Aici descoperim
dreptul tehnologiei

pensive-asian-woman-working-laptop-computer-lawn_1262-18889.jpg

Consiliul a adoptat pe 13 iunie o nouă Directivă pentru work-life balance pentru părinți și îngrijirori care va crește participarea femeilor în piața muncii, introduce noi concedii și formule flexibile de muncă. Noua directiva va introduce, de asemenea, posibilitatea angajaților de a-și lua concediu pentru îngrijirea rudelor care au nevoie de suport. Noua legislație își propune să ajute angajații să găsească echilibrul dintre muncă și viață personală și să ajute companiile care ar putea beneficia de angajați mult mai motivați.

Elementele-cheie ale Directivei.

  • concediul de parteneritate – tații sau ceilalți părinți vor putea să își ia un concediu de cel puțin 10 zile lucrătoare în jurul datei de nașetere a copilului, concediu plătit la același nivel ca cel pentru maternitate. Dreptul la concediu de paternitate nu va face obiectul unei cerințe de serviciu anterioare. Cu toate acestea, plata concediului de paternitate poate fi supusă unei cerințe de serviciu prealabile de șase luni. Statele membre cu sisteme mai generoase de concedii pentru creșterea copilului vor putea să-și păstreze aranjamentele naționale actuale. In prezent, în România, concediul parental este de 5 zile, deci noua legislația va aduce o situație mai bună taților  angajați.
  • concediul pentru creșterea copilului – revizuirea drepturilor existente în prezent pentru a asigura (i) dreptul de utilizare flexibilă (de  exemplu, munca cu fracțiune denormă, munca fragmentată), (ii) 4 luni de concediu netransferabile între părinți și (iii)plata a 4 luni cel puțin la nivelul indemnizației pentru concediul medical.
  • concediul de îngrijitor – introducerea unui drept individual de 5 de zile pe an, plătite cel puțin la nivelul indemnizației pentru concediul medical.
  • formulele flexibile de lucru: un drept pentru părinții copiilor de până la 12 ani și pentru îngrijitori de a solicita o flexibilitate a timpului de lucru, a programului sau a  locului de muncă pentru o anumită perioadă de timp, fără nicio obligație din partea angajatorului de a acorda modificările solicitate.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 


Sursa aici


retro-style-image-businessman-with-clasped-hands-planning-strategy_35766-480.jpg

Concurența neloială este interzisă de legislația europeană și națională. Pentru a obține sau a consolida o poziție concurențială pe piață, agenții economici utilizează practici concurențiale și diverse strategii pentru a avea succes. Cu toate acestea, există anumite practici concurențiale incorecte pentru care agenții economici pot fi sancționați dacă le încalcă. Concurența este un factor important pentru inovare, pentru asigurarea unor servicii și produse mai calitative la prețuri mai mici și pentru a proteja interesele consumatorilor. În acest articol, vom trece în revistă câteva practici de concurență neloială care trebuie evitate.

 

Legislația incidentă

LEGEA nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale

LEGEA CONCURENTEI Nr. 21 din 10 aprilie 1996

Art. 101 și art. 102 TFUE

 

Practici anticoncurențiale

📝 Concurența neloială. Înțelegeri ilegale între întreprinderi

Sunt interzise înțelegerile anticoncurenţiale între întreprinderi, care, indiferent de forma lor, pot denatura interacţiunea normală a forţelor concurenţiale. Astfel de înțelegeri pot lua mai multe forme și nu necesită o acceptare oficială din partea întreprinderilor implicate, printr-un acord. Chiar și acordurile neoficiale între reprezentanţii unor întreprinderi pot fi considerate ilegale.

Exemplele cele mai izbitoare de practici anticoncurenţiale între întreprinderi le includ pe cele ce au ca scop fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor, limitarea producţiei, fie prin manipularea procedurilor ofertare, fie în alt mod. Astfel de practici sunt deseori ţinute secrete și sunt cunoscute, în general, sub numele de „carteluri”. Acestea sunt calificate drept „restricţii concurenţiale grave” în jargonul juridic, întrucât, prin natura lor, sunt foarte susceptibile să determine restrângerea concurenţei.

Schimburile private de informaţii individualizate între întreprinderi concurente referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionează să le practice în viitor pot constitui, de asemenea, grave încălcări ale normelor. Într-un sens mai larg, toate schimburile de informaţii strategice confidenţiale între concurenţi pot da naștere unor probleme de concurenţă.

Acestea se referă la toate tipurile de informaţii care reduc incertitudinea strategică pe piaţă, de exemplu cu privire la costurile de producţie, listele de clienţi, cifra de afaceri, vânzările, capacităţile, calitatea, planurile de marketing etc.

În plus, chiar și dezvăluirea unilaterală de informaţii strategice de către o companie către concurenţii săi, prin poștă, e-mail, apeluri telefonice sau reuniuni poate fi considerată problematică.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Acordurile între întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare, de obicei acorduri de distribuţie între furnizori și revânzători, care vizează fixarea preţurilor sau divizarea artificială a pieţei interne sunt, de asemenea, ilegale.

👦De exemplu, un furnizor nu își poate obliga distribuitorii să refuze să vândă bunuri către clienţii care își au reședinţa în afara unui anumit teritoriu. În plus, acesta nu poate impune distribuitorilor săi un preţ de revânzare pentru un anumit produs.

Pe scurt, următoarele „practici de evitat” trebuie să fie avute mereu în vedere de către directorii și angajaţii întreprinderilor în relaţiile acestora cu concurenţii:

👓 NU stabiliţi preţuri de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii de comercializare;

👓 NU limitaţi producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

👓 NU împărţiţi pieţele sau sursele de aprovizionare; 

👓 NU realizaţi schimburi de informaţii individualizate referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionaţi să le aplicaţi în viitor sau alte informaţii strategice.

Este important să se ţină seama de faptul că acordurile dintre concurenţi și întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare pot avea, de asemenea, efecte anticoncurenţiale, chiar dacă acestea nu conţin niciuna dintre restricţiile grave menţionate mai sus.

👦 De exemplu, acordul ar putea avea un impact negativ asupra unuia dintre parametrii concurenţei, și anume asupra preţului, a producţiei, a inovaţiei, a calităţii sau a varietăţii gamei de bunuri și servicii.

 

 

📈 Concurența neloială. Abuzul de poziție dominantă

În cazul întreprinderilor care își desfășoară o mare parte a activităţii pe o anumită piaţă, este probabil ca acestea să deţină o poziţie dominantă pe piaţa respectivă. Astfel de întreprinderi au o responsabilitate specială de a nu se angaja în comportamente care sunt considerate abuzive. Ele nu trebuie să acţioneze într-un mod de natură să îi împiedice pe operatorii concurenţi să concureze eficient sau să îi scoată de pe piaţă.

Exemple de comportament abuziv din partea întreprinderilor dominante sunt: practicarea unor preţuri nejustificat de ridicate, care îi pot exploata pe clienţi; practicarea unor preţuri nerealist de mici, care îi pot scoate pe concurenţi de pe piaţă; discriminarea nejustificată a clienţilor; și impunerea unor condiţii nejustificate de tranzacţionare asupra partenerilor comerciali.

De asemenea, există și alte  practici anticoncurențiale precum deningrarea unui competitor, deturnarea clientelei, precum și orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.

 

🔍Care este situația întreprinderilor mici și mijlocii?

Toate întreprinderile sunt supuse normelor în materie de concurenţă, indiferent de dimensiunea lor. A fi o companie mică nu este o scuză pentru a nu respecta normele UE sau pe cele naţionale aplicabile în materie de concurenţă.

 

🔍Ce risc dacă adopt practici de concurența neloială?

💰 Răspundere civilă

Orice persoană, în măsura în care are un interes, se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, dar și pentru recuperarea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practicilor anticoncurențiale. Cu alte cuvinte, poți fi obligat să plătește daune materiale și/sau morale. 

📰 Prejudicii de imagine

În măsura în care s-a stabilit că ai săvârșit o fapta de concurență neloială, instanța te poate obliga să publici hotărârea judecătorească, pe cheltuiala ta, într-un ziar de largă circulație.

💴 Răspundere contravențională

Majoritatea faptelor anticoncurențiale sunt contravenții și pot fi sacționate cu amendă. De exemplu, deturnarea clientei sau deningrarea unui competitor se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei (persoane juridice) și cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei (persoană fizică). Amenzile sunt aplicate de către Consiliul Concurenței, din oficiu sau la sesizarea unor persoane interesate. Consiliul Cconcurenței poate dispune și încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării, precum și interzicerea practicilor de concurenţă neloială.

👮 Răspundere penală

Unele fapte de concurența neloială (de exemplu, obținerea secretelor comerciale prin spionaj, folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant) sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu  amendă. 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



online-shopping-ecommmerce-delivery-service-concept_36743-296.jpg

Este permisă de către legislația română vânzarea către minori în mediul online? Potrivit legislației civile, persoana fizică dobândește capacitate deplină de exercițiu la vârsta de 18 ani. Prin capacitate deplină de exercițiu se înțelege abilitatea acesteia de a încheia contracte civile. Cu toate acestea, însă, potrivit art. 41 alin. (3) din Codul Civil „minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor.

În sfera „actelor de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor” este inclusă cumpărarea de către minor a unor bunuri. În domeniul vânzărilor clasice, situația este clară. Dar ne-am putea prevala oare de acest text legal pentru a vinde bunuri online către minori?

Răspunsul este, din punctul nostru de vedere, nu, deoarece, potrivit legii, pentru ca minorul să poată încheia acte de dispoziție, acestea trebuie să se execute la data încheierii lor, cum este cazul tradițiunii bunului – predarea lucrului de către vânzător sau intrarea în proprietatea bunului după plata produsului la casa de marcat. Or, în situația comerțului electronic, executarea se realizează la o dată ulterioară, fiind necesară livrarea bunului de la profesionist către consumator.

 

În consecință, în opinia mea, legislația nu permite vânzarea către minori, iar site-urile ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a verifica vârsta utilizatorului. Cu toate acestea, măsurile de verificare nu trebuie să fie disproportionate și, în niciun caz, nu trebuie să colecteze mai multe date personale decât sunt strict necesare pentru activitatea de verificare.

Cu toate acestea, site-ul ar putea vinde către minori cu autorizarea părinților, prin urmare ar putea considera util, în măsura în care dorește să vândă către minori, o metodă adecvată pentru obținerea consimțământului părinților.

Exemplu: Un site dorește să comercializeze produse către minori. Înainte de plasarea comenzii, utilizatorul va fi întrebat ce vârstă are sau se va folosi altă metodă pentru verificare vârstei. Dacă vârsta este mai mică de 18 ani, utilizatorului i se va cere adresa de e-mail a unui părinte sau tutore pentru ca încheierea contractului să poată fi autorizată de acesta. În pratică, aceste metode de colectarea a autorizației părinților sunt deja implementate de diverse platforme de e-learning sau jocuri online.

💡Pentru a se proteja de eventualele comenzi din partea minorilor, recomandăm afacerilor online să includă la secțiunea „Termeni și Condiții” o condiție de eligibilitate pentru a putea încheia contractul: vârsta de minim 18 ani și să prevadă ce se întâmplă în situația în care comanda este plasată de către un minor.

Te-ar putea interesa și:

 


 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]


Dezmoștenirea-în-Codul-Civil.png

Dezmoștenirea sau exheredarea este o instituție civilă prin care o persoană înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitori săi legali. Prin moștenitori legali se înțeleg persoanele care au vocație legală la moștenire (soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al IV-lea – descendenții (copiii, nepoții, strănepoții), ascendenții privilegiați (părinții), colateralii privilegiați (frații și surorile și copiii acestora), ascendeții ordinari (bunicii, străbunicii) și colateralii ordinari (unchi, mătuși, veri primari etc).

 

Sediul materiei: art. 1074-1076 din Codul Civil

 

Dezmoștenirea, care poate fi totală sau parțială, este reglementată pentru prima dată prin Noul Cod Civil, în trecut instituția dezmoștenirii nefiind consacrată legal. Dezmoștenirea este de două feluri: directă sau indirectă. Dezmoștenirea directă intervine atunci când persoana dispune prin testament înlăturarea prin testament a unuia sau mai multor moștenitori legali. Dezmoștenirea indirectă intervine atunci când persoana, fără a indica direct faptul că dorește să dezmoștenească, instituie prin testament unul mai mulți legatari – persoane externe moștenitorilor legali care culeg moștenirea.

Dacă se dezmoștenește o persoană, însă nu au fost instituite legate prin testament, moștenirea va fi culeasă de celalalte persoane care au vocație succesorală, in funcție de gradul acestora. De exemplu, dacă a fost dezmoștenit copilul, moștenirea va fi culeasă, după ce copilul păstrează rezerva succesorală, de către nepoți.

Există o categorie de moștenitori (moștenitorii rezervatari) care nu poate fi dezmoștenită total. În această categorie sunt incluși soțul supraviețuitor, descendenții (copii, nepoți, strănepoți) și ascendenții privilegiați (părinții). Acețștia beneficiază de o rezervă succesorală de jumătate față de cât ar fi fost îndreptățiți dacă nu ar fi fost dezmoșteniți. De această rezerva de 1/2, testatorul nu se poate atinge. Chiar în situația în care testatorul dispune de întreaga moștenire prin testament în favoarea altei persoane, moștenitorul rezervatar are dreptul la partea lui de 1/2. Prin urmare, în situația moștenitorilor rezervatari, testatorul poate dispune doar de partea rămasă după ce a fost scăzută rezerva, denumită cotitate disponibilă.

 

Te-ar putea interesa și:

 



mobile-ecommerce-shopping-1200x675.png

Ce mijloc de comunicare ar trebui să stabilească o platformă online pentru a putea fi contactată de consumatori?

 

Concluziile avocatului general în cauza C-649/17
Bundesverband der Verbraucherzentralen și alții/Amazon EU

 

Avocatul general Pitruzella propune Curții să declare că o platformă de comerț
electronic precum Amazon nu poate fi obligată să pună un număr de telefon la
dispoziția consumatorilor

Cu toate acestea, consumatorului trebuie să i se garanteze o pluralitate de opțiuni privind
mijloacele de comunicare pe care le poate utiliza, precum și un contact rapid și o comunicare
eficientă, iar informația privind aceste mijloace de comuni

Societatea Amazon EU (denumită în continuare „Amazon”) administrează o platformă care operează exclusiv pe internet pentru vânzarea de produse și servicii de larg consum. Aceasta a fost chemată în judecată în fața instanțelor germane de către Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände ̶ Verbraucherzentrale Bundesverband e.V., (Federația Germană a Asociațiilor Consumatorilor, denumită în continuare „Bundesverband”). Aceasta din urmă dorește să obțină constatarea încălcării de către Amazon a legii germane care, în implementarea directivei privind drepturile consumatorilor1, impune profesioniștilor să indice, într-un mod clar și comprehensibil, pe lângă adresa geografică, și numărul de telefon și, dacă este cazul, numărul de fax și adresa poștei electronice. În special, pentru Bundesverband, Amazon nu și-ar îndeplini într-un mod clar și comprehensibil obligațiile de informare față de consumatori având în vedere că, în etapa care precedă încheierea vânzării online, nu se indică pe site nici un număr de fax și nici nu este pus imediat la dispoziția consumatorului un număr de telefon (acesta din urmă putând fi vizualizat doar după ce consumatorul a efectuat o serie de acțiuni). Sistemul de apel telefonic automat și de discuție online, oferite de asemenea de Amazon, nu ar fi suficiente, potrivit Bundesverband, pentru a considera că sunt îndeplinite obligațiile prevăzute de lege

 

În acest context, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Casație, Germania), sesizată cu litigiul în ultimă instanță, a decis să se adreseze Curții cu privire la corecta interpretare a expresiei „în cazul în care sunt disponibile”, care face referire la mijloacele de comunicare între profesionist și consumator în contractele la distanță și în contractele negociate în afara spațiilor comerciale, precum și cu privire la natura exhaustivă sau neexhaustivă a listei mijloacelor de comunicare (telefon, fax e-mail) prevăzută în acest cadru și cu privire la conținutul obligației de transparență impuse profesionistului.

 

În Concluziile prezentate astăzi, avocatul general Giovanni Pitruzzella consideră că directiva tinde să realizeze un nivel de protecție a consumatorilor tot mai ridicat, asigurând, în același timp, competitivitatea întreprinderilor. Prin urmare, dispozițiile din dreptul Uniunii în materie trebuie să fie interpretate astfel încât să garanteze cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor, fără a afecta libertatea de organizare a întreprinzătorului decât în măsura strict necesară punerii în aplicare a acestei protecții. În această perspectivă, avocatul general subliniază că o protecție eficientă a consumatorilor nu se realizează impunând o modalitate specifică de contact (de exemplu prin telefon), ci garantând consumatorilor posibilitatea de a beneficia de mijloacele de comunicare cele mai eficiente în funcție de suportul pe care are loc tranzacția. În mod opus,impunerea unei modalități specifice de comunicare precum utilizarea telefonului, care nu este necesară pentru o protecție eficientă a consumatorului, ar risca să constituie o măsură disproporționată în raport cu obiectivele de protecție a consumatorului, susceptibilă să impună sarcini neadecvate întreprinderilor în cauză, mai ales celor care nu sunt „giganți ai internetului” precum Amazon.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Așadar, în opinia avocatului general, aspectul care contează nu este modul de comunicare considerat în abstract, ci capacitatea concretă a acestuia de a asigura atingerea următoarelor obiective prevăzute de directivă: i) un contact rapid și o comunicare eficientă între
consumator și profesionist și ii) o informare furnizată într-un mod clar și comprehensibil.

Avocatul general propune, așadar, Curții să declare că, pentru contractele la distanță și pentru cele negociate înafara spațiilor comerciale, enumerarea mijloacelor de contact (telefon, fax, e-mail) în directivă este doar exemplificativă. Profesionistul este, așadar, liber să aleagă mijloacele care vor fi puse la dispoziție pentru contactul cu consumatorul, inclusiv mijloace de comunicare neindicate în mod expres în directivă, precum, de exemplu, o discuție online (evoluție tehnologică a faxului) sau un sistem de rapel telefonic (evoluție tehnologică a serviciului de call center), atâta timp cât sunt îndeplinite obiectivele directivei menționate mai sus. În plus, din obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și din natura exemplificativă a mijloacelor de comunicare rezultă obligația profesionistului de a pune la dispoziția consumatorului mai multe mijloace de comunicare, asigurând libertatea de alegere a acestuia din urmă.

În continuare, abordând al doilea obiectiv enumerat mai sus, avocatul general observă că claritatea și caracterul comprehensibil al informației constituie aspecte ale obligației generale de transparență a condițiilor contractuale. Această obligație se aplică, în mod evident, și modalităților de contact și impune profesionistului obligația de a se asigura că consumatorul este în măsură să înțeleagă în mod neechivoc care sunt modalitățile de contact de care dispune, în caz de necesitate, pentru a comunica cu profesionistul. În plus, pentru avocatul general, simplitatea accesului la informație constituie o condiție necesară a transparenței. Astfel, o navigare care, ca urmare a complexității sale, ar face ca accesul la informație să fie dificil, ar fi incompatibilă cu obiectivele directivei. În consecință, avocatul general propune Curții să declare că în temeiul obligației de transparență a profesionistului, informația pe care acesta o furnizează cu privire la mijloacele de contact puse la dispoziția consumatorului trebuie să poată fi accesată de către acesta din urmă în mod simplu, eficient și cu o rapiditate rezonabilă.

 

Te-ar putea interesa și:

Uber pierde la Curtea de Apel Cluj. Practici de concurență neloială.

CJUE. Achizitie online. Dreptul de retragere se aplica chiar dacă a fost indepartat ambalajul.

#LegalUprăspunde. Ce documentație trebuie urcată pe site pentru a respecta GDPR?

 

În ceea ce privește semnificația expresiei „în cazul în care sunt disponibile”, cu referire la cele trei modalități tipice de comunicare între profesionist și client (telefon, fax, e-mail), avocatul general propune Curții să declare că, pe de o parte, aceasta implică inexistența unei obligații a profesionistului să activeze o nouă linie telefonică sau de fax ori o nouă adresă electronică atunci când decide să încheie contracte la distanță și că, pe de altă parte, această expresie semnifică „în cazul în care sunt puse la dispoziția consumatorului”, iar nu „ în cazul în care există în organizarea întreprinderii”: astfel, nu tot ceea există într-un anumit context este în mod necesar disponibil sau la dispoziția tuturor celor care doresc să facă uz de aceasta. În consecință, Avocatul general concluzionează că, atunci când întreprinderea dispune de o linie telefonică, aceasta nu trebuie pusă în mod necesar la dispoziția consumatorilor, atâta timp cât, precum s-a menționat, realizarea obiectivelor directivei este asigurată.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În sfârșit, avocatul general, după ce a amintit interdicția expresă ca statele membre să adopte în dreptul lor național dispoziții care să se îndepărteze de la cele stabilite în directiva menționată, propune Curții să declare că directiva se opune unei legislații naționale, precum cea germană, care ar impune profesionistului o obligație neprevăzută de directivă, și anume cea de a pune în orice caz o linie telefonică de contact la dispoziția consumatorului.

Sursa: Curia



Cine-răspunde-pentru-căderea-țurțurilor_.png

Când vorbim de țurțuri, putem considera că ele nu aparțin nimănui, iar producerea unui accident ca urmare a desprinderii acestora de pe imobile nu este provoacată de nicio ființă umană, ci cu hazard. Cu toate acestea, doctrina juridică spune că „în măsura în care aceste lucruri ajung în perimetrul unui imobil care se află sub paza juridică a unei persoane (acumularea de zăpadă sau gheață pe acopeișul unei case, împrăștierea de nisip, fum, deșeuri sau substanțe toxice aduse de vânt), acesta trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni producerea de prejucii, în caz contrar răspunderea sa urmând a fi angajată”1 

În această situație, intervine răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementată prin art. 1376 din Codul Civil care prevede, prin alin. (1) faptul că „oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.” Pentru angajarea răspunderii, trebuie demonstrată de către victimă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

 

1.Existența unui prejudiciu

2.Fapta lucrului constră într-un comportament anormal generat de hazard, respectiv deprinderea unei cantități de gheață de pe acoperișul unui imobil;

3.Legătura de cauzalitate, cu alte cuvinte producerea prejudiciului este urmarea desprinderii cantității de gheață.

4. Lucrul trebuie să se afle sub paza juridică a unei persoane

Cu privire la noțiunea de pază, apreciem că aceasta aparține persoanei care locuiește în imobil (iar nu proprietarului), care are obligația de a preveni prin orice mijloace un accident,  deoarece ea exercită la acel moment controlul și supravegherea imobilului. Cu toate acestea, cu privire la părțile comune din imobil considerăm că răspunderea aparține tuturor proprietarilor, iar dacă există o Asociație de Proprietari acesteia din urmă.

Scap de răspundere dacă semnalez printr-un anunț pericolul de cădere al țurțurilor?

Pe scurt, nu. Potrivit art. 1356 (2) „Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoziţiile Art. 1371 alin. (1).” Cu toate acestea, așa cum prevede teza a II-a a art. 1356 (2), publicarea unui anunț poate limita răspunderea doar pentru partea lui din culp, deoarece victima nu a evitat producerea prejudiciului, deși ar fi putut să o facă. În această situație, vinovăția fiind comună, instanța de judecată va aprecia, de la caz la caz, gradul de vinovăție al fiecărui actor, pentru a stabili, dacă este cazul, cuantumul daunelor materiale și/sau morale.

 

Te-ar putea interesa și:

 


(1) G. Viney, P. Jourdain, Traite du droit civil, p. 692-693; Fl. A. Baias, „Nou Cod Civil. Comentariu pe articole”, p. 1451

date-21.png

Zvonurile circulă cum că Moș Crăciun nu prea ar mai ajunge anul ăsta pe la noi, pentru că ar fi șters toată baza de date ca să respecte GDPR. Îngrijorați, i-am făcut o vizită week-end-ul ăsta. Nu ne-au descurajat nămeții și gerul de -20 grade. Moșul ne-a primit la el acasă și ne-a întâmpinat cu ciocolată caldă cu aromă de portocale și cozonac. S-a așezat resemnat la birou, ne-a arătat o foaie goală și a început să ne povestească:

– Dragii Moșului, sunt puțin derutat. Sunt un SRL cu un singur asociat, fără angajați. În cele din urmă, l-am numit pe Rudolph DPO…, începe moșul cu vocea răgușită.

– Înțelegem… Și totuși, noi vă așteptăm pe 24 seara.

– Când am auzit de GDPR, m-am speriat. Aveam mult prea multe date personale despre toți copiii. Spiridușii au venit de zor prin mai astă-vară și mi-au spus că datele cu caracter personal ale copiilor sunt date sensibile și că trebuie să cer consimțământul tuturor părinților. Dar cum să obțin eu consimțământul a câteva miliarde de oameni?

– Și ce ați făcut?

– Am șters, oftează Moș Crăciun.

– Ce anume ați șters?

– Toată baza de date… Spiridușii și Doamna Crăciun mi-au zis că nu există altă variantă. „Gata moșule, atât a fost. E vremea să te pensionezi…”. Doamna Crăciun spunea să mergem într-o vacanță în Caraibe că s-a săturat de atâta frig… Am fost într-o vacanță prelungită și m-am întors abia ieri că, cine știe, poate se mai poate face ceva.

– Dar Moșule, de ce ai mers pe consimțământ? Ai fi putut utiliza interesul legitim și era suficientă informarea. Pune spiridușii să îți scrie o notă de informare și o analiză a interesului legitim și ai grijă ca alături de jucării să lași și nota de informare.

– Unde scrie asta? întreabă curios Moșul.

– Art. 5 lit. d coroborat cu art. 13 din GDPR.

Moș Crăciun își cheamă spiridușii și se pun să studieze Regulamentul și ghidurile Grupului de Lucru Art. 29. După o oră, Moșul e lămurit:

– La treabă, spiriduși! Analiză a interesului legitim și notă de informare. Ne pregătim pentru Crăciun! Unde e responsabilul cu protecția datelor? Ruuudooolph??

Apare Rudolph.

– Rudolph, recuperează toată baza de date. Te-am numit DPO, tu te ocupi de asta!

Rudolph zâmbește ștrengar:

– Eu nu primesc ordine, sunt independent!

 

Moș Crăciun deschide laptopul și dă câteva telefoane. Adaugă apoi:

– Văd că ai fost cuminte anul ăsta…

-Dar Moșule, ai zis că ai șters…

-Are Moșul backup.

 

 


date-16.png

Întrebare: Bună, LegalUp! În prezent, mi-a fost poprită indemnizația de creștere a copilului pe care o primesc lunar. M-am consultat cu o prietena care a absolvit Dreptul și am înțeles că nu se poate pune poprire pe indemnizația de creștere a copilului: Mă poți ajuta cu o opinie în acest sens?

 

 

 

 

Răspuns: Bună, dragă cititor al blogului nostru! Îți transmitem în cele ce urmează opinia noastră.

Legislația interzice în mod expres prin art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă urmărirea silită a indemnizațiilor pentru creșterea copilului și ajutoarelor pentru îngrijirea acestuia.

Art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că: „alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

De asemenea, art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevede că „Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.”

 

Pentru a obține desființarea popririi și restituirea sumelor de bani încasate, ar trebui să formulați contestație la executare în termen de 15 zile de la data la care ați primim inștiințarea asupra popririi la instanța de judecată competentă.
Te-ar putea interesa și:

 



1523380774_656354_1523382404_noticia_normal-1200x675.jpg

O instanța din Germania a hotărât că, chiar și în cazurile în care produsele care au fost cumpărate de influenceri, postările influencerilor pe instagram trebuie etichetate ca reclamă publicitate dacă există o legătură către contul comerciantului.

O asociație împotriva concurenței neloiale din Germania a acționat în instanță un influencer cu 50k de followeri pe Instagram, care folosește platforma Instagram și blogul personal pentru a posta despre viața personală, dar și despre alte subiecte precum modă și tehnologie de consum. Potrivit Asociației, influencerul ar fi trebuit să eticheteze mai multe postări drept publicitate. Influencerul s-a apărat invocând că a cumpărat produsele prezentate în postări.

Ce a decis instanța din Germania?

Înainte de a hotârî, instanța s-a întrebat dacă postările influencerilor constituie practici comerciale în sensul legii. Instanța a fost de părere că, din punct de vedere pur obiectiv, prezentarea bunurilor de către un influenncer are rolul de a promova vânzările, deoarece followerii sunt direcționați prin intermediul legăturilor către conturile de Instagram ale companiilor, intrând apoi în contact direct cu întreaga gamă de produse ale acestora din urmă. De asemenea, natura contului Instagram în cauză sugerează că aceasta constituie o practică comercială. Cu 50.000 de followeri, promovarea fiind principala sursă de venit, și existența unei adrese de afaceri la sediul unei agenții de publicitate, contul este orientat comercial. Chiar și informațiile emise de Medienanstalten [marca umbrelă a celor 14 autorități de presă din Germania], potrivit cărora produsele cumpărate de către o persoană nu trebuie să fie identificate ca publicitate, nu se aplică unei persoane cu un număr atât de mare de followeri. În plus, instanța a considerat că pârâtul acționează și pentru a-și promova propria companie, deoarece generează venituri din cooperarea cu alte companii și, prin urmare, are și interesul de a face apel la contul său Instagram. Orice motivație privată care ar putea exista din partea ei nu poate fi clar separată de motivația comercială care există, de asemenea. Identificarea posturilor ca și publicitate nu poate fi eliminată. Publicul larg pentru posturi include nu numai adepții care sunt familiarizați cu mecanismele Instagram, dar și cu grupurile care au nevoie de protecție, cum ar fi copiii care, din cauza lipsei lor de experiență, nu ar putea să recunoască caracterul promoțional al posturilor.

Ca reacție la această decizie, unii influenceri din Germania etichează fiecare postare drept publicitate.

Decizia nu este definitivă și a fost atacată la instanța superioară, care va trebui să se pronunțe asupra următoarelor dileme:

  • Cum va răspunde legea la realitatea că, pentru un influencer, viața personală și cea de afaceri sunt una și același lucru?
  • Cei care aleg această „profesie” nu mai pot fi considerate persoane private pe social media?

 

Te-ar putea interesa și:

 


Sursa aici

template-2-1200x675.png

Cu siguranță, în calitatea ta de pasager aerian, te-ai întrebat cel puțin o dată ce se întâmplă cu multitudinea de date pe care le oferi companiilor aeriene. De ce sunt colectate atât de multe date? Cui sunt transmise? Pe ce perioadă sunt stocate? Sunt ele stocate în condiții de securitate și confidențialitate? Ce drepturi am? Parcurge articolul nostru și vei afla răspunsul la aceste întrebări. 

Azi, 2 decembrie, a intrat în vigoare Legea nr. 284/2018 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor din transportul aerian care transpune  Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului și a fost abrogată Ordonanța Guvernului nr. 13/2015 privind utilizarea unor date din registrele cu numele pasagerilor.

Cine este UNIP?

UNIP reprezintă abrevierea de la Unitatea națională de informații privind pasagerii și este o structură de specialitate, fără personalitate juridică, în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. UNIP, are, în principal următoarele atribuții: 

  • colectează datele pasagerilor de la transportatorii aerieni;
  • stochează datele pasagerilor pe o anumită perioadă;
  • transferă datele pasagerilor către autoritățile competente;
  • facilitează schimbul de date ale pasagerilor cu  Unitățile de informații privind pasagerii din alte state membre ale Uniunii Europene și cu EUROPOL;
  • facilitează schimbul de date ale pasagerilor cu țări terțe.

Ce date ale pasagerilor transmit companiile aeriene către UNIP?

Datele pasagerilor transmise de către companiile aeriene către UNIP sunt numite de lege Date PNR. 

a) codul de rezervare;

b) data rezervării sau a emiterii biletului;

c) data/datele programată/programate a/ale călătoriei;

d) numele și prenumele asociate rezervării;

e) adresa și informațiile de contact – număr de telefon, adresă de e-mail – asociate rezervării;

f) toate informațiile privind forma de plată, inclusiv adresa de facturare;

g) itinerarul complet de călătorie;

h) informațiile din profilul “client fidel”;

i) agenția sau agentul de turism prin care a fost făcută rezervarea sau a fost cumpărat biletul;

j) situația de călătorie a pasagerului, inclusiv confirmările, situația înregistrării pentru zbor, informații privind neprezentarea pasagerului la îmbarcare sau privind prezentarea acestuia în ultimul moment la îmbarcare fără rezervare prealabilă;

k) informațiile scindate sau divizate din registrul cu numele pasagerilor;

l) mențiunile cu caracter general, inclusiv toate informațiile disponibile despre minorii neînsoțiți cu vârsta sub 18 ani, precum numele și sexul minorului, vârsta, limba/limbile vorbită/vorbite, numele și datele de contact ale persoanei care îl însoțește la plecare și relația sa cu minorul, numele și datele de contact ale persoanei care îl așteaptă la sosire și relația sa cu minorul, agentul prezent la plecare și la sosire;

m) informațiile despre bilet, inclusiv numărul biletului, data emiterii biletului și bilete dus simplu și câmpurile aferente furnizării automate a prețului unui bilet de călătorie;

n) numărul locului și alte informații privind locul;

o) informațiile cu privire la codurile partajate;

p) toate informațiile cu privire la bagaje;

q) numărul pasagerilor înregistrați în PNR și alte nume ale acestora;

r) orice date API colectate, inclusiv tipul, numărul, țara de emitere și data expirării oricărui document de identitate, cetățenia, numele de familie, prenumele, sexul, data nașterii, compania aeriană, numărul zborului, data plecării, data sosirii, aeroportul de plecare, aeroportul de sosire, ora plecării și ora sosirii;

s) un istoric al tuturor modificărilor datelor PNR prevăzute mai sus.

În ce scopuri sunt colectate, prelucrate și transmise aceste date? 

Prelucrarea și transmiterea acestor date de la companiile aeriene către UNIP și ulterior către alte instituții abilitate de lege sunt necesare pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave, precum și pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor la adresa securității naționale și exlusiv pentru următoarele scopuri:

a) efectuarea unei evaluări a pasagerilor înainte de sosirea sau de plecarea programată a acestora în/din România, în vederea identificării persoanelor cu privire la care este necesară o examinare suplimentară de către autoritățile competente și, după caz, de către EUROPOL, având în vedere faptul că respectivele persoane pot fi implicate în săvârșirea unei infracțiuni de terorism, a unei infracțiuni grave sau într-o activitate care constituie amenințare la adresa securității naționale;

b) oferirea de răspunsuri, de la caz la caz, unei cereri temeinic justificate bazate pe motive suficiente din partea autorităților competente vizând furnizarea și prelucrarea datelor PNR, în cazuri concrete, și comunicarea rezultatelor acestei prelucrări autorităților competente sau, după caz, EUROPOL;

c) analizarea datelor PNR în vederea actualizării sau a definirii de noi criterii ce urmează a fi utilizate pentru evaluările efectuate în scopul identificării oricăror persoane care pot fi implicate în săvârșirea unei infracțiuni de terorism, a unei infracțiuni grave sau într-o activitate care constituie amenințare la adresa securității naționale.

Când se transmit datele către UNIP?

Transporatorii aerienă transmit datele PNR către UNIP cu 48 până la 24 de ore înainte de ora programată pentru plecarea zborului.

Cui transmite UNIP datele pasagerilor?

  • Autorităților competente

a) Poliția Română;

b) Poliția de Frontieră Română;

c) Direcția Generală de Protecție Internă;

d) Direcția Generală Anticorupție;

e) Serviciul Român de Informații;

f) Serviciul de Informații Externe;

g) Ministerul Apărării Naționale: Direcția generală de informații a apărării;

h) Ministerul Public;

i) Agenția Națională de Administrare Fiscală: Direcția Generală a Vămilor.

  • Unitățile de informații din alte state membre;

UNIP reprezintă punctul național de contact cu unitățile de informații privind pasagerii ale altor state membre ale Uniunii Europene și este responsabilă pentru schimbul de date PNR cu acestea.

  • EUROPOL

EUROPOL poate adresa UNIP, prin intermediul Unității Naționale Europol, o cerere în format electronic, justificată corespunzător, de transmitere a unor anumite date PNR sau a rezultatului prelucrării respectivelor date.

EUROPOL adresează această cerere doar atunci când acest lucru este strict necesar pentru sprijinirea și consolidarea acțiunii statelor membre ale Uniunii Europene în vederea prevenirii, depistării sau investigării unei anumite infracțiuni de terorism sau a unei anumite infracțiuni grave, în măsura în care infracțiunea respectivă intră în sfera de competență a EUROPOL, în temeiul legislației Uniunii Europene care stabilește organizarea și atribuțiile EUROPOL.

Cererea trebuie să conțină motive rezonabile pe baza cărora EUROPOL consideră că transmiterea datelor PNR sau a rezultatului prelucrării datelor PNR va contribui în mod substanțial la prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunii în cauză.

În ce condiții poate UNIP transfera date către țări terțe?

UNIP poate transfera date PNR sau rezultatul prelucrării datelor PNR către autoritățile unei țări terțe doar de la caz la caz și dacă sunt îndeplinit, printre altele, următoarele condiții:

a) sunt respectate dispozițiile art. 15 din Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unitățile Ministerului Afacerilor Interne în activitățile de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice, republicată;

b) transferul este necesar în scopul prevenirii, depistării sau investigării unei fapte care este considerată de legea țării terțe solicitante drept infracțiune de terorism sau care este sancționată ca infracțiune de legea țării terțe solicitante cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani și care este corespunzătoare uneia dintre formele de criminalitate prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

c) autoritatea din țara terță comunică în scris că este de acord să transfere datele PNR unei alte țări terțe doar în cazul în care acest lucru este strict necesar în scopul prevăzut la lit. b) și doar cu autorizarea expresă a UNIP;

e) nu este afectată securitatea națională.

Pe ce perioadă sunt păstrate datele pasagerilor?

Datele pasagerilor furnizate de transportatorii aerieni se păstrează în cadrul UNIP pentru o perioadă de 5 ani de la momentul finalizării transferului de date de la companiile aeriene către UNIP. La împlinirea acestui termen, datele se șterg automat, printr-o procedură ireversibilă.

Totuși, la împlinirea a 6 luni de la momentul transferului, datele sunt depersonalizate prin marcarea următoarelor elemente:

a) numele, inclusiv numele altor pasageri, precum și numărul pasagerilor care călătoresc împreună;

b) adresa și informațiile de contact asociate rezervării;

c) toate informațiile privind forma de plată, inclusiv adresa de facturare;

d) informațiile din profilul “client fidel”;

e) mențiunile cu caracter general prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. l);

f) orice date API care au fost colectate.

Cu toate acestea, ștergerea datelor în cadrul UNIP nu are efect asupra datelor care există deja la autoritățile competente unde acestea au fost transmise, păstrarea acestor date va respecta regimul aplicabil de păstrarea aplicabil cazului concret de prelucrare.

Cine va fi responsabil de protecția datelor? 

UNIP va avea un responsabil cu protecția datelor, numit de inspectorul general al IGPF.

Responsabil cu protecția datelor în cadrul UNIP va fi un polițist – funcționar public cu statut special cu studii superioare -, cu o experiență de minimum 2 ani în domeniul protecției datelor cu caracter personal și care a urmat cel puțin un curs de specializare în acest domeniu.

În exercitarea sarcinilor de serviciu privind respectarea legislației în materia protecției datelor cu caracter personal, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP este independent și nu poate primi instrucțiuni pe cale ierarhică.

Responsabilul cu protecția datelor UNIP va avea următoarele atribuții:

a) informarea și consilierea personalului UNIP care efectuează prelucrări de date PNR, cu privire la obligațiile care le revin în temeiul legislației privind protecția datelor cu caracter personal;

b) monitorizarea respectării de către UNIP a obligațiilor ce îi revin în conformitate cu dispozițiile legislației privind protecția datelor cu caracter personal și a politicilor UNIP în materia protecției datelor cu caracter personal, în special a alocării responsabilităților, a creșterii gradului de conștientizare a acestora în rândul personalului UNIP și a acțiunilor de formare a personalului implicat în operațiunile de prelucrare;

c) realizarea verificărilor necesare în scopul determinării nivelului de respectare a rigorilor impuse de cadrul normativ privind protecția datelor cu caracter personal;

d) furnizarea de consiliere în ceea ce privește evaluarea impactului măsurilor de protecție a datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul Sistemului de evidență a datelor PNR și monitorizarea modului în care principiile prelucrării datelor cu caracter personal sunt implementate în cadrul operațiunilor realizate în cadrul UNIP;

e) cooperarea cu Autoritatea națională de supraveghere și îndeplinirea funcției de punct de contact pentru această instituție;

f) îndeplinirea funcției de punct unic de contact în relația cu persoanele vizate, cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul Sistemului de evidență a datelor PNR.

Atunci când în exercitarea atribuțiilor prevăzute lconstată efectuarea unei operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal nu este conformă cu legislația în materia protecției datelor cu caracter personal, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP informează conducerea IGPF. În cazul în care pentru remedierea situației nu sunt suficiente măsurile adoptate la nivelul IGPF, responsabilul cu protecția datelor în cadrul UNIP notifică, de îndată, Autoritatea națională de supraveghere.

Responsabilul cu protecția datelor UNIP reprezintă punctul de contact cu persoanele fizice vizate și, în consecință, are următoarele atribuții:

  • primește și întregistrează cererile persoanelor vizate într-un registru special;
  • solicită UNIP să realizeze verificările necesare pentru soluționarea cererilor;
  • întocmește și transmite răspunsurile către persoanele fizice solicitante.

Cum pot să îmi exercit drepturile cu privire la datele mele personale?

Pentru a-și exercita drepturile prevăzute de GDPR (acces, rectificare, restricționare, opoziție, ștergere, portabilitate), pasagerul va formula și va depune o cerere la UNIP. Pentru validitatea cererii, persoana trebuie să facă dovada identității. 

Sunt datele mele prelucrate în condiții de securitate și confidențialitate?

UNIP va asigura securitatea și confidențialitatea datelor potrivit GDPR și a legislației naționale de punere în aplicare a acestuia.

Este interzisă prelucrarea datelor PNR prin intermediul persoanelor împuternicite de către operator, în sensul Regulamentului general privind protecția datelor și a legislației de punere în aplicare a acestuia.

Prelucrează UNIP date sensibile despre mine?

Nu. Potrivit legii, prelucrarea datelor pasagerilor care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, religia sau convingerile filozofice, apartenența la un sindicat, sănătatea, viața sexuală sau orientarea sexuală este interzisă.  În cazul în care datele PNR transmise de transportatorii aerieni cuprind informații sensibile, personalul UNIP șterge în mod ireversibil respectivele informații imediat după identificarea acestora.

Ce ar trebui să știu despre protecția datelor de către companiile aeriene?

Transportatorii aerieni rămân responsabili, în temeiul dispozițiilor legale din domeniul protecției datelor cu caracter personal aplicabile acestora, în ceea ce privește:

a) adoptarea măsurilor tehnice și organizatorice necesare pentru asigurarea protejării datelor PNR împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, precum și împotriva oricărei altei forme de prelucrare ilegală;

b) prelucrarea datelor PNR în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată, inclusiv informarea pasagerilor, prealabilă colectării datelor PNR, cu privire la faptul că acestea sunt transmise către UNIP;

c) colectarea datelor PNR în scopuri determinate, explicite și legitime și abținerea de la prelucrarea ulterioară într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;

d) colectarea de date PNR adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile în care sunt prelucrate;

e) prelucrarea de date PNR exacte și actualizate;

f) păstrarea datelor PNR într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioadă care nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor în care sunt prelucrate.

 

Te-ar putea interesa și:



arhive-legislaie-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord