecvat candidatul? Ne propunem să răspundem la aceste întrebări și să găsim împreună soluții eficiente și practice pentru a respecta dreptul la informare al potențialului angajat.

📢 Context

Dimineața, când ajung la locul de muncă, angajații nu atârnă în cui dreptul la viață privată. Deși important în actualul context economic și social, dreptul la viață privată nu este un drept absolut deoarece se intersectează cu interesele comerciale ale companiilor și, prin urmare, trebuie căutat și găsit întotdeauna un echilibru între prelucrarea datelor cu caracter personal și celelalte interese.

În procesul de recrutare, companiile au nevoie de date cu caracter personal pentru a recruta candidatul potrivit. Recent, am participat la un eveniment în domeniul GDPR unde publicul majoritar era format de persoane care lucrau în HR și recrutare. Am întrebat câteva persoane din public cum se descurcă cu GDPR și mi s-a răspuns că nu s-a înțeles mare lucru, de aceea îmi propun să trec în revistă principiile-cheie de care ar trebui să țineți cont pentru a respecta GDPR atunci când recrutați.

În prezentul articol, voi explica cum respectăm dreptul la informare al unui potențial angajat, acest drept fiind deosebit de important și prin prisma faptului că cele mai multe plângeri și sancțiuni GDPR s-au legat de nerespectarea dreptului la informare de către companii.

Întrucât GDPR îşi propune să consolideze viaţa privată, să dea înapoi persoanelor vizate controlul asupra propriilor date şi să îmbunătăţească tratamentul responsabil al datelor cu caracter personal de către organizaţii, drepturile persoanelor vizate au fost consolidate în temeiul regulamentului, iar informarea persoanei vizate trebuie să respecte standarde mult mai ridicate față de vechea reglementare.

 

📚 Informarea candidatului printr-o notă de informare

Potrivit GDPR, candidatul trebuie să fie informat, înainte de prelucrarea datelor, cu privire la modalitatea în care compania îi prelucrează. Informarea ar trebui să se realizeze printr-o notă de informare de informare care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele de la art. 13 și 14 din GDPR și să fie realizată într-un limbaj simplu și ușor de înțeles. Un model de notă de informare la standardele cerute de GDPR găsiți în kitul nostru de implementare aici  împreună cu celelalte documente și proceduri GDPR.

KIT GDPR Premium

 

📚 Ce trebuie să conțină nota de informare?

Nota de informare trebuie să conțină toate informațiile prevăzute de art. 13 și 14 din GDPR, așa cum am detaliat aici.  La un nivel minim, nota de informare trebuie să explice candidatului ce date sunt colectate, care sunt scopurile, temeiurile legale și ce se întâmplă efectiv cu aceste date.

 

📚 Când și cum furnizăm nota de informare?

Potrivit GDPR, dacă datele sunt obținute direct de potențialul angajat (de exemplu, prin transmiterea CV-ului), informarea trebuie să se realizeze la momentul colectării datelor.

🙂Exemplu #1 Candidatul aplică la un job pe LinkedIn. După ce compania primește CV-ul și/sau alte date ale candidatului, compania ar putea trimite un e-mail către potențialul angajat prin care îi confirmă primirea candidaturii și îi trimite în atașament nota de informare sau îi transmite link-ul pentru a fi consultată online. Site-ul companiei ar putea deține, din rațiuni practice, o notă de informare pentru candidați pentru a putea fi consultată cu ușurință în orice moment.

Important de menționat este și faptul că informarea trebuie să se realizeze la momentul colectării datelor, iar nu la momentul la care candidatul se prezintă la interviu. Dacă CV-ul ajunge pe 15 mai 2019 pe serverele unei companii, iar informarea se realizează abia pe 1 iunie 2019 (data interviului), compania nu respectă termenul prevăzut de GDPR.

 

 

Cu toate acestea, informarea fiecărui candidat poate avea costuri operaționale ridicate, de aceea companiile ar putea utiliza, cu ajutorul tehnologiei disponibile, soluții creative și eficiente pentru a informa candidații, ca de exemplu:

  • postarea notei de informare sau link-ului către nota de informare în interiorul anunțului de recrutare;
  • prin intermediul unei căsuțe la formularul de recrutare prin care candidatul bifează că a luat la cunoștință nota de informare;
  • prin intermediul includerii în textul e-mailului sau al mesajului trimis pe site-urile profesionale (i.e. LinkedIn), faptul că nota de informare poate fi accesată prin următorul link.

 

Te-ar putea interesa și: 

 

Semnătura nu este obligatorie, însă companiile trebuie să poată face dovada că au informat candidații la momentul colectării datelor. De aceea, în măsura în care se optează pentru una dintre soluțiile descrise mai sus, companiile trebuie să includă informația relevantă GDPR într-un format accesibil și care să se diferențieze în mod clar de alte informații. Ar putea fi utilizate în acest sens funcții precum bold, italic și/sau grafică, animații. De asemenea, companiile trebuie să păstreze dovezile că au informat persoanele pentru a fi la adăpost în eventualitatea unui control.

De asemenea, toți candidații trebuie informați, indiferent dacă vor corespunde criteriilor de selecție și indiferent dacă ajung în etapa interviului sau nu.

 

 

Totodată, potrivit GDPR, dacă datele nu sunt obținute de la candidat, ci din alte surse (de exemplu, recomandări), informarea candidatului trebuie să se realizeze:

  • într-un termen rezonabil după obținerea datelor cu caracter personal, dar nu mai mare de o lună,
  • dacă datele cu caracter personal urmează să fie utilizate pentru comunicarea cu respectivul candidat, cel târziu în momentul primei comunicări;sau
  • dacă se intenționează divulgarea datelor cu caracter personal către un alt destinatar, cel mai târziu la data la care acestea sunt divulgate pentru prima oară.

 

🙂 Exemplu #2 Compania ABC SRL are deschisă o poziție de designer UX/UI. ABC SRL primește de la un angajat datele de contact și CV-ul unui potențial angajat. În această situație, ABC SRL va informa candidatul (1) într-un termen nu mai mare de o lună; sau (2) la momentul la care  intră în legătură efectivă cu el; sau (3) la momentul la care trimite datele către un alt destinatar. Cu toate acestea, dacă ABC SRL va intra în contact cu potențialul angajat după ce va trece o lună de la data primirii datelor, din textul GDPR (art. 14) informarea trebuie să se realizeze înainte de împlinirea termenului de o lună.


Te-ar putea interesa și:

 

📚 Cine informează în situația firmelor și site-uri de recrutare? 

În măsura în care se folosesc site-uri (i.e. bestjobs) sau companii de recrutare, informarea trebuie să se realizeze atât direct către compania care recrutează prin aceste site-uri, dar și de către companiile și site-urile respective.  

Pentru a simplifica  procedura de informarea, companiile care angajează și site-urile sau companiile de recrutare, având calitatea de operatori asociați, ar putea încheia un contract care să prevadă că obligația de informare revine doar uneia dintre părți, în caz contrar, fiind două entități distincte, fiecare va trebui să informeze candidatul.

🙂 Exemplu #3: Compania XYZ SRL a postat un anunț de angajare pe un site de recrutare. Utilizatorul interesat de un loc de muncă își creează un cont, oferind datele sale (inclusiv CV-ul) platformei de recrutare. Înainte de crearea contului, utilizatorul este informat de către platformă, prin intermediul unei note de informare, cu privire la modalitatea în care această platformă îi prelucrează datele. Mai târziu, când candidatul aplică la un job postat de compania XYZ SRL, aceasta trebuie să informeze candidatul prin intermediul altei note de informare.

 

Te-ar putea interesa și: 

 

Este nevoie de o nouă informare atunci când candidatul devine angajat? 👓

Depinde de cum este formulată nota de informare. Dacă nota de informare este redactată într-o manieră care să acopere atât faza de selecție, cât și perioada de muncă, este suficientă o singură informare. Dacă nota de informare acoperă doar informațiile colectate în faza de selecție, va trebui să informăm din nou persoana atunci când aceasta devine angajat cu privire la felul în care îi prelucrăm datele în noua postură de angajat.

 

💡 Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 


no-fuimar-1200x628.jpg

În opinia Grupului de Lucru Art. 29, utilizarea camerelor ascunse pentru a identifica angajații sau vizitatorii care fumează în locuri nepermise pe temeiul interesului legitim nu este posibilă. Chiar dacă angajatorul are un interes legitim să asigure conformitatea cu legislația anti-fumat, metoda folsoită (camerele ascunse) este disproporționată și nejustificat de intruzivă. Atâta timp cât există metode mai transparente și mai puțin intruzive (cum ar fi detectorii de fum cu semne vizibile), activitatea de prelucrare prin intermediul camerelor ascunse încalcă principiul reducerii la minimum a datelor prevăzut de art. 5 alin. (1) lit c din GDPR (datele trebuie sa fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate).

 

Te-ar putea interesa și:


arhive-principii-gdpr-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord