Aici descoperim
dreptul tehnologiei

close-up-girl-s-hand-drawing-house-with-colored-pencil-paper-against-white-backdrop_23-2148026286.jpg

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2020 s-a prorogat intrarea în vigoare a art. I, pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Care este motivul adoptării Ordonanței de Urgență nr. 2/2020 privind prelungirea sau prorogarea majorării alocației de stat pentru copii?

Ca mențiune în Ordonanța de Urgență a Guvernului, regăsim următoarele:

  • În vederea asigurării acestui drept constituțional ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare, precum și pentru a asigura sustenabilitatea plății sumelor în cuantumul majorat al alocației de stat pentru copii conform Legii nr. 14/2020

Se invocă totodată necesitatea ,,încadrării în limita de deficit bugetar”, care nu trebuie să depășească procentul de 3% din Produsul Intern Brut:

  • Având în vedere necesitatea încadrării în limita de deficit bugetar, instituită prin reglementări europene (Sistemul European de Conturi — deficit ESA), care nu trebuie să depășească 3% din PIB

Practic, motivul prorogării este reprezentat de necesitatea încadrării în limita deficitului bugetar, legătură indisolubilă între acesta și posibilitatea acordării sumelor precizate și necesare în timp util.

Se precizează totodată următoarele:

  • Întrucât cuantumurile alocației de stat prevăzute de Legea nr. 14/2020 sunt aplicabile de la data de 1 februarie 2020, în absența prevederilor bugetare necesare, sunt afectate drepturile a 3,6 milioane de copii pentru care va fi imposibilă efectuarea plății acestui drept care constituie o sursă de venituri pentru cheltuielile destinate creșterii și îngrijirii copilului, cu consecințe sociale negative asupra acestora.

Motivarea în prezenta Ordonanță gravitează în jurul criteriului economic, în mod implicit a lipsei prevederilor bugetare necesare; în acest sens, lipsa prevederilor bugetare în cauză, va afecta drepturile a 3,6 milioane de copii, invocându-se imposibilitatea de plată.

 

Care sunt prevederile Ordonanței de Urgență în materie de majorare a alocațiilor de stat pentru copii?

În cele ce urmează, vom prezenta articolele adoptate prin prezenta Ordonanță de Urgență:

Art. I. — Se prorogă intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, până la data de 1 august 2020.

Art. II. — Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 februarie 2020.

În raport de Ordonanța de Urgență precizată, se va prelungi intrarea în vigoare a art. I, pct. 1 din Legea nr. 14/2020, în speță a următoarelor dispoziții:

La articolul I punctul 1, alineatul (1) al articolului 3 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 3

(1) Alocația de stat pentru copii se stabilește în cuantum de:

  1. a) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
  2. b) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3);
  3. c) 600 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu  handicap[i].

În ceea ce privește intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 14/2020, data prevăzută este 1 februarie a anului în curs, dar în materie de aplicabilitate a prevederilor legislative privind majorarea alocației de stat pentru copii, acestea sunt prorogate până la data de 1 august 2020.

În materia adoptării ordonanțelor de urgență, menționăm că ordonanța este un act normative emis de Guvern în situații extraordinare, ,,a căror reglementare nu poate fi amânată”. La nivel de doctrină se remarcă faptul că ordonanța de urgență este chiar o formă prin care puterii executive din România i se atribuie un ,,drept legislativ” sau un drept ,,de legiferare” (drept pe care l-ar avea în mod exclusiv Parlamentul)[ii]. Spre deosebire de ordonanțele de urgență, care necesită această ,,situație extraordinară” pentru adoptare, în materia ordonanțelor simple reglementarea constituțională instituie adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice[iii]. Această ,,delegare legislativă” se supune aprobării Parlamentului, până când se va considera împlinit termenul de abilitare[iv]. La nivel doctrinar s-au conturat opinii în privința intervenției Guvernului în materie de adoptare a legilor, pornind de la considerentul conform căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Deci, această competență de adoptare a legilor este conferită în mod exclusiv Parlamentului. Este însă posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență o imixtiune în sfera legislativului și implicit o încălcare a principiului separației puterilor în stat? În acest sens se menționează că nu se produce o imixtiune, legea fundamentală a statului conferind și soluția: controlul parlamentar ca modalitate de supunere a aprobării ordonanței adoptate de către Guvern.

[i]Întocmai cum se prevede în cadrul prezentei legi, platformă online http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/222123.

[ii]A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordonan%C8%9B%C4%83_de_urgen%C8%9B%C4%83.

[iii]A se vedea Constituția României, https://www.constitutiaromaniei.ro/tag/lege-de-abilitare/.

[iv]Ibidem.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



businessman-boxing-gloves-fighting-against-another-businessman-business-competition_7504-272.jpg

Ce este numele de domeniu? Dar marca?

Pornind de la cadrul normativ, în speță Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, în conformitate cu art. 2, poate să constituie marcă orice semn care este susceptibil de reprezentare grafică (precum cuvintele, numele de persoane, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale, semnalele sonore, ș.a.m.d.), condiția fiind aceea că semnele precizate să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.

Pe de altă parte, domeniul de internet a fost definit ca fiind un drept de folosință exercitat asupra unei denumiri pe Internet, căreia îi este asociat un website.

Ce se întâmplă în situația în care avem un conflict între numele de domeniu și marcă? Ce va prevala în această situație?

Prin raportare la sfera de drept internațional, vom avea în vedere Convenția Uniunii de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925 şi Londra la 2 iunie 1934. În cadrul art. 1, alin. (2) din Convenție, obiectul protecției proprietății industriale este unul multiplu, în care includem: brevete de invenție, modele de utilitate, desene sau modele industriale, mărci de fabrică sau comerț, nume comercial, indicații de proveniență sau denumiri de origine (alături de reprimarea concurenței neloiale)[i]. Prin interpretarea acestor dispoziții, numele de domeniu este exceptat de la atare protecție.

Dreptul asupra mărcii sau a indicaţiei geografice este dobândit şi protejat prin înregistrarea acestora la OSIM în condiţiile Legii nr. 84/1998 privind înregistrarea mărcilor şi indicaţiilor geografice, modificată şi completată prin Legea 66/2010[i]. În raportul nume de domeniu-marcă, platforma online osim.ro reliefează, cu trimitere la jurisprudența internă din anul 2007, în speță la Decizia nr. 2279/2007 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția civilă și de proprietate intelectuală, faptul că, la existența unui conflict între marcă și numele de domeniu de Internet, dacă se dovedește reaua-credință la achiziționarea numelui de domeniu  (achiziționarea numelui de domeniu fără legătură cu propriile activități comerciale, dar care sunt identice cu marca protejată), există răspundere a persoanei pentru atare acțiune și atrage anularea înregistrării numelui de domeniu. 

 

 

Se remarcă faptul că, în caz de conflict la înregistrarea unui domeniu de Internet între două societăți, dacă niciuna nu deține marcă proprie, numele comercial va avea câștig de cauză.

Pe de altă parte (cu trimitere la alte articolele de specialitate), cazurile de anterioritate a numelui de domeniu în fața mărcii și succesul acestor spețe în fața arbitrilor și a instanțelor de drept comun demonstrează că acele “alte drepturi” de care solicitantul mărcii trebuie să țină cont la înregistrare sunt, printre altele, și drepturile asupra numelor de domenii. În România, anularea unei mărci poate fi cerută dacă prin înregistrarea acestora se aduce atingere unor drepturi, care au fost  dobândite anterior: drepturi de autor, desene, modele sau alte drepturi de proprietate industrială.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Practică internă din 2008 relevă faptul că, în cazul unei acțiuni în anularea înregistrării abuzive de către pârâtă a unui nume de domeniu-în fața instanței de fond s-a statuat faptul că data constituirii reclamantei prin înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului București (data de 19 mai 1999) cu un anumit nume comercial și înregistrarea mărcii de către pârâtă în data de 18 decembrie 2003 (alături de înregistrarea ulterioară a numelui său de domeniu)- aceasta (acțiunea) va fi respinsă ca neîntemeiată. Instanța a decis în acest sens că nu se poate opune marca înregistrată ulterior pentru anularea numelui de domeniu pe care l-a înregistrat pârâta (Sentința civilă nr. 233 din 5 februarie 2008, Tribunalul București).

 

KIT GDPR Premium

 

Ulterior acestei sentințe a fost formulat apel. Prin Decizia civilă nr. 215/2008, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea, dispunând anularea înregistrării în beneficiul pârâtei a numelui său de domeniu, alături de obligarea sa la desființarea site-ului din speță.

Instanța a statuat că înregistrarea numelui său comercial îi conferea reclamantei îndreptățirea de a pretinde terților abținerea de la orice acțiune de natură a aduce atingere dreptului său. Mai mult decât atât, prin includerea în numele de domeniu al pârâtei a numelui comercial al reclamantei (fără dovedirea existenței unui drept sau interes legitim), pârâta ar fi acționat cu rea-credință.

În recurs, prin Decizia nr. 5889/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, a statuat faptul că terții sunt obligați să se abțină de la orice act care ar putea să aducă atingere unui drept de proprietate industrială ocrotit, iar includerea numelui comercial al reclamantei în numele de domeniu urma să genereze confuzie în rândul consumatorilor.

Cu toate acestea, se remarcă la nivel practic faptul că, indiferent dacă o companie ar deține o marcă înregistrată, altcineva poate să aibă numele de domeniu. În această situație, exemplul cel mai bun este existența mai multor companii care au înregistrată o marcă pentru diferite bunuri sau servicii.

Prin raportare la jurisprudența internațională, în caz de conflict sau risc de confuzie între numele de domeniu și marcă, evaluarea se va face prin raportare la activitatea reală a unei societăți care solicită drepturi ,,anterioare”.

Vrei să înregistrezi o marcă la OSIM? Te putem ajuta. Scrie-ne aici

 

 

 

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



market-share-challenge-competitor-excellent-growing_1150-18252.jpg

În Monitorul Oficial nr. 1010 din 16 decembrie 2019 a fost publicată Hotărârea de Guvern nr. 935/2019 din 13 decembrie 2019, privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Această modificare vizează o situație practică, economică, socială și juridică în același timp, extrem de importantă. Care sunt prevederile legale în materie salarială și cum se vor aplica acestea?

Art. 1 din prezenta Hotărâre vizează modalitatea de stabilire privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. În sensul precizat, conform art. 1, alin. (1), cadrul normativ dispune că: Începând cu data de 1 ianuarie 2020, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, se stabilește în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 230 lei lunar, pentru un program de lucru în medie de 167,333 ore pe lună (fapt ce reprezintă 13,327 lei/oră).”

Derogarea se realizează în temeiul alin. (2), conform căruia, personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fără a include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la suma de 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră.

Art. 2 din prezenta Hotărâre precizează aplicabilitatea prevederilor art. 164, alin. (12) din Legea nr. 53/2003 (dispoziții în materie de legislație a muncii), în sensul că toate drepturile și obligațiile care sunt stabilite potrivit legii, se vor determina prin raportare la nivelul salarial precizat, anume la suma de 2.230 lei a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

 

 

Art. 3 din Hotărâre stabilește abrogarea (la data de 1 ianuarie 2020) Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 10 decembrie 2018.

Vechea reglementare (Hotărârea de Guvern nr. 937/2018) prevedea stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la suma de 2.080 de lei lunar pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore pe lună, reprezentând 12,43 lei/oră. Pentru personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, acesta s-a majorat (în vechea reglementare) de la 2.080 lei la 2.350 lei lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră.

Cu privire la aceste din urmă dispoziții (în speță în privința personalului încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare), nu s-a realizat o modificare (o creștere), noua reglementare prevăzând numai suma aplicabilă personalului încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare (fiind în același cuantum cu cea din reglementarea din anul 2018).

Te-ar putea interesa și:

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



Copy-of-Pot-accesa-e-mailul-unui-angajat-dupa-ce-a-parasit-locul-de-munca_-6.png

Probele în procesul penal au importanță deosebită în sfera procesuală, incluzând în această categorie sfera procesual civilă și procesual penală. Prin raportare la sfera procesual penală, proba în procesul penal reprezintă, stricto sensu, orice element de fapt care contribuie la aflarea adevărului în cauză. Aceasta are un rol fundamental pentru soluționarea cauzei care a fost dedusă judecății, iar pe baza sa instanța va putea dispune soluțiile prevăzute și precizate de către lege (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei).

Conform art. 97 din Codul de procedură penală român, proba reprezintă orice element de fapt care este utilă pentru constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei (persoanelor) care a săvârșit-o, dar și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Teza finală a art. 97 precizează faptul că, pentru a constitui probă în procesul penal, trebuie să fie întrunită și condiția de a contribui la aflarea adevărului în procesul penal.

În privința probelor sunt aplicabile mai multe reguli. În materie de administrare a probelor, în cursul urmăririi penale, revine obligația organului de urmărire penală de a strânge și de a administra probele în procesul penal, conform art. 100 din Codul de procedură penală, atât în favoarea cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului (în cele două modalități: din oficiu sau la cerere). În ceea ce privește faza de judecată, se precizează faptul că instanța de judecată va administra probe din oficiu (dar și la cererea procurorului, a persoanei vătămate și a părților) când va considera că este necesar pentru formarea propriei convingeri. Soluția precizată de art. 100 din Codul de procedură penală cu privire la administrarea probelor este una dublată de admiterea sau respingerea cererii, în mod motivat. Cererea privind administrarea probelor se poate respinge de către organele judiciare (incluzând în această categorie organele de cercetare penală, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată) în anumite situații. Acestea sunt precizate în mod concret, categoric, de către Codul de procedură penală, în cadrul art. 100, alin. (4), astfel: atunci când o probă nu este necesară, când proba este imposibil de obținut, când cererea este formulată de o persoană neîndreptățită, când administrarea probei este contrară legii, când proba nu este relevantă în raport de obiectul probațiunii și în situația în care se apreciază faptul că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei s-au administrat suficiente mijloace de probă în respectiva cauză.

 

 

Administrarea probelor în procesul penal va respecta un principiu fundamental, intitulat principiul loialității administrării probelor. Conținutul acestui principiu este reflectat prin intermediul art. 101 din Codul de procedură penală, iar conform acestuia, este oprit să se întrebuințeze amenințări, violențe, ori alte mijloace de constrângere, promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe. În cele ce urmează vom dezvolta și sancțiunile aplicabile probelor obținute în atare fel. Conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, este interzisă folosirea de metode sau tehnici de ascultare care ar avea ca efect afectarea capacității persoanei ascultate, în sensul imposibilității sale de a mărturisi fapte în mod voluntar și conștient, acele fapte constituind obiectul probei. În situația în care chiar persoana ascultată ar consimți la ascultarea sa prin utilizarea unor atare mijloace, legea păstrează interdicția ca fiind una validă, dincolo de consițământul persoanei care ar urma să fie ascultată. O altă interdicție pe care legea procesual penală o prevede este valabilă pentru organele judiciare penale (aplicabilă și persoanelor care acționează pentru organele judiciare penale), în sensul imposibilității acestora de a provoca  o persoană la săvârșirea sau la continuarea săvârșirii unei fapte de natură penală, pentru a obține probe în procesul penal. Atare interdicție prevăzută în cadrul alin. (3) este una benefică și vădit îndreptată către protecția persoanelor în sfera procesual penală.

Cu privire la probele în procesul penal, după cum am precizat anterior în cadrul articolului, sancțiunea aplicabilă probelor obținute în manieră nelegală este reprezentată de excluderea probelor și de imposibilitatea de folosire a acestora în procesul penal. Prevederile art. 102 din Codul de procedură penală sunt relevante în acest sens. Este precizat faptul că probele care au fost obținute prin tortură sau probele care derivă din probele obținute prin tortură, nu pot să fie folosite în cadrul procesului penal. De asemenea, legea exclude folosirea în procesul penal a probelor obținute în mod nelegal. Cu privire la actele prin care fie s-a dispus, fie s-a autorizat administrarea probei, fie prin care s-a administrat proba, determină excluderea probei din procesul penal. În materie de constituționalitate cu privire la art. 102, alin. (3) din Codul de procedură penală, privind nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea probei, sau prin care s-a administrat proba, este relevantă Decizia nr. 22/2018 a Curții Constituționale a României. Cu privire la această decizie, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile sunt constituționale numai în măsura în care prin sintagma ,,excluderea probei” se va înțelege și ,,eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei”.

Aprecierea probelor în materie procesual penală va respecta regulile art. 103 din Codul de procedură penală. În sensul precizat, probele nu vor avea o valoarea care a fost stabilită anterior de către lege, ci ele vor fi supuse liberei aprecieri a organelor judiciare (organe de cercetare penală, procuror, judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată). O prevedere importantă este reflectată prin intermediul alin. (2) al aceluiași articol, în sensul în care atunci când instanța de judecată trebuie să ia o decizie cu privire la existența unei infracțiuni și la existența vinovăției inculpatului în cauză, aceasta trebuie să facă trimitere la toate probele existente și evaluate. Instanța de judecată va putea dispune condamnarea unei persoanei numai în situația în care are convingerea, conform art. 103, alin. (2) din Codul de procedură penală, că acuzația a fost dovedită (dincolo de orice îndoială rezonabilă).

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



businessman-with-idea-light-bulb_61090-25.jpg

Dincolo de formalism și juridicizare, drepturile de autor sunt protejate în cadrul social și juridic actual prin prisma importanței pe care o reprezintă acestea la nivel intern. Protecția drepturilor de autor este necesară într-o societate organizată, instituirea acestei protecții fiind înțeleasă de către legiuitor drept una benefică pentru cetățeni, iar drepturile conexe cunosc consacrare legislativă la nivelul statului român.

Drepturi de autor. Care sunt modificările esențiale în materia drepturilor de autor și a drepturilor conexe?

Legea nr. 15/2019 privind modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe aduce modificări însemnate în materia drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Prin noile reglementări au fost aduse următoarele modificări:

1. Un nou element privind protecția datelor cu caracter personal

În reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, structura articolului nu include și prevederile în materie de protecție și prelucrare a datelor cu caracter personal. Noua reglementare include în cuprinsul art. 1 un nou alineat, alin. (3), având următorul cuprins:

„1. Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra oricăror asemenea opere de creație intelectuală, este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial;

2. Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștință publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată;

3. Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei naţionale în materia prelucrării datelor cu caracter personal”

Noua reglementare cuprinde în structura sa și dispoziții privind modalitatea de aplicare a legii privind drepturile de autor și drepturile conexe, în sensul că acestea (dispozițiile) se vor aplica numai cu respectarea prevederilor legislației naționale, deci prin raportare la întreg cadrul juridic existent, cu respectarea supremației Constituției României și a principiului ierarhiei normative, dar și (ca element de noutate) cu respectarea prevederilor în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal.

 

 

2.  Drepturi de autor. Noi excepții de la consimțământul titularului dreptului de autor

Introducerea a două noi articole, după art. 35 din Legea nr. 8/1996,  în sensul existenței permisiunii, chiar fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui drept conex și fără plata vreunei remunerații, reproducerii, distribuirii, comunicării către public, punerii la dispoziția publicului, radiodifuzării, închirierii și împrumutului unei opere sau a altui obiect protejat (sub condiția ca aceste acțiuni să nu contravină exploatării normale a operei și să nu prejudicieze autorul sau titularii drepturilor), pentru anumite scopuri. Dintre scopurile precizate, vom reflecta, cu titlu exemplificativ, următoarele: ,,realizarea de către o persoană beneficiară sau o persoană care acţionează în numele acesteia, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul exclusiv al persoanei beneficiare și realizarea, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziţie, distribuirea sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării exclusive de către o persoană beneficiară”.

 

Te-ar putea interesa și:

 

De asemenea, introducerea art. 35 ind. 2  cuprinde prevederi cu privire la entitățile care desfășoară activități de tipul celor prezentate anterior, în sensul instituirii obligațiilor acestora de a stabili și de a respecta proceduri calificate ca fiind ,,clare” și ,,transparente”, atunci când îndeplinesc obligații precum: distribuirea, comunicarea, punerea la dispoziție de exemplare ]n format accesibil numai către persoanele beneficiare sau alte entități autorizate, adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru a descuraja reproducerea, distribuţia, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului în mod neautorizat a exemplarelor în format accesibil, existența de măsuri cuvenite pentru tratarea unor opere sau altor obiecte protejate, precum și a unor exemplare în format accesibil, publicarea și actualizarea pe site-ul propriu sau prin intermediul altor canale a informațiilor privitoare la modul în care sunt respectate aceste obligați, respectarea dispozițiilor legale privitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor beneficiare.

KIT GDPR Premium

 

Modificările precizate anterior sunt prevăzute cu titlu limitativ, iar pentru dezvoltarea situațiilor textuale este necesară consultarea cadrului normativ modificat în mod integral.

Protecția drepturilor de autor este necesară într-o societate organizată, instituirea acestei protecții fiind înțeleasă de legiuitor drept benefică pentru cetățeni, iar drepturile conexe cunosc consacrare legislativă la nivelul statului român. Acest fapt s-a materializat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 15/2019 privind modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



judge-s-gavel-wooden-background-top-view_99433-287.jpg

Climatul de ordine și liniște publică, în raport de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii, este un element esențial pentru existența și dezvoltarea unei societăți moderne și civilizate. Încălcarea acestui climat atrage cu sine consecința: săvârșirea unei contravenții. Cum știm însă dacă am săvârșit o contravenție? Care sunt modificările esențiale privind ordinea și siguranța publică care vor intra în vigoare din ianuarie 2020?

Modificări esențiale în materie de ordinea publică și siguranță publică prin intermediul Legii nr. 192/2019

Legea nr. 192/2019 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice cuprinde elemente esențiale pe care toți cetățenii sunt datori să le cunoască atunci când este vorba de săvârșirea unei contravenții. Care sunt principalele modificări în materia ordinii și a siguranței publice? Acestea vor fi analizate, după cum urmează:

  1. În materie contravențională, art. 2, pct. 1), din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii, cuprinde prevederi conform cărora constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea publică şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a institutiilor publice; dacă în reglementarea prin intermediul Legii nr. 61/1991 este inclusă și categoria instituțiilor publice ca fiind potențial vătămate prin intermediul unor acțiuni de violență, amenințări, prin proferarea de injurii, modificările prin intermediul Legii nr. 192/2019 exclud din această enumerare și categoria instituțiilor publice, astfel: săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora;

 

2.  În materie contravențională, art. 2, pct. 31), din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii își va schimba conținutul în sensul modificării reglementării conform căreia constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu; prin intermediul Legii nr. 192/2019, ,,refuzul unei persoane de a da relații” pentru stabilirea identității sale este înlocuit cu ,,refuzul unei persoane de a furniza date” pentru stabilirea identității sale sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu (alături de schimbarea sintagmei ,,organe de menținere a ordinii publice”, cu ,,organelor de ordine publică).

3. Modificările prin intermediul Legii nr. 192/2019 vizează și art. 9 din Legea nr. 61/1991, în sensul că dispozițiile legii se vor completa ,,cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”, spre deosebire de vechiul conținut, care prevedea faptul că modificările nu vor viza întregirea cu prevederile din Ordonanța anterior precizată în materia dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

4. În privința amenzii aplicabile în materie de contravenții, sumele precizate prin intermediul Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii, nu suferă modificări prin intermediul Legii nr. 192/2019, ci numai aplicarea amenzii se va realiza pentru anumite fapte precizate în cadrul normativ actualizat.

Modificările prin intermediul Legii nr. 192/2019 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice sunt enumerate cu titlu limitativ, modificările survenite sunt aplicabile mai multor categorii de acte normative, însă domeniul ordinii și al siguranței publice este cu precădere important pentru cetățenii statului. Este important de precizat și perioada de când se vor aplica dispozițiile Legii nr. 192/2019, deci, de când cetățenii trebuie să cunoască faptul că săvârșirea unei anumite fapte poate să constituie contravenție pe noua reglementare. Din conținutul actului normativ, adoptat la data de 25 octombrie 2019, Legea nr. 192/2019 intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

De asemenea, în sensul cunoașterii noilor prevederi legale, cadrul normativ precizează și faptul că pentru o perioadă de 180 de la data intrării în vigoare a prevederilor normative (punctual ale art. IV din Legea nr. 192/2019) se vor realiza activități de informare a populației cu privire la drepturilor și obligațiile persoanelor, dar și ale organelor de aplicare a legii. Activitățile de informare se vor realiza de către Ministerul Afacerilor Interne, de către Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră Română. Modalitatea de realizare a informării cuprinde acțiuni și instrumente pe care legea le califică drept unele ,,specifice”, fără a fi o enumerare limitativă (precizând ca modalitate inclusiv comunicatele de presă, informarea prin intermediul mass-media, postarea de informații prin intermediul paginii de internet a instituției, prin organizarea de acțiuni în trafic sau cu ocazia executării unor misiuni de ordine publică). Cu privire la climatul de ordine și liniște publică, în raport de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii, considerăm că acesta este un element esențial pentru existența și dezvoltarea unei societăți moderne și civilizate.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



banner-fiat-okJPEG2.jpg

În materie de prelucrare a datelor cu caracter personal este importantă o analiză concretă în privința listelor ce cuprind semnăturile de susținere ale partidelor politice. În acest sens este relevantă Decizia nr. 75/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19, alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

În cazul precizat sunt criticate dispozițiile art. 19, alin.(1) din Legea nr.14/2003 sunt criticate, în esență, din perspectiva încălcării dreptului la viață intimă, familială și privată, protejat de art. 26 alin. (1) din Constituție. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin faptul că, pentru constituirea unui partid politic și pentru posibilitatea sa de înregistrare este necesară (fiind un fapt impus prin prevederile legale) întocmirea unor liste ce au în cuprinsul lor date cu caracter personal ale semnatarilor. Se remarcă faptul că acestor categorii de date nu li se conferă confidențialitate și nici anumite garanții care să o fundamenteze pe aceasta dintâi.

În analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a României a constatat că susținerile de neconstituționalitate au fost întemeiate. De asemenea, Curtea a remarcat faptul că, în conformitate cu Legea nr. 14/2003, în speță art. 18, listele ce cuprind semnăturile de susținere ale membrilor fondatori și care conțin numele și prenumele, data nașterii, adresa, felul actului de identitate, seria și numărul acestuia, codul numeric personal, precum și semnătura persoanelor, au fost depuse la Tribunalul București, alături de alte documente, pentru ca partidul politic să fie înregistrat.

 

 

Curtea Constituțională a consideat relevante prevederile art. 19 din legea precizată anterior, în sensul că listele cu semnăturile și datele cu caracter personal vor fi însoțite și de o declarația pe propria răspundere a persoanei care a întocmit-o, care să ateste autenticitatea semnăturilor, sub sancțiunea prevăzută de art. 326 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, referitoare la falsul în declarații. Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă parte sau să nu facă parte dintr-un partid politic.

În aceste condiții, semnătura pe lista de susținere are o dublă semnificație: confirmarea voinței de a participa, ca membru fondator, la înființarea partidului respectiv, pe de o parte, și acceptarea înscrierii pe listă a datelor sale personale, pe de altă parte. Prin urmare, Curtea a constatat  ,,că operațiunea de colectare a datelor cu caracter personal a semnatarilor listei de susținere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop prin actul constitutiv al partidului politic în curs de înregistrare și care are/au calitatea de membri ai acestuia, veridicitatea acestor date fiind asumată prin semnătura benevolă a membrului fondator și confirmată prin declarația pe propria răspundere a celui/celor care le colectează. O atare acțiune care ar putea să fie potențial vătămătoare pentru protecția persoanelor este înlăturată prin intermediul declarației pe propria răspundere pe care fiecare persoană în parte o semnează.  Obligația de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partidul politic, care trebuie să se preocupe de aducerea sa la îndeplinire și să se asigure, totodată, prin propriile mijloace, de buna-credință a persoanei/persoanelor desemnate și de respectarea, în consecință, a păstrării confidențialității asupra conținutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înțelege să își îndeplinească sarcina primită din partea organului executiv al partidului politic în curs de înregistrare nu poate reprezenta o problemă de neconstituționalitate în sine a dispozițiilor art.19 alin.(1) din Legea nr.14/2003”   

KIT GDPR Premium

 

Totodată, ,,Curtea a reținut că depunerea listelor este necesară strict pentru verificarea îndeplinirii, de către instanța judecătorească, a condițiilor legale referitoare la înregistrarea partidelor politice, fără a se putea susține în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate și în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislației în materie. Instanța judecătorească, în calitate de autoritate publică având atribuții legale ce implică gestionarea datelor cu caracter personal, este deținătoare a unui certificat de operator de date cu caracter personal (ca element de fapt, Tribunalul București, în fața căruia s-a ridicat excepția și care este unica instanță/autoritate competentă să înregistreze partidele politice și să păstreze Registrul 116 partidelor politice, deține certificatul de operator de date cu caracter personal nr.2.891/2005), astfel că autorii excepției beneficiază de garanțiile stabilite de legislația în materia protecției datelor cu caracter personal, respectiv de Legea nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.790 din 12 decembrie 2001, de Legea nr.682/2001 privind ratificarea Convenției pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.830 din 21 decembrie 2001, și de Legea nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.391 din 9 mai 2005”.

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



close-up-girl-s-hand-drawing-house-with-colored-pencil-paper-against-white-backdrop_23-2148026286.jpg

Datele personale ale copiilor necesită o protecție sporită. Cu privire la modalitatea prelucrării, informațiile și comunicările trebuie să fie făcute în limbaj simplu, clar, în așa fel încât un copil să le poată înțelege cu ușurință

Datele personale ale copiilor. Protecție 

S-a remarcat faptul că, atât la nivel social, cât și la nivel legislativ, copiii ar necesita o protecție sporită. Definiția termenului ,, copil” este reflectată prin intermediul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Astfel, conform art. 4, prin ,,copil” vom înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu. Capacitatea de exercițiu este definită și prevăzută în cadrul Codului civil român. Prin raportare la art. 37 din Codul civil român, capacitatea de exercițiu reprezintă aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. În completare, art. 38 din Codul civil român prevede, cu privire la capacitatea de exercițiu deplină, că aceasta începe la data când persoana devine majoră, iar în acest din urmă caz persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. Minorul care a împlinit 14 ani dispune de capacitate de exercițiu restrânsă (cu derogările prevăzute de legea civilă), iar actele acestuia se vor încheia cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, în anumite cazuri fiind necesară autorizarea instanței de tutelă (a se vedea în acest sens platforma online https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-41-capacitatea-de-exercitiu-restransa-capacitatea-de-exercitiu-capacitatea-civila-a-persoanei-fizice).

 

KIT GDPR Premium

 

În lumina prevederilor GDPR, copil înseamnă persoana sub 16 ani, iar datele copiilor sub 16 ani necesită o protecție sporită. 

Copiii dispun de protecție inclusiv în ceea ce privește datele lor cu caracter personal. În cele ce urmează vom realiza o analiză legislativă internă și o raportare la prevederile internaționale integrate la nivel statal. Conform cadrului legislativ intern, în speță Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 18, anumite informații privind copilul vor respecta principiul confidențialității și a dispozițiilor privind transmiterea informațiilor cu caracter personal. Informațiile cărora li se aplică aceste precepte sunt următoarele:

  • Informațiile ce privesc părintele sau altă/alte persoane ce au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
  • Informațiile referitoare la copil atunci când sunt transmise de către persoana la care locuiește copilul, incluzând în această categorie fotografii, evaluări medicale, evaluări școlare, către părinte sau altă/alte persoane ce au dreptul de a menține întâlniri personale cu copilul.

 

 

La nivel internațional, Regulamentul privind Protecția Datelor cu Caracter Personal (RGDP), implementat la nivel național, prevede dispoziții ce vizează protecția copiilor în materie de date cu caracter personal. Conform pct. (38), datele cu caracter personal ale copiilor au nevoie de o protecție specifică a datelor cu caracter personal. Acest fapt se datorează faptului că ei ar putea fi mai puțin conștienți de anumite riscuri ori consecințe în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal. Regulamentul statuează faptul că protecția trebuie să se aplice în mod special utilizării datelor cu caracter personal ale copiilor în scopuri de marketing ori pentru crearea profilurilor de personalitate sau utilizator. În ceea ce privește consimțământul titularului răspunderii părintești, acesta nu trebuie să fie în mod necesar în contextul serviciilor de consiliere sau prevenire care sunt oferite în mod direct copiilor. Conform art. 8, atunci când sunt avute în vedere serviciile societății informaționale în mod direct către un copil, prelucrarea este una legală numai dacă copilul are cel puțin vârsta de 16 ani. Per a contrario, dacă acesta are sub 16 ani, prelucrarea va fi legală numai în măsura în care consimțământul său este fie acordat, fie autorizat de titularul răspunderii părintești asupra copilului (un model de formular de consimțământ al părintelui pentru prelucrarea datelor minorului se găsește aici). Regulamentul privind Protecția Datelor cu Caracter Personal conferă dreptul statelor de a putea prevede o vârstă inferioară privind consimțământul, sub condiția ca ea să nu fie mai mică de 13 ani. Rolul operatorului este acela de a verifica dacă a fost fie acordat, fie autorizat consimțământul.

 

 

Conform art. 57 din prezentul Regulament, fiecare autoritate de supraveghere are rolul de monitorizare și aplicare a Regulamentului privind Protecția Datelor cu Caracter Personal, dar și de promovare a acțiunilor de sensibilizare și înțelegere în rândul publicului a riscurilor și drepturilor în materie de prelucrare, acordându-se atenție specială activităților ce se adresează în mod specific copiilor. Prelucrării datelor cu caracter personal ale copiilor i se aplică principiul transparenței, prevăzut la pct. (58) din Regulament, astfel că orice informație care se va adresa publiculi sau persoanei vizate trebuie să fie concisă, ușor accesibilă și ușor de înțeles. Limbajul utilizat va fi unul simplu și clar. Informațiile vor putea să fie furnizate inclusiv în format electronic, având în vedere evoluția tehnologiei de la nivel actual. Se pornește de la premisa conform căreia o persoană este în dificultate în a cunoaște și a înțelege dacă datele cu caracter personal ce o privesc sunt colectate și, mai ales, cine realizează acest proces. Exemplul elocvent este reprezentat de publicitatea online. Regulamentul privind Protecția Datelor cu Caracter Personal are în vedere protecția sporită a datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea ar viza un copil. Cu privire la modalitatea prelucrării, informațiile și comunicările trebuie să fie făcute în limbaj simplu, clar, în așa fel încât un copil să le poată înțelege cu ușurință.

 

Te-ar putea interesa și:

 


 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



ethnic-player-with-football-using-phone-headphones_23-2148203544.jpg

Potrivit unui studiu din 2018, jocurile gratuite pe smartphone atrag aproape 60 % din utilizatorii de jocuri digitale. Un succes tot mai mare pentru aplicații de joc deseori gratuite și care cauzează dependență, utilizând uneori o cantitate mare de date.

 

Care sunt utilizările?

Printre jocurile cele mai descărcate de români se numără, în principal, cele denumite „free to play” (gratuite). Majoritatea acestor jocuri se obține gratuit în câteva clicuri și sunt, în special, adaptate situațiilor de mobilitate (tren, metrou…) sau perioadelor de inactivitate (coadă de așteptare, pauza zilnică…).

 

În spatele fiecărei afaceri cu jocuri gratuite se află colectarea de date…

Există o multitudine de modele economice pentru aplicațiile mobile de joc care variază de la publicitate (în aplicație sau în afara aplicației), microplăți sau freemium (pentru a obține avantaje și opțiuni, a grăbi evoluția sau a accesa alte nivele) la sponsoring (sponsorizare) sau promovarea serviciilor comerciale mai tradiționale.

Atunci când jocurile sunt gratuite, această gratuitate nu este în general decât una aparentă, fiindcă aplicațiile valorifică, mai mult sau mai puțin direct, datele generate de utilizatori de pe smartphone-ul lor. Acest lucru se aplică mai ales în cazul informației privind localizarea, care este “informația regină” a telefonului inteligent, una dintre veritabilele contraponderi ale jocului, care se dovedește a fi foarte prețioasă pentru a rafina ținta publicitară.

…pentru a încuraja cumpărarea

De asemenea, aplicațiile de jocuri profită de angajamentul jucătorilor pentru a colecta numeroase date comportamentale (răbdarea jucătorului, gustul riscului, descurajarea în fața unui obstacol…). Anumie aplicații doresc să exploateze la maxim comportamentul jucătorului pentru a încuraja achiziționarea care îl face să progreseze în cadrul jocului. Tehnicile se bazează pe aceleași mecanisme de frustrare și de recompense ca și la jocurile de noroc și cazinouri.

 

 

…pentru parteneriatele comerciale

În sfârșit, jocurile bazate pe localizare – cum ar fi Pokémon GO care beneficiază de o bază importantă de utilizatori – atrag persoanele către spații fizice comerciale (magazine partenere, mărci care sponsorizează locații…).

Mai concret, în loc să revândă datele utilizatorilor, autorul jocului preferă să-și determine jucătorii să-i viziteze partenerii comerciali. Aceștia îl vor remunera mai mult sau mai puțin pe autor în funcție de calitatea profilurilor care le vor trece pragul. Astfel, cu cât datele colectate de aplicație sunt mai precise, cu atât profilul jucătorului/consumatorului este mai fiabil, iar remunerarea autorului va fi mai consistentă.

 

Te-ar putea interesa și:

 

De ce să fiți vigilenți cu datele dumneavoastră?

Multe informații colectate despre dumneavoastră

Dată fiind lipsa de transparență a anumitor aplicații, mulți utilizatori nu sunt conștienți de cantitatea de informații personale pe care o pot transmite către exterior și nici nu știu unde ajunge sau în ce scopuri poate fi utilizată. Nu trebuie niciodată pierdut din vedere că un joc gratuit implică o contrapondere care se obține de la jucător.

Vigilență față de riscul aplicațiilor rău intenționate

Mulți utilizatori ai aplicațiilor de jocuri online au fost deja victime ale unui prejudiciu (virus, piratarea unui cont de joc, suprafacturarea comunicațiilor etc.). Sub pretextul oferirii unei experiențe gratuite, o aplicație rău intenționată poate accesa informații de care nu are nevoie, poate conține un virus sau, mai mult, poate fura anumite informații bancare! Alte aplicații pot pur și simplu prezenta deficiențe de securitate.

 

Recomandări pentru jucători

  • să evitați utilizarea aplicațiilor terțe neoficiale, din surse necunoscute sau să le piratați;
  • să citiți comentariile utilizatorilor în magazinul de aplicații și să setați căutarea de opinii după comentariile cele mai recente;
  • atunci când este posibil, să limitați numărul de informații furnizate în timpul înscrierii: introduceți un pseudonim, utilizați o adresă de mail spam etc.;
  • să utilizați o parolă diferită de cele utilizate pentru alte servicii online;
  • închideți aplicațiile când ați terminat de jucat și ștergeți-le după ce nu le mai utilizați;
  • dacă telefonul dumneavoastră vă permite, dezactivați accesul la conexiunea de rețea pentru ca aplicația să nu poată avea acces la internet;
  • dacă jocul vă cere să faceți fotografii, gândiți-vă la celelalte persoane din jurul dumneavoastră și nu le fotografiați fără acordul lor;
  • resetați în mod periodic identificatorul dumneavoastră publicitar.
  • Verificați permisiunile solicitate înainte de a instala o aplicație și refuzați permisiunile care nu sunt necesare:
  • nu autorizați accesul la contacte sau la microfonul dumneavoastră dacă acest lucru nu este util, în special pentru un joc video;
  • dezactivați accesul aplicației la geolocalizarea smartphone-uluiatunci când nu e necesară: dacă geolocalizarea este indispensabilă jocului, puteți închide funcționalitatea o dată ce jocul este închis.

KIT GDPR Premium

 

 

Sursa CNIL

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



send-email-concept_24908-60328.jpg

De foarte multe ori se întâmplă să primim comunicări comerciale prin intermediul adresei de e-mail. Legea din România tratează în mod concret aceste situații. Aceasta interzice efectuarea comunicărilor comerciale prin sisteme automate de apelare, prin fax sau poștă electronică, precum și prin metode ce utilizează servicii de comunicații electronice care sunt destinate publicului.

Ce înțelegem prin ,,comunicare comercială”?

În temeiul Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, prin raportare la art. 1, pct. 8, prin comunicare comercială vom înțelege orice formă de comunicare destinată să promoveze (prin mijloace directe sau indirecte), următoarele:

  • Produse;
  • Servicii;
  • Imaginea unui comerciant;
  • Numele sau denumirea unui comerciant;
  • Firma sau emblema unui comerciant;
  • Imaginea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Numele sau denumirea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Firma sau emblema unui membru al unei profesii reglementate.

Nu sunt considerate comunicări comerciale informațile ce permit accesul direct la activitatea unei persoane (fizice sau juridice), comunicările ce vizează produse, servicii, imagine, nume, mărci ale unei persoane (fizice sau juridice), efectuate de către un terț independent față de persoana în cauză (în mod special atunci când ele sunt realizate cu titlu gratuit) (a se vedea în acest sens platforma legislatie.just.ro).

 

 

Comunicare comercială prin poștă electronică

Potrivit art. 6 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, efectuarea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice este interzisă.

Derogarea se face numai în cazul în care destinatarul și-a exprimat consimțământul expres (în prealabil) pentru primirea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice precum și în alte cazuri așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Cu toate acestea, comunicările comerciale care reprezintă un serviciu al societății informaționale (chiar o parte a sa) sunt permise dacă respectă condiții, precum următoarele :

  • Sunt clar identificabile;
  • Persoana (fizică sau juridică) în numele căreia sunt făcute comunicările comerciale este clar identificabilă;
  • Ofertele promoționale prezentate sunt clar identificabile, iar condițiile necesare de îndeplinit sunt ușor accesibile și prezentate în mod clar;
  • În ceea ce privește competițiile și jocurile promoționale, ele trebuie să fie clar identificabile ca atare;
  • Condițiile de participare să fie ușor accesibile și prezentate în mod clar.

În cazul în care legea prevede și alte condiții, ele trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

 În privința comunicărilor comerciale ce reprezintă un serviciu al societății informaționale sau o parte a sa, când acesta (serviciul) este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, comunicările comerciale sunt permise numai sub următoarele condiții :

  • Respectarea dispozițiilor legale aplicabile profesiei respective ;
  • Respectarea reglementărilor aplicabile profesiei respective.

Aceste două condiții vizează dispozițiile și reglementările referitoare la demnitatea și onoarea profesiei, independența, secretul profesional, corectitudinea, atât față de clienți cât și față de ceilalți membri ai profesiei (a se vedea în acest sens art. 3 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic).

 

 

Excepția de la consimțământ prevăzută de legea 506/2004

O dispoziție aparte a Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice o reprezintă obținerea adresei de e-mail a unui client cu ocazia vânzării unui produs sau a unui serviciu către acesta. Astfel, atunci când o persoană (fizică sau juridică) a obținut adresa de e-mail sau poștă electronică a unui client ca urmare a vânzării de produse sau servicii, persoana în cauză poate să utilizeze adresa respectivă pentru a efectua și alte comunicări comerciale privitoare la produse sau servicii similare pe care le comercializează. Condiția pentru o atare acțiune este aceea de a conferi clar și expres clienților posibilitate de opunere. Opunerea se va realiza prin mijloace simple și gratuite.

Posibilitatea de opunere li se va prezenta clienților atât la obținerea adresei de e-mail, cât și cu ocazia fiecărui mesaj transmis, în situația în care clientul nu s-a opus inițial (a se vedea în acest sens http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/56973).

Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice interzice în toate situațiile efectuarea prin poștă  de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele căreia sunt făcute este ascunsă sau atunci când nu se specifică o adresă valabilă la care destinatarul să aibă posibilitatea de a transmite solicitarea referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări. Prevederile legale se aplică și abonaților persoane juridice.

În concluzie, trebuie să manifestăm o atenție sporită la comunicările comerciale, în mod special la posibilitatea de opunere cu privire la mesajele transmise în sfera online-ului. Mai mult decât atât, tuturor persoanelor trebuie să le fie respectate drepturile și libertățile, cu precădere în materia comunicărilor comerciale.

 

KIT GDPR Premium

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



arhive-legislaie-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord