Aici descoperim
dreptul tehnologiei

two-pirate-skull-three-human-skull-forest_1357-500.jpg

Odată cu evoluția științei și a tehnologiei, raporturile comerciale au început să se deruleze tot mai mult pe internet. De la cumpărarea unor produse și până la încheierea de contracte, oamenii descoperă cu fiecare zi ce trece facilitățile oferite de platformele online. Ce se întâmplă însă când datele și informațiile sunt utilizate în scopul prejudicierii anumitor persoane?

Folosirea datelor unor societăți fără împuternicire din partea acestora

În scopul derulării raporturilor comerciale cu celeritate sau al îndeplinirii unor formalități pentru persoanele juridice, acestea pot să împuternicească o persoană fizică care să acționeze în scopul enunțat mai sus.

Această împuternicire este reglementată în România de către Codul civil, în cadrul art. 2009 privind contractul de mandat. Prin intermediul contractului, o parte se obligă să încheie mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți (mandatar și mandant).

Există însă situații în care persoanele, prevalându-se de așa-zisa ,,bună-credință”, acționează folosind date ale anumitor societăți, fără a fi primit împuternicirea în acest sens. Deci, calitatea pe care și-o adjudecă este una falsă.

Folosirea datelor societăților comerciale și acționarea în numele lor, deși nu există nicio împuternicire în acest sens, având ca scop ulterior obținerea de sume de bani de la terțe persoane (care consideră că au încheiat raporturi cu societatea comercială însăși), constituie infracțiunea de înșelăciune.

Înșelăciunea este prevăzută în Codul penal al României în cadrul art. 244. Infracțiunea de înșelăciune are următoarea structură:

  • Presupune inducerea în eroare a unei persoane;
  • Inducerea se poate realiza prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase;
  • Inducerea se poate realiza și prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate;
  • Scopul urmărit este obținerea pentru sine sau pentru altă persoană a unui folos patrimonial;
  • Folosul patrimonial trebuie să fie injust;
  • Este necesar să se producă o pagubă;
  • Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani;
  • Sporul de pedeapsă crește de la unu la 5 ani atunci când înșelăciunea este săvârșită prin folosirea de nume sau de calități mincinoase (inclusiv de alte mijloace frauduloase);
  • Împăcarea înlătură răspunderea penală a persoanei care a comis infracțiunea.

 

 

Înșelăciunea pe internet – Caz practic relevant în România 

Pentru a face referire la infracțiunea de înșelăciune în sfera online, ne vom raporta la Sentința nr. 3043/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara. Speța este relevantă întrucât se pliază pe forma tipică de înșelăciune.

Situația de fapt din cazul practic precizat anterior este următoarea:

  • Inculpatul G.S.M. a indus în eroare un număr de 37 de persoane în perioada decembrie 2012-februarie 2013;
  • Inducerea în eroare s-a realizat prin postarea pe platformele de internet mercador.ro, bizcaf.ro, tocmai.ro a unor anunțuri de angajare nereale;
  • Anunțurile de angajare vizau recrutarea în scopul angajării în afara României, în domeniul agriculturii, silviculturii și al construcțiilor;
  • Inculpatul a indus în eroare persoanele prin folosirea numelor unor societăți comerciale, fără să aibă însă împuternicire din partea acestora;
  • Pentru persoanele care aplicau pentru acest loc de muncă exista o taxă care se percepea de inculpat, cu titlul de taxă de traducere a contractului de muncă ce urma a fi semnat (traducere din limba română în limba germană);
  • Taxa era în valoare de 35 de lei;
  • Sumele de bani urmau să fie virate direct în contul inculpatului (a se vedea în acest sens legeaz.net, Sentința nr. 3043/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara).

În această speță, Judecătoria Timișoara a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. Instanța s-a orientat către aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dată fiind conduita inculpatului dar și a faptului că nu a mai fost condamnat anterior.

Te-ar putea interesa și:

Înșelăciunea pe internet. Ce determină persoanele să încheie acte juridice în sfera online-ului, care ulterior se dovedesc păgubitoare ?

În luarea și fundamentarea unei decizii stau la bază mai mulți factori. Aceștia sunt în principal factori de natură psihologică. Cu toate acestea, de cele mai multe ori oamenii acționează instinctual, în scopul satisfacerii unor nevoi de bază, primare. Persoanele din speța prezentată anterior au fost interesate de o asemenea ofertă tocmai prin prisma avantajelor sale: salarii foarte bune, transport gratuit, cazare gratuită, ș.a.m.d.. Oamenii acționează instinctual, furnizând atât date, cât și sume de bani unor ,,reprezentanți fictivi”  sau unor persoane ce figurează în altă calitatea decât cea reală.

Nevoia de înavuțire rapidă îi determină pe mulți să nu verifice veridicitatea informațiilor ce apar în sfera online.

Un caz de actualitate din România este tot o infracțiune tipică de înșelăciunea pe internet comisă față de o femeie de 51 de ani din Brăila, care a transferat o sumă de bani în valoare de 30.000 de euro în contul unui așa-zis general american. Raporturile dintre cele două persoane s-au desfășurat în sfera online-ului, pe platforma de socializare Facebook (a se vedea și realitatea.net, O nouă metodă de înșelăciune pe internet în România).

Atenție la datele de identificare ale societăților și la calitatea ,,reprezentantului” acestora

Faptul că o persoană pretinde că acționează în numele unor societăți nu implică automat și veridicitatea susținerilor sale.

În nenumărate cazuri persoanele acționează pentru obținerea unui folos material, utilizând date care le sunt la îndemână (date publice). De aceea, este necesară atât o mai bună protecție asupra datelor societăților comerciale, cât și o atentă verificare a tuturor anunțurilor publicate în sfera virtuală.

Acest lucru se poate schimba prin acțiuni de informare a persoanelor despre riscurile la care se expun, sau la care se pot expune, atunci când furnizează date prin intermediul internetului și, în special, atunci când aleg să transmită sume de bani în conturi despre a căror origine nu au informații.

Faptul că o persoană poate pretinde că se ocupă de formalitățile necesare  în vederea încheierii unui contract sau că reprezintă o societate comercială pe o anumită perioadă de timp, trebuie să fie verificat. Accesul rapid la informație nu presupune în mod categoric și faptul că acea informație este reală. Iar infracțiunile de înșelăciune în sfera virtuală au început să fie din ce în ce mai dese.

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul meidcal? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



festive-dessert-birthday-valentine-dayred-velvet-cake-with-fireworks_114579-1399.jpg

Auzim tot mai des de autorizația de securitate la incendiu, de aceea în prezentul articol vom încerca să explicăm pe înțelesul tuturor ce este autorizația de securitate la incendiu, când este obligatorie și care sunt sancțiunile pentru neobținerea acestui document.

Ce este autorizația de securitate la incendiu?

Autorizația de securitate la incendiu este un act administrativ emis de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Județean sau București-Iflov. Acest document are rolul de a certifica că o construcție, o instalație tehnică sau alte amenajări îndeplinesc cerința securității la incendiu. Certificarea se obține în urma unor verificări pe teren și în urma unor verificări a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

Termenul de emitere al autorizației este de maxim 30 de zile. 

Ce este avizul de securitate la incendiu?

Avizul de securitate la incendiu este un act emis de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Județean sau București-Iflov. Acest document are rolul de a certifica ca o construcție, o instalație sau altă amenajare îndeplinește cerința securității la incendiu. Documentul se obține după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare.

Termenul de emitere al avizului este de maxim 15 zile. 

Cine are obligația obținereii autorizației/avizului de securitate la incendiu?

Potrivit art. 19 lit. c din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, obligația de a solicita și obține avizul și autorizația de securitate la incendiu aparține administratorului sau conducătorului instituției. El are, de asemenea, obligația să asigure în mod constant respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora.

 

 

Ce categorii de construcții și amenajări se supun avizării și autorizării privind securitatea la incendiu? 

Potrivit HGR 571/2016, următoarele clădiri se supun autorizării și avizării:

  • agrozootehnice sau agroindustrial e >600mp
  • de depozitare a buteliilor transportabile pentru gaze
  • categoriile de importanţă excepţională şi deosebită
  • înalte sau foarte înalte
  • săli aglomerate
  • de locuit colective, noi sau existente, cu mai mult de patru niveluri supraterane
  • pentru sedii ale autorităţilor >600mp
  • lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului >200mp

Se supun, de asemenea, avizării, următoarele categorii de clădiri sau spații amenajate în clădiri care au destinația de:

  • comerţ, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în
    clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
    alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
  • birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600
    mp;
  • îngrijire a sănătăţii, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafaţă, sau dispensare şi policlinici,
    cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
  • învăţământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preşcolari, elevilor,
    studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu aria desfăşurată mai
    mare sau egală cu 150 mp;
  • gară, autogară şi aerogară, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, precum şi staţii
    de metrou, indiferent de aria desfăşurată;
  • cultură, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
  • parcaj, cu peste 10 autoturisme;
  • centru de agrement, cu piscine interioare, servicii de relaxare şi întreţinere corporală, cu masaj,
    hidromasaj, împachetări, băi de plante, saună uscată, cabine cromo-aromo-terapii şi baie
    turcească, terenuri de squash, săli de aerobic, fitness, biliard, tenis de masă şi fotbal mecanic,
    terenuri de tenis, minifotbal şi fotbal cu vestiarele aferente şi altele similare, cu aria desfăşurată
    mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu
    suprafaţa mai mare sau egală cu 200 mp;
  • primire turistică, cu mai mult de 8 camere şi/sau 16 locuri, pentru cazare de tipul: hoteluri,
    hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de
    vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice
    urbane şi rurale, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora;
  • producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul
    este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp.

Te-ar putea interesa și:

 

Se supun avizării clădirile civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul, în podul, ori pe acoperişul tip terasă al clădirilor civile, cu aria desfăşurată mai mare sau egală 100 mp, dar și următoarele construcții, sisteme și instalații pentru:

  • staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule cu capacitatea de stocare de
    maximum 300 mc pentru lichide petroliere ori staţii mixte;
  • staţii de depozitare şi distribuţie a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru
    vehicule (GNCV);
  • alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la platforme şi parcuri industriale;
  •  lucrări noi şi de modificare a instalaţiilor de stingere, detectare, semnalizare şi alarmare la
    incendiu la clădiri existente ce intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
  • sisteme de distribuţie gaze petroliere lichefiate la autovehicule cu capacitatea de stocare de
    maximum 30 mc echivalent apă, care nu sunt amplasate în staţii mixte;
  • staţii transportabile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule cu capacitatea de
    stocare/depozitare de maximum 30 mc;
  • alimentarea consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate stocate în rezervoare/recipiente fixe cu
    capacitatea individuală de maximum 5.000 I sau grupuri de rezervoare/recipiente fixe cu
    capacitatea totală de maximum 30.000 I volum de apă aferente laboratoarelor-sanitare, şcolare şi
    alte asemenea, clădirilor cu activităţi de producţie şi fluxuri tehnologice,
    instalaţiilor de încălzire centrală şi locală, pentru prepararea apei calde de consum şi a hranei;
  • puncte de desfacere a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate la consumatori cu capacitatea de
    stocare/depozitare de minimum 250 kg GPL şi maximum 1.250 kg GPL;
  •  alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor în localităţi.

Se mai supun avizării și construcţiile sau amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune în interior ori mai mare sau egală cu 1.000 de locuri pe scaune în aer liber, dar și construcţiile sau amenajările temporare în aer liber, pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune, ori având destinaţia comercială, cu aria desfăşurată/suprafaţa mai mare sau egală cu 2.500 mp.

Poți verifica în aplicația IGSU dacă o construcție este obligată să aibă autorizație de securitate la incendiu sau aviz de securitate de incendiu. 

 

Ce risc dacă nu obțin autorizația de securitate la incendiu?

Potrivit art. 44 pct. 4 din Legea nr. 307/2007, nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor se sancționează cu amendă între 5.001 și 10.000 lei. 

Potrivit art. 44 pct. 5, lit. a din legea nr. 307/2007 începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, fără obţinerea avizului de securitate la incendiu se sancționează cu amendă între  20.000-50.000 lei.


Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]


pensive-asian-woman-working-laptop-computer-lawn_1262-18889.jpg

Consiliul a adoptat pe 13 iunie o nouă Directivă pentru work-life balance pentru părinți și îngrijirori care va crește participarea femeilor în piața muncii, introduce noi concedii și formule flexibile de muncă. Noua directiva va introduce, de asemenea, posibilitatea angajaților de a-și lua concediu pentru îngrijirea rudelor care au nevoie de suport. Noua legislație își propune să ajute angajații să găsească echilibrul dintre muncă și viață personală și să ajute companiile care ar putea beneficia de angajați mult mai motivați.

Elementele-cheie ale Directivei.

  • concediul de parteneritate – tații sau ceilalți părinți vor putea să își ia un concediu de cel puțin 10 zile lucrătoare în jurul datei de nașetere a copilului, concediu plătit la același nivel ca cel pentru maternitate. Dreptul la concediu de paternitate nu va face obiectul unei cerințe de serviciu anterioare. Cu toate acestea, plata concediului de paternitate poate fi supusă unei cerințe de serviciu prealabile de șase luni. Statele membre cu sisteme mai generoase de concedii pentru creșterea copilului vor putea să-și păstreze aranjamentele naționale actuale. In prezent, în România, concediul parental este de 5 zile, deci noua legislația va aduce o situație mai bună taților  angajați.
  • concediul pentru creșterea copilului – revizuirea drepturilor existente în prezent pentru a asigura (i) dreptul de utilizare flexibilă (de  exemplu, munca cu fracțiune denormă, munca fragmentată), (ii) 4 luni de concediu netransferabile între părinți și (iii)plata a 4 luni cel puțin la nivelul indemnizației pentru concediul medical.
  • concediul de îngrijitor – introducerea unui drept individual de 5 de zile pe an, plătite cel puțin la nivelul indemnizației pentru concediul medical.
  • formulele flexibile de lucru: un drept pentru părinții copiilor de până la 12 ani și pentru îngrijitori de a solicita o flexibilitate a timpului de lucru, a programului sau a  locului de muncă pentru o anumită perioadă de timp, fără nicio obligație din partea angajatorului de a acorda modificările solicitate.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 


Sursa aici


retro-style-image-businessman-with-clasped-hands-planning-strategy_35766-480.jpg

Concurența neloială este interzisă de legislația europeană și națională. Pentru a obține sau a consolida o poziție concurențială pe piață, agenții economici utilizează practici concurențiale și diverse strategii pentru a avea succes. Cu toate acestea, există anumite practici concurențiale incorecte pentru care agenții economici pot fi sancționați dacă le încalcă. Concurența este un factor important pentru inovare, pentru asigurarea unor servicii și produse mai calitative la prețuri mai mici și pentru a proteja interesele consumatorilor. În acest articol, vom trece în revistă câteva practici de concurență neloială care trebuie evitate.

 

Legislația incidentă

LEGEA nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale

LEGEA CONCURENTEI Nr. 21 din 10 aprilie 1996

Art. 101 și art. 102 TFUE

 

Practici anticoncurențiale

📝 Concurența neloială. Înțelegeri ilegale între întreprinderi

Sunt interzise înțelegerile anticoncurenţiale între întreprinderi, care, indiferent de forma lor, pot denatura interacţiunea normală a forţelor concurenţiale. Astfel de înțelegeri pot lua mai multe forme și nu necesită o acceptare oficială din partea întreprinderilor implicate, printr-un acord. Chiar și acordurile neoficiale între reprezentanţii unor întreprinderi pot fi considerate ilegale.

Exemplele cele mai izbitoare de practici anticoncurenţiale între întreprinderi le includ pe cele ce au ca scop fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor, limitarea producţiei, fie prin manipularea procedurilor ofertare, fie în alt mod. Astfel de practici sunt deseori ţinute secrete și sunt cunoscute, în general, sub numele de „carteluri”. Acestea sunt calificate drept „restricţii concurenţiale grave” în jargonul juridic, întrucât, prin natura lor, sunt foarte susceptibile să determine restrângerea concurenţei.

Schimburile private de informaţii individualizate între întreprinderi concurente referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionează să le practice în viitor pot constitui, de asemenea, grave încălcări ale normelor. Într-un sens mai larg, toate schimburile de informaţii strategice confidenţiale între concurenţi pot da naștere unor probleme de concurenţă.

Acestea se referă la toate tipurile de informaţii care reduc incertitudinea strategică pe piaţă, de exemplu cu privire la costurile de producţie, listele de clienţi, cifra de afaceri, vânzările, capacităţile, calitatea, planurile de marketing etc.

În plus, chiar și dezvăluirea unilaterală de informaţii strategice de către o companie către concurenţii săi, prin poștă, e-mail, apeluri telefonice sau reuniuni poate fi considerată problematică.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Acordurile între întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare, de obicei acorduri de distribuţie între furnizori și revânzători, care vizează fixarea preţurilor sau divizarea artificială a pieţei interne sunt, de asemenea, ilegale.

👦De exemplu, un furnizor nu își poate obliga distribuitorii să refuze să vândă bunuri către clienţii care își au reședinţa în afara unui anumit teritoriu. În plus, acesta nu poate impune distribuitorilor săi un preţ de revânzare pentru un anumit produs.

Pe scurt, următoarele „practici de evitat” trebuie să fie avute mereu în vedere de către directorii și angajaţii întreprinderilor în relaţiile acestora cu concurenţii:

👓 NU stabiliţi preţuri de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii de comercializare;

👓 NU limitaţi producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

👓 NU împărţiţi pieţele sau sursele de aprovizionare; 

👓 NU realizaţi schimburi de informaţii individualizate referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionaţi să le aplicaţi în viitor sau alte informaţii strategice.

Este important să se ţină seama de faptul că acordurile dintre concurenţi și întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare pot avea, de asemenea, efecte anticoncurenţiale, chiar dacă acestea nu conţin niciuna dintre restricţiile grave menţionate mai sus.

👦 De exemplu, acordul ar putea avea un impact negativ asupra unuia dintre parametrii concurenţei, și anume asupra preţului, a producţiei, a inovaţiei, a calităţii sau a varietăţii gamei de bunuri și servicii.

 

 

📈 Concurența neloială. Abuzul de poziție dominantă

În cazul întreprinderilor care își desfășoară o mare parte a activităţii pe o anumită piaţă, este probabil ca acestea să deţină o poziţie dominantă pe piaţa respectivă. Astfel de întreprinderi au o responsabilitate specială de a nu se angaja în comportamente care sunt considerate abuzive. Ele nu trebuie să acţioneze într-un mod de natură să îi împiedice pe operatorii concurenţi să concureze eficient sau să îi scoată de pe piaţă.

Exemple de comportament abuziv din partea întreprinderilor dominante sunt: practicarea unor preţuri nejustificat de ridicate, care îi pot exploata pe clienţi; practicarea unor preţuri nerealist de mici, care îi pot scoate pe concurenţi de pe piaţă; discriminarea nejustificată a clienţilor; și impunerea unor condiţii nejustificate de tranzacţionare asupra partenerilor comerciali.

De asemenea, există și alte  practici anticoncurențiale precum deningrarea unui competitor, deturnarea clientelei, precum și orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.

 

🔍Care este situația întreprinderilor mici și mijlocii?

Toate întreprinderile sunt supuse normelor în materie de concurenţă, indiferent de dimensiunea lor. A fi o companie mică nu este o scuză pentru a nu respecta normele UE sau pe cele naţionale aplicabile în materie de concurenţă.

 

🔍Ce risc dacă adopt practici de concurența neloială?

💰 Răspundere civilă

Orice persoană, în măsura în care are un interes, se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, dar și pentru recuperarea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practicilor anticoncurențiale. Cu alte cuvinte, poți fi obligat să plătește daune materiale și/sau morale. 

📰 Prejudicii de imagine

În măsura în care s-a stabilit că ai săvârșit o fapta de concurență neloială, instanța te poate obliga să publici hotărârea judecătorească, pe cheltuiala ta, într-un ziar de largă circulație.

💴 Răspundere contravențională

Majoritatea faptelor anticoncurențiale sunt contravenții și pot fi sacționate cu amendă. De exemplu, deturnarea clientei sau deningrarea unui competitor se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei (persoane juridice) și cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei (persoană fizică). Amenzile sunt aplicate de către Consiliul Concurenței, din oficiu sau la sesizarea unor persoane interesate. Consiliul Cconcurenței poate dispune și încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării, precum și interzicerea practicilor de concurenţă neloială.

👮 Răspundere penală

Unele fapte de concurența neloială (de exemplu, obținerea secretelor comerciale prin spionaj, folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant) sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu  amendă. 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



online-shopping-ecommmerce-delivery-service-concept_36743-296.jpg

Este permisă de către legislația română vânzarea către minori în mediul online? Potrivit legislației civile, persoana fizică dobândește capacitate deplină de exercițiu la vârsta de 18 ani. Prin capacitate deplină de exercițiu se înțelege abilitatea acesteia de a încheia contracte civile. Cu toate acestea, însă, potrivit art. 41 alin. (3) din Codul Civil „minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor.

În sfera „actelor de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor” este inclusă cumpărarea de către minor a unor bunuri. În domeniul vânzărilor clasice, situația este clară. Dar ne-am putea prevala oare de acest text legal pentru a vinde bunuri online către minori?

Răspunsul este, din punctul nostru de vedere, nu, deoarece, potrivit legii, pentru ca minorul să poată încheia acte de dispoziție, acestea trebuie să se execute la data încheierii lor, cum este cazul tradițiunii bunului – predarea lucrului de către vânzător sau intrarea în proprietatea bunului după plata produsului la casa de marcat. Or, în situația comerțului electronic, executarea se realizează la o dată ulterioară, fiind necesară livrarea bunului de la profesionist către consumator.

 

În consecință, în opinia mea, legislația nu permite vânzarea către minori, iar site-urile ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a verifica vârsta utilizatorului. Cu toate acestea, măsurile de verificare nu trebuie să fie disproportionate și, în niciun caz, nu trebuie să colecteze mai multe date personale decât sunt strict necesare pentru activitatea de verificare.

Cu toate acestea, site-ul ar putea vinde către minori cu autorizarea părinților, prin urmare ar putea considera util, în măsura în care dorește să vândă către minori, o metodă adecvată pentru obținerea consimțământului părinților.

Exemplu: Un site dorește să comercializeze produse către minori. Înainte de plasarea comenzii, utilizatorul va fi întrebat ce vârstă are sau se va folosi altă metodă pentru verificare vârstei. Dacă vârsta este mai mică de 18 ani, utilizatorului i se va cere adresa de e-mail a unui părinte sau tutore pentru ca încheierea contractului să poată fi autorizată de acesta. În pratică, aceste metode de colectarea a autorizației părinților sunt deja implementate de diverse platforme de e-learning sau jocuri online.

💡Pentru a se proteja de eventualele comenzi din partea minorilor, recomandăm afacerilor online să includă la secțiunea „Termeni și Condiții” o condiție de eligibilitate pentru a putea încheia contractul: vârsta de minim 18 ani și să prevadă ce se întâmplă în situația în care comanda este plasată de către un minor.

Te-ar putea interesa și:

 


 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]


Dezmoștenirea-în-Codul-Civil.png

Dezmoștenirea sau exheredarea este o instituție civilă prin care o persoană înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitori săi legali. Prin moștenitori legali se înțeleg persoanele care au vocație legală la moștenire (soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al IV-lea – descendenții (copiii, nepoții, strănepoții), ascendenții privilegiați (părinții), colateralii privilegiați (frații și surorile și copiii acestora), ascendeții ordinari (bunicii, străbunicii) și colateralii ordinari (unchi, mătuși, veri primari etc).

 

Sediul materiei: art. 1074-1076 din Codul Civil

 

Dezmoștenirea, care poate fi totală sau parțială, este reglementată pentru prima dată prin Noul Cod Civil, în trecut instituția dezmoștenirii nefiind consacrată legal. Dezmoștenirea este de două feluri: directă sau indirectă. Dezmoștenirea directă intervine atunci când persoana dispune prin testament înlăturarea prin testament a unuia sau mai multor moștenitori legali. Dezmoștenirea indirectă intervine atunci când persoana, fără a indica direct faptul că dorește să dezmoștenească, instituie prin testament unul mai mulți legatari – persoane externe moștenitorilor legali care culeg moștenirea.

Dacă se dezmoștenește o persoană, însă nu au fost instituite legate prin testament, moștenirea va fi culeasă de celalalte persoane care au vocație succesorală, in funcție de gradul acestora. De exemplu, dacă a fost dezmoștenit copilul, moștenirea va fi culeasă, după ce copilul păstrează rezerva succesorală, de către nepoți.

Există o categorie de moștenitori (moștenitorii rezervatari) care nu poate fi dezmoștenită total. În această categorie sunt incluși soțul supraviețuitor, descendenții (copii, nepoți, strănepoți) și ascendenții privilegiați (părinții). Acețștia beneficiază de o rezervă succesorală de jumătate față de cât ar fi fost îndreptățiți dacă nu ar fi fost dezmoșteniți. De această rezerva de 1/2, testatorul nu se poate atinge. Chiar în situația în care testatorul dispune de întreaga moștenire prin testament în favoarea altei persoane, moștenitorul rezervatar are dreptul la partea lui de 1/2. Prin urmare, în situația moștenitorilor rezervatari, testatorul poate dispune doar de partea rămasă după ce a fost scăzută rezerva, denumită cotitate disponibilă.

 

Te-ar putea interesa și:

 



mobile-ecommerce-shopping-1200x675.png

Ce mijloc de comunicare ar trebui să stabilească o platformă online pentru a putea fi contactată de consumatori?

 

Concluziile avocatului general în cauza C-649/17
Bundesverband der Verbraucherzentralen și alții/Amazon EU

 

Avocatul general Pitruzella propune Curții să declare că o platformă de comerț
electronic precum Amazon nu poate fi obligată să pună un număr de telefon la
dispoziția consumatorilor

Cu toate acestea, consumatorului trebuie să i se garanteze o pluralitate de opțiuni privind
mijloacele de comunicare pe care le poate utiliza, precum și un contact rapid și o comunicare
eficientă, iar informația privind aceste mijloace de comuni

Societatea Amazon EU (denumită în continuare „Amazon”) administrează o platformă care operează exclusiv pe internet pentru vânzarea de produse și servicii de larg consum. Aceasta a fost chemată în judecată în fața instanțelor germane de către Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände ̶ Verbraucherzentrale Bundesverband e.V., (Federația Germană a Asociațiilor Consumatorilor, denumită în continuare „Bundesverband”). Aceasta din urmă dorește să obțină constatarea încălcării de către Amazon a legii germane care, în implementarea directivei privind drepturile consumatorilor1, impune profesioniștilor să indice, într-un mod clar și comprehensibil, pe lângă adresa geografică, și numărul de telefon și, dacă este cazul, numărul de fax și adresa poștei electronice. În special, pentru Bundesverband, Amazon nu și-ar îndeplini într-un mod clar și comprehensibil obligațiile de informare față de consumatori având în vedere că, în etapa care precedă încheierea vânzării online, nu se indică pe site nici un număr de fax și nici nu este pus imediat la dispoziția consumatorului un număr de telefon (acesta din urmă putând fi vizualizat doar după ce consumatorul a efectuat o serie de acțiuni). Sistemul de apel telefonic automat și de discuție online, oferite de asemenea de Amazon, nu ar fi suficiente, potrivit Bundesverband, pentru a considera că sunt îndeplinite obligațiile prevăzute de lege

 

În acest context, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Casație, Germania), sesizată cu litigiul în ultimă instanță, a decis să se adreseze Curții cu privire la corecta interpretare a expresiei „în cazul în care sunt disponibile”, care face referire la mijloacele de comunicare între profesionist și consumator în contractele la distanță și în contractele negociate în afara spațiilor comerciale, precum și cu privire la natura exhaustivă sau neexhaustivă a listei mijloacelor de comunicare (telefon, fax e-mail) prevăzută în acest cadru și cu privire la conținutul obligației de transparență impuse profesionistului.

 

În Concluziile prezentate astăzi, avocatul general Giovanni Pitruzzella consideră că directiva tinde să realizeze un nivel de protecție a consumatorilor tot mai ridicat, asigurând, în același timp, competitivitatea întreprinderilor. Prin urmare, dispozițiile din dreptul Uniunii în materie trebuie să fie interpretate astfel încât să garanteze cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor, fără a afecta libertatea de organizare a întreprinzătorului decât în măsura strict necesară punerii în aplicare a acestei protecții. În această perspectivă, avocatul general subliniază că o protecție eficientă a consumatorilor nu se realizează impunând o modalitate specifică de contact (de exemplu prin telefon), ci garantând consumatorilor posibilitatea de a beneficia de mijloacele de comunicare cele mai eficiente în funcție de suportul pe care are loc tranzacția. În mod opus,impunerea unei modalități specifice de comunicare precum utilizarea telefonului, care nu este necesară pentru o protecție eficientă a consumatorului, ar risca să constituie o măsură disproporționată în raport cu obiectivele de protecție a consumatorului, susceptibilă să impună sarcini neadecvate întreprinderilor în cauză, mai ales celor care nu sunt „giganți ai internetului” precum Amazon.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Așadar, în opinia avocatului general, aspectul care contează nu este modul de comunicare considerat în abstract, ci capacitatea concretă a acestuia de a asigura atingerea următoarelor obiective prevăzute de directivă: i) un contact rapid și o comunicare eficientă între
consumator și profesionist și ii) o informare furnizată într-un mod clar și comprehensibil.

Avocatul general propune, așadar, Curții să declare că, pentru contractele la distanță și pentru cele negociate înafara spațiilor comerciale, enumerarea mijloacelor de contact (telefon, fax, e-mail) în directivă este doar exemplificativă. Profesionistul este, așadar, liber să aleagă mijloacele care vor fi puse la dispoziție pentru contactul cu consumatorul, inclusiv mijloace de comunicare neindicate în mod expres în directivă, precum, de exemplu, o discuție online (evoluție tehnologică a faxului) sau un sistem de rapel telefonic (evoluție tehnologică a serviciului de call center), atâta timp cât sunt îndeplinite obiectivele directivei menționate mai sus. În plus, din obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și din natura exemplificativă a mijloacelor de comunicare rezultă obligația profesionistului de a pune la dispoziția consumatorului mai multe mijloace de comunicare, asigurând libertatea de alegere a acestuia din urmă.

În continuare, abordând al doilea obiectiv enumerat mai sus, avocatul general observă că claritatea și caracterul comprehensibil al informației constituie aspecte ale obligației generale de transparență a condițiilor contractuale. Această obligație se aplică, în mod evident, și modalităților de contact și impune profesionistului obligația de a se asigura că consumatorul este în măsură să înțeleagă în mod neechivoc care sunt modalitățile de contact de care dispune, în caz de necesitate, pentru a comunica cu profesionistul. În plus, pentru avocatul general, simplitatea accesului la informație constituie o condiție necesară a transparenței. Astfel, o navigare care, ca urmare a complexității sale, ar face ca accesul la informație să fie dificil, ar fi incompatibilă cu obiectivele directivei. În consecință, avocatul general propune Curții să declare că în temeiul obligației de transparență a profesionistului, informația pe care acesta o furnizează cu privire la mijloacele de contact puse la dispoziția consumatorului trebuie să poată fi accesată de către acesta din urmă în mod simplu, eficient și cu o rapiditate rezonabilă.

 

Te-ar putea interesa și:

Uber pierde la Curtea de Apel Cluj. Practici de concurență neloială.

CJUE. Achizitie online. Dreptul de retragere se aplica chiar dacă a fost indepartat ambalajul.

#LegalUprăspunde. Ce documentație trebuie urcată pe site pentru a respecta GDPR?

 

În ceea ce privește semnificația expresiei „în cazul în care sunt disponibile”, cu referire la cele trei modalități tipice de comunicare între profesionist și client (telefon, fax, e-mail), avocatul general propune Curții să declare că, pe de o parte, aceasta implică inexistența unei obligații a profesionistului să activeze o nouă linie telefonică sau de fax ori o nouă adresă electronică atunci când decide să încheie contracte la distanță și că, pe de altă parte, această expresie semnifică „în cazul în care sunt puse la dispoziția consumatorului”, iar nu „ în cazul în care există în organizarea întreprinderii”: astfel, nu tot ceea există într-un anumit context este în mod necesar disponibil sau la dispoziția tuturor celor care doresc să facă uz de aceasta. În consecință, Avocatul general concluzionează că, atunci când întreprinderea dispune de o linie telefonică, aceasta nu trebuie pusă în mod necesar la dispoziția consumatorilor, atâta timp cât, precum s-a menționat, realizarea obiectivelor directivei este asigurată.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În sfârșit, avocatul general, după ce a amintit interdicția expresă ca statele membre să adopte în dreptul lor național dispoziții care să se îndepărteze de la cele stabilite în directiva menționată, propune Curții să declare că directiva se opune unei legislații naționale, precum cea germană, care ar impune profesionistului o obligație neprevăzută de directivă, și anume cea de a pune în orice caz o linie telefonică de contact la dispoziția consumatorului.

Sursa: Curia



Cine-răspunde-pentru-căderea-țurțurilor_.png

Când vorbim de țurțuri, putem considera că ele nu aparțin nimănui, iar producerea unui accident ca urmare a desprinderii acestora de pe imobile nu este provoacată de nicio ființă umană, ci cu hazard. Cu toate acestea, doctrina juridică spune că „în măsura în care aceste lucruri ajung în perimetrul unui imobil care se află sub paza juridică a unei persoane (acumularea de zăpadă sau gheață pe acopeișul unei case, împrăștierea de nisip, fum, deșeuri sau substanțe toxice aduse de vânt), acesta trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni producerea de prejucii, în caz contrar răspunderea sa urmând a fi angajată”1 

În această situație, intervine răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementată prin art. 1376 din Codul Civil care prevede, prin alin. (1) faptul că „oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.” Pentru angajarea răspunderii, trebuie demonstrată de către victimă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

 

1.Existența unui prejudiciu

2.Fapta lucrului constră într-un comportament anormal generat de hazard, respectiv deprinderea unei cantități de gheață de pe acoperișul unui imobil;

3.Legătura de cauzalitate, cu alte cuvinte producerea prejudiciului este urmarea desprinderii cantității de gheață.

4. Lucrul trebuie să se afle sub paza juridică a unei persoane

Cu privire la noțiunea de pază, apreciem că aceasta aparține persoanei care locuiește în imobil (iar nu proprietarului), care are obligația de a preveni prin orice mijloace un accident,  deoarece ea exercită la acel moment controlul și supravegherea imobilului. Cu toate acestea, cu privire la părțile comune din imobil considerăm că răspunderea aparține tuturor proprietarilor, iar dacă există o Asociație de Proprietari acesteia din urmă.

Scap de răspundere dacă semnalez printr-un anunț pericolul de cădere al țurțurilor?

Pe scurt, nu. Potrivit art. 1356 (2) „Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoziţiile Art. 1371 alin. (1).” Cu toate acestea, așa cum prevede teza a II-a a art. 1356 (2), publicarea unui anunț poate limita răspunderea doar pentru partea lui din culp, deoarece victima nu a evitat producerea prejudiciului, deși ar fi putut să o facă. În această situație, vinovăția fiind comună, instanța de judecată va aprecia, de la caz la caz, gradul de vinovăție al fiecărui actor, pentru a stabili, dacă este cazul, cuantumul daunelor materiale și/sau morale.

 

Te-ar putea interesa și:

 


(1) G. Viney, P. Jourdain, Traite du droit civil, p. 692-693; Fl. A. Baias, „Nou Cod Civil. Comentariu pe articole”, p. 1451

date-21.png

Zvonurile circulă cum că Moș Crăciun nu prea ar mai ajunge anul ăsta pe la noi, pentru că ar fi șters toată baza de date ca să respecte GDPR. Îngrijorați, i-am făcut o vizită week-end-ul ăsta. Nu ne-au descurajat nămeții și gerul de -20 grade. Moșul ne-a primit la el acasă și ne-a întâmpinat cu ciocolată caldă cu aromă de portocale și cozonac. S-a așezat resemnat la birou, ne-a arătat o foaie goală și a început să ne povestească:

– Dragii Moșului, sunt puțin derutat. Sunt un SRL cu un singur asociat, fără angajați. În cele din urmă, l-am numit pe Rudolph DPO…, începe moșul cu vocea răgușită.

– Înțelegem… Și totuși, noi vă așteptăm pe 24 seara.

– Când am auzit de GDPR, m-am speriat. Aveam mult prea multe date personale despre toți copiii. Spiridușii au venit de zor prin mai astă-vară și mi-au spus că datele cu caracter personal ale copiilor sunt date sensibile și că trebuie să cer consimțământul tuturor părinților. Dar cum să obțin eu consimțământul a câteva miliarde de oameni?

– Și ce ați făcut?

– Am șters, oftează Moș Crăciun.

– Ce anume ați șters?

– Toată baza de date… Spiridușii și Doamna Crăciun mi-au zis că nu există altă variantă. „Gata moșule, atât a fost. E vremea să te pensionezi…”. Doamna Crăciun spunea să mergem într-o vacanță în Caraibe că s-a săturat de atâta frig… Am fost într-o vacanță prelungită și m-am întors abia ieri că, cine știe, poate se mai poate face ceva.

– Dar Moșule, de ce ai mers pe consimțământ? Ai fi putut utiliza interesul legitim și era suficientă informarea. Pune spiridușii să îți scrie o notă de informare și o analiză a interesului legitim și ai grijă ca alături de jucării să lași și nota de informare.

– Unde scrie asta? întreabă curios Moșul.

– Art. 5 lit. d coroborat cu art. 13 din GDPR.

Moș Crăciun își cheamă spiridușii și se pun să studieze Regulamentul și ghidurile Grupului de Lucru Art. 29. După o oră, Moșul e lămurit:

– La treabă, spiriduși! Analiză a interesului legitim și notă de informare. Ne pregătim pentru Crăciun! Unde e responsabilul cu protecția datelor? Ruuudooolph??

Apare Rudolph.

– Rudolph, recuperează toată baza de date. Te-am numit DPO, tu te ocupi de asta!

Rudolph zâmbește ștrengar:

– Eu nu primesc ordine, sunt independent!

 

Moș Crăciun deschide laptopul și dă câteva telefoane. Adaugă apoi:

– Văd că ai fost cuminte anul ăsta…

-Dar Moșule, ai zis că ai șters…

-Are Moșul backup.

 

 


date-16.png

Întrebare: Bună, LegalUp! În prezent, mi-a fost poprită indemnizația de creștere a copilului pe care o primesc lunar. M-am consultat cu o prietena care a absolvit Dreptul și am înțeles că nu se poate pune poprire pe indemnizația de creștere a copilului: Mă poți ajuta cu o opinie în acest sens?

 

 

 

 

Răspuns: Bună, dragă cititor al blogului nostru! Îți transmitem în cele ce urmează opinia noastră.

Legislația interzice în mod expres prin art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă urmărirea silită a indemnizațiilor pentru creșterea copilului și ajutoarelor pentru îngrijirea acestuia.

Art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că: „alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

De asemenea, art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevede că „Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.”

 

Pentru a obține desființarea popririi și restituirea sumelor de bani încasate, ar trebui să formulați contestație la executare în termen de 15 zile de la data la care ați primim inștiințarea asupra popririi la instanța de judecată competentă.
Te-ar putea interesa și:

 



arhive-legislaie-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord