Aici descoperim
dreptul tehnologiei

quadcopter-drone-flying-with-camera-lake_93200-13.jpg

Pentru ca supravegherea secretă a persoanelor să fie una în acord cu preceptele democratice, ea trebuie să fie prevăzută ca o procedură de sine stătătoare, o procedură fundamentată la nivel teoretic (legislativ) și practic (jurisprudențial).

Potrivit legii române, toate persoanele beneficiază de drepturi și libertăți fundamentale. Totodată, acestea au și anumite îndatoriri prevăzute de lege. Restrângerea drepturilor persoanelor (printr-o acțiune precum supravegherea), este prevăzută de Constituția României în cadrul art. 53. În acest sens, restrângerea se poate face numai prin lege. Condiția imediat următoare pe care o impune constituantul român este reprezentată de situația în care se impune restrângerea în subdomenii precum :

  1. Apărarea securității naționale;
  2. Apărarea ordinii ;
  3. Apărarea sănătății ;
  4. Apărarea moralei publice ;
  5. Apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor ;
  6. Desfășurarea instrucției penale;
  7. Prevenirea consecințelor unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav.

Supraveghezi prin CCTV angajații? Află mai multe despre pachetul nostru GDPR CCTV care să îți asigure conformitatea cu normele GDPR atunci când supraveghezi prin CCTV! 

 

 

În cadrul art. 53, alin. (2) este statuat faptul că restrângerea se poate dispune numai dacă este necesară într-o societate democratică. Democrația este astfel factorul în jurul căruia posibilitatea restrângerii exercițiului drepturilor și al libertăților gravitează. Caracterul democratic al statului este prevăzut la nivel constituțional în cadrul art. 1, alin. (3). Măsura restrângerii va urma la rândul său anumite condiții. Astfel, ea se va dispune numai dacă respectă principiul proporționalității prin raportare la situația determinantă. Aplicarea unei atare măsuri se va realiza pe precepte nediscriminatorii și fără a aduce atingere existenței drepturilor sau libertăților.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Supravegherea secretă a unei persoane constituie o restrângere a exercițiului drepturilor și a libertăților. În dreptul intern, supravegherea secretă a persoanei se află la art. 139 din Codul penal al României, sub denumirea de supraveghere tehnică. Măsura se dispune, după cum am specificat și într-un articol anterior referitor la supravegherea unei persoane prin sistem GPS, de către judecătorul de drepturi și libertăți, sub următoarele condiții:

  • Existența suspiciunii rezonabile cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni specificate prin lege;
  • Proporționalitatea măsurii cu restrângerea drepturilor și a libertăților fundamentale ;
  • Imposibilitatea de obținere a probelor necesare în alt mod sau dificultatea obținerii acestora având ca o consecință posibilitatea de prejudiciere a anchetei (incluzând în această categorie și existența unui pericol pentru siguranța persoanelor sau a bunurilor de valoare) (a se vedea în acest sens Codul de procedură penală a României).

 

 

 

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în cauza Amann contra Elveției privind supravegherea secretă a persoanei, reclamantul era proprietar al unei firme ce avea ca obiect vânzările directe de produse. Acesta a fost contactat pentru vânzarea unui produs de către o femeie de la ambasada sovietică din Berna, apelul acestora fiind interceptat de către statul elvețian. S-a solicitat în acest sens poliției să desfășoare o anchetă penală cu privire la această situație. Cercetările poliției au condus la concluzia transmisă către statul elevețian, în speță către Ministerul Public, că reclmanatul ar acționa ca spion. Ulterior, aflând de existența dosarului, reclamantul a solicitat consultarea sa, solicitând instanțelor interne să îi acorde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, Curtea a statuat asupra cauzei prezentate, evidențiind următoarele aspecte:

  1. Supravegherea secretă a unei persoane constituie o imixtiune în dreptul persoanelor la viața privată;
  2. Imixtiunea se datorează lipsei de precizie a normei;
  3. Legalitatea supravegherii unei persoane se fundamentează numai dacă la nivel intern normele sunt ,,suficient de previzibile” pentru justificarea măsurii supravegherii;
  4. Invocarea de către autorități a unor norme ,,prea generale”, în speță a două articole din Codul ce procedură penală elvețian nu sunt suficiente pentru a justifica temeinicia măsurii;
  5. Simpla participare la conversație (fie telefonică) cu o persoană care este suspectată de activități contra statului elevețian nu conduce la concluzia imediată că persoana are și reprezentarea întregii situații faptice.

 

Concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului au fost cuprinzătoare în acest caz, având în vedere faptul că legea trebuie să detalieze cadrul necesar dispunerii unor măsuri ce restrâng în mode vident drepturile și libertățile persoanelor. Per a contrario, orice persoană poate să fie supravegheată în orice condiție, prin invocarea unor dispoziții cu mult prea generale pentru situațiile și cazurile practice existente.

Se consideră astfel că la nivel statal este necesară o cât mai bună conturare a modalităților prin care se pot restrânge drepturile și libertățile persoanelor. Analizând cauza, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat. Argumentul Curții Europene a Drepturilor Omului s-a bazat în mod principal pe inexistența unei norme la nivelul statului elevețian care să fie într-atât de detaliată încât să justifice măsura supravegherii persoanelor.  Art. 8 din cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează asupra dreptului la respectarea vieții private și de familie. S-a considerat în acest sens că instanțele naționale și implicit acțiunile Ministerului Public au fost unele prejudiciabile pentru persoana în cauză (pentru reclamant), întrucât ele nu se justificau în raport de legislația statului elvețian.

Pentru ca supravegherea persoanelor să fie una în acord cu preceptele democratice, ea trebuie să fie prevăzută ca o procedură de sine stătătoare, o procedură fundamentată la nivel teoretic (legislativ) și practic (jurisprudențial).

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



392f7b40-b8e7-11e9-b443-1d222a4e4b35_450_250.jpeg

În conformitate cu prevederile Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, art. 2, legea are ca scop, pe lângă stabilirea condițiilor de furnizarea a serviciilor societății informaționale, și prevederea ca infracțiuni a unor fapte ce au fost săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic (incluzând în această categorie emiterea, utilizarea instrumentelor de plată electronică, utilizarea datelor de indentificare spre a efectua operațiuni financiare).

Cadrul legislativ prevede ca infracțiuni faptele ce au fost săvârșite în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronica și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efecutării de operațiuni financiare.

La nivel de practică judiciară vom analiza Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 3311/89/2013. În prezenta cauză, s-a probat existența unui grup infracțional organizat, ce era specializat în săvârșirea de tranzacții frauduloase prin intermediul internetului. Această acțiune se materializa în cumpărarea de bunuri și servicii, utilizându-se în mod neautorizat a datelor confidențiale de carduri bancare ce aparțineau cetățenilor străini. Scopul utilizării cardurilor era achizionarea de produse electronice, băuturi alcoolice, dar și de servicii precum biletele de călătorie, toate acestea fiind achizitionate prin intermediul magazinelor online.

Destinația bunurilor nu era utilizarea lor, ci revânzarea la prețuri mai mici decât nivelul de piață. Posibilitatea de intrare în posesia tuturor bunurilor enunțate anterior se realiza prin intermediul unor comapnii de curierat, numele prezentate fiind unele fictive. În cazuri limitate erau utilizate numele celor din rândul grupului infracțional.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În privința datelor confidențiale, ele au fost obținute prin intermediul unor carduri bancare atașate fiind conturilor bancare din țări precum Germania, Danemarca și Austria. Faptul că inculpații acționau numai în sfera internetului, avea să faciliteze această acțiune, iar verificare nu putea să fie realizată în mod conform. Mai mult decât atât, firmele de curierat (o parte din angajați) acționau în complicitate (a se vedea în acest sens https://legeaz.net/spete-drept-penal-curtea-de-apel-iasi-2014/infractiuni-privind-comertul-electronic-legea-20-06-2014-yo2).

În conformitate cu dispozițiile Codului penal din România, complicele este persoana care înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sub forma de vinovăție a intenției. Constituie complicitate și acțiunea persoanei care promite (fie în timpul, fie înainte de săvârșirea faptei) că va tăinui bunurile provenite din faptă sau că va favoriza făptuitorul, fără a se respecta condiția ulterioară a îndeplinirii promisiunii (a se vedea în acest sens https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art-48-complicele-codul-penal?dp=gqytsojtgm2dc).

Pentru ca produsele și serviciile să fie livrate, erau folosite atât date de indentitate, cât și adrese de livrare nereale. Numele persoanelor nu existau, iar datele erau unele greșite. La o verificare a Ministerului Afacerilor Interne, numele și datele respective nu erau găsite în nicio evidență.

 

Pentru a reliefa importanța protecției datelor noastre inclusive în materie bancară sau financiară, vom proceda la analiza cazului precizat. În acest sens, unul dintre inculpați a efectuat o comandă prin intermediul unei platforme online de tipul www. vanzariproduseonline.ro, ce aparținea unui comerciant. Comanda avea ca obiect un Ipad în valoare de aproximativ 4.000 de lei. Acțiunea s-a materializat prin utilizarea unui nume fictiv, a unui Cod Numeric Personal și a unei adrese de e-mail, precizându-se ca adresă de livrare chiar locul cunoscut de către inculpat (a se vedea în acest sens https://legeaz.net/spete-drept-penal-curtea-de-apel-iasi-2014/infractiuni-privind-comertul-electronic-legea-20-06-2014-yo2).

Cel mai important aspect este reprezentat de către acțiunea promptă a băncii respective. Astfel, nu s-a putut proceda la efectuarea unei tranzacții online, întrucât tranzacția nu a fost onorată de către bancă. Deși inculpatul a folosit datele cardului ce aparțineau unui cetățean danez pentru a achiziționa Ipad-ul, reprezentanții băncii au contactat cetățeanul pentru confirmarea operațiunii comerciale ce fusese inițiată de către inculpat. Întrucât titularul contului nu avea nicio legătură cu tranzacția precizat, aceasta a solicitat instituției bancare blocarea contului și analuarea tranzacției. În acest sens, putem specifica importanța existenței unei instituții bancare care să verifice veridicitatea unei tranzacții și care să informeze cetățeanul care deține un cont bancar despre potențialele acțiuni asupra contului său. Ulterioarele percheziții realizate la nivel informatic, au relevat faptul că inculpatul deținea urmele digitale cu privire la folosirea cardului bancar.

Faptul că inculpații au fost ulterior reținuți face să prevaleze rolul justiției în stat, dar acțiunea prezentei instituții bancare a condus la înlăturarea unui pericol iminent asupra contului personal al cetățeanului danez. De aceea, la orice tip de acțiune potențial vătămătoare, instituțiile de credit trebuie să fie abilitate și să acționeze în sensul notificării și al blocării tuturor acțiunilor ce pot prejudicia titularii contului/conturilor bancare. În acest sens sunt relevante dispozițiile legale enunțate prin intermediul Legii nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism. Astfel, conform art. 5 din prezenta Lege, de îndată ce o persoană fizică în cadrul activității desfășurate pentru o persoană juridică sau o altă persoană fizică prevăzută în cadrul normativ are suspiciuni că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, va informa persoana desemmnată potrivit cadrului nromativ. Aceasta din urmă va proceda la sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Menționăm că această activitate și competență trebuie să aparțină tuturor instituțiilor financiare și bancare în cauză.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



hands-digital-watches-boys-watch-time-wrist-orientation-is-punctual_24883-1503.jpg

Deseori prezentat drept o alternativă la smartphone-uri, ceasul conectat pentru copii se numără printre tendințele începutului anului școlar. 

Ceasurile inteligente pentru copii reprezintă aproape jumătate din piața mondială a ceasurilor conectate!

Ceasurile inteligente prezintă, în general, următoarele funcționalități:

  • comunicarea cu copilul (mesagerie, telefon), chiar primirea unui SMS, datorită unei cartele SIM integrate;
  • cunoașterea exactă a locației copilului, cu o alertă dacă acesta se îndepărtează de la drumul către școală sau de la o zonă determinată, grație unui dispozitiv de tip GPS;
  • măsurarea în timp real a sănătății copilului, grație unor senzori (ritm cardiac);
  • încurajarea copilului să facă sport, să facă mișcare, grație unui indicator (tracker) de activitate (număr de pași);
  • relaxarea copilului cu funcții de fotografiere, jocuri și aplicații (meteo).

Ce întrebări ar trebui să-și pună familia?

1.Analizați avantajele practice având în vedere riscurile în caz de abuz

Acest obiect conectat este deseori prezentat de producători ca un mijloc de a se asigura în timp real că copilul nu se găsește într-o situație anormală. Indicatorii fiziologici, sociali sau spațiali pe culoarea verde liniștesc părinții care, astfel, pot oferi mai multă autonomie copilului lor.

Însă utilizarea nerezonabilă a unui ceas conectat în cazul unui copil poate avea și consecințe nefaste, cum ar fi:

  • limitarea capacității sale de a învăța singur și de a analiza riscurile: de exemplu, anticiparea unui pericol în locul copilului dacă indicatorii sunt negativi;
  • interferența excesivă în intimitatea sa socială sau corporală: de exemplu, supravegherea modului în care copilul interacționează în recreație sau a modului în care se comportă în clasă sau în timpul unui examen;
  • afectarea raportului de încredere și a dialogului pe care le are cu părinții săi: de exemplu, generarea unui sentiment de supraveghere 24/24 care determină copilul să se autocenzureze;
  • asocierea protecției vieții sale private cu un sentiment de culpabilitate.

 

 

2. Adaptați-vă nevoile pentru a minimiza impactul asupra vieții private a copilului

Pentru a ține cont cel mai bine de impactul asupra vieții private a copilului, este necesară evaluarea funcționalităților propuse în funcție de nevoi și de riscuri:

  • Geolocalizarea în timp real este foarte invazivă și prezintă riscuri importante dacă persoane rău intenționate o deturnează. Astfel, este posibilă dezactivarea geolocalizării atunci când nu este utilă sau dorită? Un simplu ceas comunicant nu ar fi suficient?
  • Posibilitatea de a comunica direct cu copilul poate fi, de asemenea, deturnată de o terță persoană. Tipul de canal de comunicare propus răspunde nevoii garantând o securitate suficientă? Un simplu telefon nu este oare mai potrivit?
  • Dacă utilizarea este legată mai ales de activitatea sportivă, este oare necesară o comunicare la distanță în timp real? Un simplu „tracker de activitate” ar putea fi suficient?

Pe scurt, fiți atenți la ceasurile inteligente de tip „all-in-one” care colectează multe informații despre copii (și despre părinții lor) fără să răspundă în mod necesar la o nevoie reală.

3. Vorbiți cu copilul dumneavoastră de îndată ce viața sa privată este afectată

Potrivit unei recomandări din anul 2011, grupul CNIL-urilor de la nivel european a subliniat că „nu ar trebui niciodată să se întâmple ca, din motive de securitate, copiii să fie supuși unei supravegheri excesive care le limitează autonomia” și aceasta chiar din partea persoanelor din familia lor. De altfel, dacă părinții consideră că utilizarea unei astfel de aplicații este justificată în anumite circumstanțe, „copiii trebuie să fie informați în acest sens și trebuie să poată participa, dacă acest lucru este posibil în mod rezonabil, la decizia de a utiliza o astfel de aplicație”.

Ce să facem înainte de a cumpăra?

  • Informați-vă înainte de a cumpăra eventual un astfel de dispozitiv:
  • Manifestați neîncredere față de ceasurile ieftine! O jucărie conectată oferită la un preț scăzut poate afecta viața privată și propune soluții tehnice puțin sau necorespunzător securizate.
  • Citiți Politica de confidențialitate și Termenii și Condițiile. Condițiile de utilizare sunt în limba română și sunt inteligibile? Datele sunt reutilizate în alte scopuri sau sunt transmise partenerilor? Datele sunt stocate în Europa sau într-o țară terță unde protecția datelor nu este la fel de bine garantată? ? Există date sau o adresă de contact a producătorului pentru a vă exercita  drepturile privind datele cu caracter personal?
  • Securitatea înainte de toate! Putem să controlăm datele colectate, să dezactivăm anumite funcții, cum ar fi geolocalizarea? Putem să protejăm accesul la aparat și la serviciile asociate (aplicație de mobil, site web) folosind o parolă puternică sau un mod de autentificare suplimentar?

În caz de dubiu, preferați o achiziție fizică la comercianții specializați care pot să vă dea posibilitatea să testați ceasurile inteligente și vă pot oferi sfaturi tehnice. De asemenea, consultați standurile de încercare propuse de asociațiile de consumatori, comentariile utilizatorilor de internet din magazinele de aplicații și, în general, forumurile de utilizatori.

Sursa CNIL

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



send-email-concept_24908-60328.jpg

De foarte multe ori se întâmplă să primim comunicări comerciale prin intermediul adresei de e-mail. Legea din România tratează în mod concret aceste situații. Aceasta interzice efectuarea comunicărilor comerciale prin sisteme automate de apelare, prin fax sau poștă electronică, precum și prin metode ce utilizează servicii de comunicații electronice care sunt destinate publicului.

Ce înțelegem prin ,,comunicare comercială”?

În temeiul Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, prin raportare la art. 1, pct. 8, prin comunicare comercială vom înțelege orice formă de comunicare destinată să promoveze (prin mijloace directe sau indirecte), următoarele:

  • Produse;
  • Servicii;
  • Imaginea unui comerciant;
  • Numele sau denumirea unui comerciant;
  • Firma sau emblema unui comerciant;
  • Imaginea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Numele sau denumirea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Firma sau emblema unui membru al unei profesii reglementate.

Nu sunt considerate comunicări comerciale informațile ce permit accesul direct la activitatea unei persoane (fizice sau juridice), comunicările ce vizează produse, servicii, imagine, nume, mărci ale unei persoane (fizice sau juridice), efectuate de către un terț independent față de persoana în cauză (în mod special atunci când ele sunt realizate cu titlu gratuit) (a se vedea în acest sens platforma legislatie.just.ro).

 

 

Comunicare comercială prin poștă electronică

Potrivit art. 6 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, efectuarea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice este interzisă.

Derogarea se face numai în cazul în care destinatarul și-a exprimat consimțământul expres (în prealabil) pentru primirea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice precum și în alte cazuri așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Cu toate acestea, comunicările comerciale care reprezintă un serviciu al societății informaționale (chiar o parte a sa) sunt permise dacă respectă condiții, precum următoarele :

  • Sunt clar identificabile;
  • Persoana (fizică sau juridică) în numele căreia sunt făcute comunicările comerciale este clar identificabilă;
  • Ofertele promoționale prezentate sunt clar identificabile, iar condițiile necesare de îndeplinit sunt ușor accesibile și prezentate în mod clar;
  • În ceea ce privește competițiile și jocurile promoționale, ele trebuie să fie clar identificabile ca atare;
  • Condițiile de participare să fie ușor accesibile și prezentate în mod clar.

În cazul în care legea prevede și alte condiții, ele trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

 În privința comunicărilor comerciale ce reprezintă un serviciu al societății informaționale sau o parte a sa, când acesta (serviciul) este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, comunicările comerciale sunt permise numai sub următoarele condiții :

  • Respectarea dispozițiilor legale aplicabile profesiei respective ;
  • Respectarea reglementărilor aplicabile profesiei respective.

Aceste două condiții vizează dispozițiile și reglementările referitoare la demnitatea și onoarea profesiei, independența, secretul profesional, corectitudinea, atât față de clienți cât și față de ceilalți membri ai profesiei (a se vedea în acest sens art. 3 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic).

 

 

Excepția de la consimțământ prevăzută de legea 506/2004

O dispoziție aparte a Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice o reprezintă obținerea adresei de e-mail a unui client cu ocazia vânzării unui produs sau a unui serviciu către acesta. Astfel, atunci când o persoană (fizică sau juridică) a obținut adresa de e-mail sau poștă electronică a unui client ca urmare a vânzării de produse sau servicii, persoana în cauză poate să utilizeze adresa respectivă pentru a efectua și alte comunicări comerciale privitoare la produse sau servicii similare pe care le comercializează. Condiția pentru o atare acțiune este aceea de a conferi clar și expres clienților posibilitate de opunere. Opunerea se va realiza prin mijloace simple și gratuite.

Posibilitatea de opunere li se va prezenta clienților atât la obținerea adresei de e-mail, cât și cu ocazia fiecărui mesaj transmis, în situația în care clientul nu s-a opus inițial (a se vedea în acest sens http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/56973).

Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice interzice în toate situațiile efectuarea prin poștă  de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele căreia sunt făcute este ascunsă sau atunci când nu se specifică o adresă valabilă la care destinatarul să aibă posibilitatea de a transmite solicitarea referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări. Prevederile legale se aplică și abonaților persoane juridice.

În concluzie, trebuie să manifestăm o atenție sporită la comunicările comerciale, în mod special la posibilitatea de opunere cu privire la mesajele transmise în sfera online-ului. Mai mult decât atât, tuturor persoanelor trebuie să le fie respectate drepturile și libertățile, cu precădere în materia comunicărilor comerciale.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



scanning-fingerprint-identification_99433-1109.jpg

Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) instituie măsuri de protecție în privința datelor biometrice. La nivel jurisprudențial însă, nu au fost respectate măsurile de protecție cu privire la aceste date. În cele ce urmează vom analiza jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în ceea ce privește stocarea amprentelor digitale și păstrarea într-o bază de date electronică, după solicitarea reclamantului de a fi șterse.

Amprentele digitale și regimul lor juridic

În raport de Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), amprentele digitale intră în categoria datelor biometrice. Regulamentul definește datele biometrice ca fiind:

  • Date cu caracter personal;
  • Date ce rezultă în urma unor tehnici de prelucrare specifice care se referă la:
    • Caracteristici fizice;
    • Caracteristici fiziologice;
    • Caracteristici comportamentale ale unei persoane fizice.
  • Date care permit identificarea unică a unei persoane;
  • Date care confirmă identificarea unică a unei persoane.

Astfel de date, în raport de prezentul Regulament, sunt chiar imaginile faciale și datele dactiloscopice. În această din urmă categorie specificăm amprentele digitale. Cu privire la prelucrarea datelor dactiloscopice, art. 9 din Regulamentul privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie datele biometrice pentru identificarea unică a unei persoane. În cazuri punctuale însă, prelucrarea datelor biometrice se poate realiza dacă:

  • Persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea datelor, fie în unul fie în mai multe scopuri specifice, cu derogările prevăzute de Regulament;
  • Prelucrarea este necesară în scopul îndeplinirii obligațiilor și al exercitării de drepturi specifice ale operatorului sau persoanei vizate în domeniul ocupării forței de muncă, al securității și protecției sociale, cu autorizările prevăzute de Regulament;
  • Prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice, în situațiile de incapacitate fizică sau juridică ale persoanei fizice de a-și da consimțământul (a se vedea în acest sens Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

Informațiile prezentate anterior au caracter limitativ.

Pentru verificarea integrală a cazurilor de prelucrare a datelor biometrice reccomandăm consultarea acestui articol. 

 

 

Amprentele digitale în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se urmărește tot mai mult respectarea protecției persoanelor. Sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a fost făcută în nenumărate rânduri cu privire la încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO), articol ce face referire la dreptul la respectarea vieții private și de familie. Conform art. 8 din prezenta Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale. O prevedere aparte este reprezentată de interzicerea imixtiunii autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată. Derogarea se poate realiza numai în măsura în care legea prevede acest lucru și imixtiunea ar reprezenta o măsură necesară pentru următoarele subdomenii:

  • Securitate națională;
  • Siguranță publică;
  • Bunăstare economică a țării;
  • Apărarea ordinii;
  • Prevenirea faptelor penale;
  • Protecția sănătății;
  • Protecția moralei;
  • Protecția drepturilor și libertăților altor persoane.

În materie de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) considerăm relevantă Cauza M.K. împotriva Franței, nr. 19522/09 din 18 aprilie 2013. Pornind de la situația de fapt, aflăm că reclamantul a reprezentat obiectul a două anchete ce vizau furtul de cărți. În primul proces instanța a pronunțat achitarea reclamantului. În al doilea proces s-a dispus încetarea procesului penal. Atât în primul, cât și în al doilea proces, reclamantului i-au fost prelevate amprentele digitale. Amprentele prelevate au fost înregistrate în baza de date.

 

 

Ulterior, reclamantul a solicitat ștergerea amprentelor din baza de date, însă cererea a fost admisă numai pentru amprentele luate în cazul primului proces. După ce a introdus căile de atac prevăzute de lege, acestea au fost respinse de către instanțele naționale. Ulterior, prin sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat faptul că păstrarea amprentelor digitale ale reclamantului în baza de date a constituit încălcarea dreptului la respectarea vieții private a acestuia. Aprecierea Curții a fost una justă, prin constatarea faptului că reținerea amprentelor digitale ale reclamantului a reprezentat o ingerință disproporționată în dreptul privind respectarea vieții privată. Măsura de păstrare a amprentelor digitale a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)  ca fiind una ce nu poate să fie necesară într-o societate democratică. S-a invocat de asemenea lipsa echilibrului între interesul public și cel privat. Lipsa condamnării persoanei în cauză a constituit un punct esențial pentru justificarea ștergerii datelor ce conțineau amprentele digitale ale reclamantului (a se vedea în acest sens platforma online www.echr.coe.int).

De asemenea, prin raportare la Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), dreptul ,,de a fi uitat” este unul esențial pentru persoană. Prin raportare la pct. (65) din prezentul Regulament, o persoana vizată ar trebui să aibă dreptul ,,de a fi uitată” în cazul în care păstrarea datelor încalcă prevederile Regulamentului, dreptul Uniunii sau dreptul intern. A fortiori, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul ca datele dactiloscopice să fie șterse și să nu mai fie prelucrate în situația în care nu mai sunt necesare pentru scopul în care sunt colectate sau prelucrate, sau atunci când persoanele vizate își retrag consimțământul pentru prelucrare ori se opun acesteia (a se vedea în acest sens platforma online eur-lex.europa.eu).

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



building-1839464_1280-1200x800.jpg

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) are o jurisprudență vastă în privința nerespectării procesului de prelucrare a datelor cu caracter personal. Un atare caz este reprezentat de hotărârea dată în cauza Perry contra Marea Britanie. Acest caz are în vedere înregistrarea prin mijloace video (camere ascunse) a unei persoane – persoană suspectată de comiterea unor infracțiuni. Curtea Europeană a Drepturilor Omului va constata încălcarea dreptului la viață privată atunci când mijloacele de înregistrare au ca finalitate obținerea unor imagini care ar duce la incriminarea persoanei într-un proces de natură penală. Deci, simpla utilizare (sau utilizarea ,,normală”) și captare a unor imagini video, fără posibilitatea ulterioară de folosire a acestora într-un proces de natură penală (fapt ce ar duce la incriminarea persoanei supusă înregistrării video), inclusiv în situația în care se utilizează camere ascunse, nu încalcă dreptul la viață privată.

Cum trebuie realizată prelucrarea datelor cu caracter personal?

Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) prevede în cadrul pct. (4) modalitatea în care trebuie realizată prelucrarea datelor cu caracter personal.

În acest sens, prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie în serviciul cetățenilor.

Cu privire la dreptul la protecția datelor cu caracter personal, acesta dintâi:

  • este un drept relativ;
  • trebuie luat în considerare în raport de funcția îndeplinită în societate;
  • trebuie echilibrat cu alte drepturi fundamentale;
  • se raportează la principiul proporționalității;

 

 

Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE respectă cu precădere:

  • viața privată și de familie;
  • reședința;
  • comunicațiile;
  • protecția datelor cu caracter personal;
  • libertatea de gândire;
  • libertatea de conștiință, religie, de exprimare și informare;
  • libertatea de a desfășura o activitate comercială;
  • drepturile la o cale de atac eficientă, la un proces echitabil;
  • diversitatea lingvistică, religioasă și culturală (a se consulta eur-lex.europa.eu).

 

 

Jurisprudență CEDO: filmările în secret și nerespectarea prelucrării datelor cu caracter personal

În cauza Perry contra Marea Britanie, secția III, 63737/00, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat cu privire la violarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede:

  • Dreptul la respectarea vieții private și de familie;
  • Dreptul la respectarea domiciliului;
  • Dreptul la respectarea corespondenței.
  • Interzicerea amestecului autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată și de familie.

Te-ar putea interesa și:

Derogarea se face numai în situația în care:

  • Amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului este prevăzut de lege;
  • Amestecul constituie o măsură necesară (într-o societate democratică) pentru subdomenii precum: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii, prevenirea faptelor de natură penală, protecția sănătății, protecția drepturilor și a libertăților altor persoane (a se vedea Convenția Europeană a Drepturilor Omului, platformă online echr.coe.int).

În prezenta cauză (a se vedea echr.coe.int), reclamantul a fost arestat în legătură cu mai multe jafuri armate îndreptate asupra unor șoferi de taxi. Reclamantul a fost eliberat pentru a se proceda la identificarea sa (similitudine de date). Pentru faptul că acesta nu a participat la ședința respectivă și nici la ședințele ulterioare, poliția a solicitat o autorizație în scopul de a-l filma pe reclamant în secret. Susținerile reclamantului au în vedere faptul că poliția a procedat la acest lucru în scopul identificării sale și, implicit, în procesul penal început. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO), invocând următoarele argumente:

  • Înregistrarea reclamantului prin mijloace video s-a realizat fără ca acesta să știe modalitatea în care va fi utilizată (în speță într-un proces penal, desfășurat împotriva sa) ;
  • Înregistrarea video a depășit exigențele ,,normale” de utilizare;
  • Înregistrarea video a reprezentat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private;
  • Nu a fost respectată procedura stabilită de lege ;
  • Nu a fost obținut acordul reclamantului cu privire la înregistrarea sa video ;
  • Nu a fost realizată informarea asupra reclamantului că se va efectua o înregistrare video ;
  • Nu a fost realizată informarea asupra reclamantului cu privire la drepturile sale privind înregistrarea prin mijloace video (a se vedea echr.coe.int).

De asemenea, Curtea a constatat următoarele aspecte :

  • Utilizarea camerelor de securitate, în mod independent de locul amplasării (pe stradă, în centre comerciale, în posturi de poliție) răspunde unor scopuri legitime și previzibile ;
  • Utilizarea camerelor de securitate nu ridică probleme în sensul nerespectării dreptului la viață privată ;
  • Atunci când se utilizează mijloacele de înregistrare video a unei persoane în scopul obținerii unor rezultate, precum identificarea sa drept autor al unei infracțiuni (într-un proces de natură penală), se produce încălcarea dreptului la viață privată ;
  • Același aspect se aplică și expunerii înregistrărilor video în procesele ce se desfășoară în public ;
  • Lipsa acordului persoanei care este supusă înregistrărilor video încalcă dreptul la viață privată ;
  • Imaginile luate în alte condiții decât cele de utilizare normală încalcă dreptul la viață privată (a se vedea în acest sens jurisprudentacedo.com).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sancționează astfel acțiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal când afectează în mod hotărâtor dreptul la imagine al persoanei, cât și prezumția de nevinovăție) :

  • atunci când nu există informarea prealabilă a persoanelor;
  • când legea nu prevede (că) o atare modalitate de prelucrare (este legală);
  • când acțiunile realizate ar duce la vătămarea drepturilor persoanei (drept la viață privată) în cauză sau ar contribui la incriminarea sa într-un proces penal.

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



paper-cut-outs-social-networking-icons-with-like-icon-wooden-table_23-2147841366.jpg

Utilizarea rețelelor de socializare a devenit o obișnuință pentru fiecare persoană în parte. De la verificarea notificărilor primite, până la conversațiile în sfera virtuală, internetul a început să acapareze întru totul mintea umană. O astfel de practică a început să fie sancționată de către angajatori, inclusiv prin decizii de concediere. Dar poate o astfel de decizie să fie una legitimă?

Monitorizare sau viață privată?

În raportul drept la monitorizare – drept la viață privată trebuie să primeze dreptul la viața privată. Cel puțin, astfel este receptată această situație în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin Hotărârea nr. 61496/08 din septembrie 2017, în cauza Bărbulescu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că acțiunea de monitorizare a comunicărilor angajatului, alături de consultarea conținutului, care au avut ca scop justificativ concedierea angajatului, au adus atingere vieții private (a se vedea Hotărârea nr. 61496/08 din 2 septembrie 2017 a Curții Europene a Drepturilor Omului, platformă online hudoc.echr.coe.int).

Situația faptică este următoarea:

  • Angajatul unei societăți din România a utilizat contul de Yahoo Messenger în timpul serviciului;
  • Contul a fost utilizat în scopul de a răspunde întrebărilor primite de la clienții societății comerciale în cadrul căruia era angajat, dar și în purtarea de conversații cu fratele și logodnica acestuia;
  • Asupra acțiunilor sale s-a început monitorizarea de către societatea comercială în cauză;
  • Angajatul a fost anunțat cu privire la monitorizarea sa;
  • Angajatului i s-a pus în vedere și faptul că utiliza internetul în scopuri personale;
  • Regulamentul intern al societății comerciale prevedea faptul că este interzisă utilizarea internetului în timpul serviciului în scopuri personale;
  • Angajatului i s-a aplicat sancțiunea concedierii.

Te-ar putea interesa și:

Ulterior, adresându-se Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), s-a constatat faptul că înregistrările conversațiilor angajatului le includeau și pe cele pe care acesta le efectuase cu fratele sau logodnica sa, deci intrau în sfera conversațiilor private. Cu toate acestea, CEDO a constatat că nu a existat nicio încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO) privind dreptul la respectarea vieții private și de familie. Conform art. 8 din prezenta Convenție, orice persoană are:

  • Dreptul la respectarea vieții sale private și de familie;
  • Dreptul la respectarea domiciliului său;
  • Dreptul la respectarea corespondenței sale.

De asemenea, amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată și de familie nu este admis. Derogarea se face numai în situația în care:

  • Amestecul autorităților publice în exercitarea dreptului este prevăzut de lege;
  • Amestecul constituie o măsură necesară (într-o societate democratică) pentru subdomenii precum: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii, prevenirea faptelor de natură penală, protecția sănătății, protecția drepturilor și a libertăților altor persoane (a se vedea Convenția Europeană a Dreptuilor Omului, platformă online echr.coe.int).

Folosești supraveghere CCTV pentru a supraveghea angajații la locul de muncă, dar nu ai implementat încă GDPR? Află mai multe despre soluția noastră aici. 

 

Care a fost motivarea Curții Europene a Drepturilor Omului?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autoritățile naționale nu au acordat protecția adecvată drepturilor reclamantului (ale angajatului) la respectarea vieții private. S-a constatat astfel că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la această soluție a Curții au existat și opinii divergente, distincte.

Prin opinia divergentă a judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat în primă etapă că, deși solicitantul (angajat al societății comerciale) a cerut instanțelor naționale desființarea deciziei de concediere – fără a se materializa într-o soluție favorabilă acestuia, nici la nivel internațional nu s-a putut constata o încălcare a vieții private prin accesul și monitorizarea de către societatea comercială în cauză a conversațiilor sale.

 

Raționamentul ,,divergent” al Curții Europene a Drepturilor Omului a fost următorul:

  • Monitorizarea angajatului de către angajator s-a desfășurat pe o perioadă limitată în timp;
  • Monitorizarea a avut ca obiect strict activitățile de comunicare electronică și internet ale angajatului;
  • Rezultatele obținute din operațiunea de monitorizare au fost utilizat exclusiv în scopul procedurii disciplinare;
  • Numai angajatorul a avut acces la conținutul comunicărilor angajatului, nicio altă persoană din cadrul societății nu a luat cunoștință de conținutul lor;
  • Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că acel conținut al comunicărilor angajatului a fost dezvăluit altor persoane (colegilor acestuia);
  • Angajatul a încălcat regulamentul intern al societății comerciale în cauză, care prevedea că este interzisă utilizarea calculatoarelor în scopuri personale;
  • Angajatul a fost informat cu privire la monitorizarea sa;
  • Angajatul a afirmat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului că știa faptul că utilizarea calculatorului în scopuri private, personale, era interzisă;
  • Instanțele naționale au constatat corect că obiectul legal pe care angajatorul l-a urmărit în monitorizarea comunicărilor angajatului a fost reprezentat de exercitarea dreptului și a datoriei de a asigura buna conducere a companiei (a se vedea integral la hudoc.echr.coe.int, Cauza Bărbulescu contra României).

O parte dintre judecătorii Curții a decis (în opinie divergentă), având în vedere raportul prioritate a intereselor angajatorului – prioritate a intereselor salariatului, faptul că instanțele naționale au acționat în marja de apreciere a statului român, instanțele naționale considerând legală decizia de concediere. Prin urmare, prin opinia divergentă a judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) s-a concluzionat faptul că nu s-a produs nicio încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO).

Curtea s-a pronunțat în favoarea încălcării dreptului la viață privată și familială cu 11 voturi contra 6. De asemenea, a hotărât cu 16 voturi la 1 că satisfacția justă pentru prejudiciul moral cauzat angajatului (reclamant)  este reprezentată de constatarea încălcării art. 8 din Convenție. Cu 14 voturi la 3 a reținut că statul pârât va plăti reclamantului suma de 1365 de euro pentru costuri și cheltuieli , în termen de 3 luni (a se consulta hudoc.echr.coe.int, Case of Bărbulescu v. Romania).

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul meidcal? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



building-1839464_1280-1200x800.jpg

Autor Roxana Constantinescu, Avocat Baroul Cluj

Supravegherea video a angajaților și a altor persoane vizate necesită implementarea unor procese tehnice și organizatorice adecvate pentru a respecta GDPR. În prezentul articol vom explica ce anume trebuie să facă operatorii pentru a respecta GDPR atunci când utilizează sisteme de supraveghere CCTV.

1.Introducere – despre monitorizarea CCTV

CCTV înseamnă televiziune cu circuit închis, cunoscută și sub denumirea de supraveghere video. Sistemele de supraveghere video monitorizează comportamentul, activitățile sau alte informații ale persoanelor prin intermediul unui echipament electronic.

Supravegherea video poate include orice, de la sistem de supraveghere cu circuit închis sau sisteme automate de recunoaștere, la orice alt sistem pentru înregistrarea, stocarea, primirea sau vizualizarea imaginilor vizuale în scopuri de supraveghere.

În conformitate cu GDPR, angajatorii au dreptul să monitorizeze activitatea angajaților dacă au o bază legală pentru a face acest lucru, iar scopul monitorizării lor este clar comunicat angajaților în avans prin intermediul unei note de informare.

2.Temeiul legal – Interes legitim. Consimțământ

Din cauza dezechilibrului de putere în relația angajator-angajat, angajatorii nu se pot baza în decât în cazuri excepționale pe consimțământ pentru prelucrarea datelor angajaților. Pentru întreprinderi, cel mai potrivit temei legal este interesul legitim al angajatorului.

Există multe motive de interes legitim pentru care angajatorii monitorizează angajații folosind CCTV. Bazele legale ale monitorizării includ securitatea, sănătatea și siguranța angajaților prin prevenirea infracțiunilor, prevenirea comportamentului incorect al angajaților, asigurarea respectării procedurilor de sănătate și siguranță, monitorizarea și îmbunătățirea productivității etc.

Angajatorii se bazează în general pe interesele legitime ca bază legală adecvată pentru prelucrarea datelor cu caracter personal – implică responsabilitatea organizațională și permite utilizarea responsabilă a datelor cu caracter personal, protejând în același timp drepturile angajaților.

Angajatorii care se bazează pe interese legitime ca bază legală pentru prelucrare trebuie să ia în considerare legitimitatea interesului lor declarat (și potențial interesele terților) și trebuie să echilibreze acel interes cu interesele, drepturile și libertățile angajaților lor. Cu alte cuvinte, angajatorii trebuie să realizeze o analiză a interesul legitim, prin intermediul căreia să pună în balanță interesele companiei și interesele și drepturile persoanelor fizice vizate. Dacă în urma analizei, rezultă că primează interesele companiei, supravegherea CCTV se va putea realiza. Dacă în urma analizei rezultă că primează drepturile și interesele persoanelor fizice vizate, atunci supravegherea CCTV nu va putea fi realizată pe temeiul interesului legitim.

Exemplu #1: O companie care deține o parcare a identificat probleme cu furturile în mașinile parcate. Parcarea este deschisă publicului și poate fi accesată cu ușurință de către oricine. Compania are un interes legitim (prevenirea furturilor) să monitorizeze zona expusă riscului. Persoanele vizate sunt monitorizate pe o perioadă limitată de timp, nu se află în timpul unor activități recreaționale și este, de asemenea, în interesul lor ca furturile să fie prevenite. În acest caz, interesul legitim al companiei depășește dreptul la viață privată.[1]

Exemplu #2: Un restaurant decide să instaleze camere video în toalete pentru a supraveghea efectuarea curățeniei. În acest caz, drepturile persoanelor vizate depășesc în mod clar interesul legitim, iar supravegherea video nu poate avea loc.[2]

În plus, angajatorii trebuie să aplice, de asemenea, măsuri de protecție și de conformitate pentru a se asigura că drepturile angajaților nu sunt prejudiciate în niciun caz.

 

 

În cazul în care un angajat se opune utilizării camerelor de televiziune CCTV într-o anumită zonă, GDPR pune în sarcina angajatorului de a demonstra că are „motive legitime convingătoare” pentru prelucrare.

Monitorizarea angajaților prin supraveghere CCTV ar trebui să se limiteze la zonele în care riscul de a încălca drepturile angajaților este scăzut. Utilizarea camerelor CCTV care monitorizează în mod constant un grup specific de angajați dintr-o anumită zonă este mai probabil să fie considerat intruziv și abuziv decât cele care monitorizează toți angajații dintr-o zonă de intrare generală.

Scopul CCTV ar trebui să fie clar transmis angajaților prin intermediul unei notificări. În conformitate cu cerințele GDPR, angajatorii au obligația angajaților de a face acest lucru într-un mod clar și fără ambiguitate. Află mai multe despre pachetul nostru GDPR pentru supraveghere video aici. 

Simpla presupunere generală că utilizarea CCTV la locul de muncă se realizează în scopuri de securitate, dar este utilizat și pentru monitorizarea performanței sau conduitei angajaților nu este conformă. Prin urmare, angajații trebuie să fie anunțați clar înainte de a folosirea datele lor personale în acest scop. Aceeași abordare a notificării trebuie adoptată și dacă scopul supravegherii CCTV este și din motive de sănătate și siguranță.

Conform articolului 35 GDPR, orice utilizare excesivă a monitorizării CCTV pentru angajații este considerată profilare „cu risc ridicat”, în conformitate cu orientările emise de Grupul de Lucru Art. 29. Aceasta necesită o evaluare a impactului privind protecția datelor („DPIA”). O DPIA ia în considerare dacă supravegherea este necesară și proporțională cu ceea ce un angajator încearcă să obțină, având în vedere riscurile pentru drepturile persoanelor vizate, inclusiv luarea în considerare a oricăror garanții sau măsuri de securitate pe care operatorul le va pune în aplicare.

3. Informarea angajatului. Cum o facem, ce trebuie să cuprindă

Angajatorii ar trebui să țină seama de noile cerințe GDPR dacă intenționează să instaleze camere CCTV, oricare ar fi scopul acestora. Angajatorii trebuie să rețină faptul că toate datele personale colectate trebuie utilizate și păstrate numai pentru a-și îndeplini scopul inițial, iar notificarea conformă cu GDPR trebuie să fie afișată în locuri vizibile. Un model de notificare, împreună cu celalalte documente necesare GDPR pentru utilizarea camerelor de supraveghere găsiți aici. 

Este recomandabil ca angajatorii să elaboreze o serie de politici de protecție a datelor referitoare la utilizarea camerelor CCTV. Aceste politici ar trebui să abordeze scopurile pentru care se realizează supravegherea CCTV, condițiile în care va avea loc monitorizarea, natura monitorizării, modul în care vor fi utilizate datele personale ale persoanelor obținute, cât timp va fi păstrat materialul, precum și impactul asupra drepturilor persoanelor.

Angajatorii ar trebui să se asigure că semnalizează proeminent și adecvat zonele în care sunt instalate camere CCTV. Angajatorii ar trebui de asemenea, să pună la dispoziție măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru atenuarea oricăror riscuri pentru drepturile unui angajat în cazul unei încălcări a datelor, conform cerințelor GDPR.

Sistemele CCTV sunt, în mod inerent, vulnerabile la atacurile cibernetice atunci când sunt conectate la internet sau la cloud, iar securitatea și confidențialitatea datelor deținute este asigurată cel mai bine prin restricționarea accesului la ele și dispunerea de sisteme solide pentru a preveni atacurile transmise prin internet. Să nu uităm că utilizarea de către angajator a CCTV la locul de muncă poate ridica probleme juridice complexe, în funcție de noile cerințe GDPR și în funcție de scopul supravegherii.

Există o serie de întrebări de verificare pe care le puteți pune:

  • Dacă supravegheați video angajații, care este motivul/temeiul luat în considerare pentru a avea un sistem CCTV?
  • Ați afișat o notificare pentru a anunța că sunt monitorizați?
  • Cât timp păstrați imaginile și de ce? Ați efectuat o evaluare a riscurilor pentru a stabili și documenta aceste motive?
  • Unde sunt stocate datele (imaginile)? Sunteți sigur că nu vor fi distribuite terților, v-ați luat măsuri în acest sens?
  • Dacă există o încălcare, care este planul de acțiune?

4. Transparența și poziționarea semnului

Persoanele vizate trebuie să fie informate cu privire la faptul că supravegherea video este în funcțiune într-o manieră detaliată cu privire la locurile monitorizate.

În ceea ce privește supravegherea video, informațiile cele mai importante ar trebui să fie afișate pe semnul de avertizare în sine,  în timp ce alte detalii pot fi furnizate prin alte mijloace.

Semnul ar trebui să fie poziționat la o distanță rezonabilă de locurile monitorizate  în așa fel încât persoana vizată să poată recunoaște cu ușurință circumstanțele supravegherii anterior intrării în zona monitorizată (aproximativ la nivelul ochilor). Nu este necesar să se precizeze exact amplasarea echipamentului de supraveghere, atâta timp cât nu există niciun dubiu. Subiectul trebuie să fie capabil să estimeze ce zonă este capturată de o cameră, astfel încât el sau ea să poată evita supraveghează sau adaptează comportamentul, dacă este necesar. Informațiile din cadrul semnului de avertizare ar trebui să transmită cele mai importante informații, de exemplu detaliile scopurilor prelucrării, identitatea operatorului și existența drepturilor persoanei vizate. Trebuie, de asemenea, să se refere la celelalte informații obligatorii și unde pot fi găsite. Un model de semn de avertizare conform GDPR găsiți aici. 

5. Ce aduce nou legislația română prin Legea 190/2018?

Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului GDPR nr. 679/2016 prevede anumite condiţii în care se va putea realiza supravegherea video a angajaților la locul de muncă de către angajator.

Mai exact, articolul 5 (“Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă”) stabilește că atunci când sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, pentru a realiza interesele legitime urmărite de angajator, este posibilă numai dacă:

”a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;

b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor;

c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;

d) alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi

e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.”

În concluzie, conform Legii nr. 190/2018, supravegherea video poate fi realizată de către angajator numai dacă acesta poate demonstra ca interesele sale legitime sunt temeinic justificate și prevalează drepturilor și libertăților persoanelor. Totodată, angajatorul trebuie să facă dovada faptului ca alte metode prin care și-ar fi putut atinge scopul au eșuat anterior și astfel, singura soluție rămâne supravegherea video. În egală măsură, trebuie să asigura informarea angajaților și să se consulte cu sindicatul salariaților (dacă acesta există) sau cu reprezentanții acestora. Perioada de stocare nu poate depăși 30 de zile.

Implementarea și respectarea obligațiilor în materie de supraveghere video cu siguranță nu e floare-la-ureche, piece of cake sau alte formulări care vă plac, însă pachetul nostru monitorizare CCTV vă ia o grijă de pe umeri.

[1] Sursa aici

 

[2] Idem.

 

 


 

Te-ar putea interesa și:

 


corporate-suit-white-man-background_1150-1776.jpg

Autor Elena Marc – Specialist Protecția Datelor, Consultant EMPIRE LOGISTICS SRL

Dreptul persoanelor fizice la despagubire pentru prejudiciul cauzat

Cu toate că amenzile din GDPR sunt semnificative, companiile trebuie să fie preocupate de încă două lucruri.

  1. faptul că persoanele vizate pot să aibă opțiunea de a solicita despăgubiri în cazul în care acțiunile operatorului sau ale operatorului împuternicit duc la daune. 
  2. amenzile sunt, de asemenea, susceptibile de a crea daune reputaționale, care nu pot fi cuantificate cu ușurință.

Deocamdată nu se sție ce nivel de compensare va fi  acordat  victimelor  unei încălcări a datelor. GDPR afirmă că persoanele fizice pot solicita despăgubiri (fie de la operatorul  de date, fie de la persoana împuternicită de operatorul de date) dacă au suferit daune ca rezultat al încălcării GDPR. Considerentul 146 afirmă că există o obligație de răspundere:

”Operatorul sau persoana împuternicită de operator ar trebui să plătească despăgubiri pentru orice prejudiciu pe care o persoană îl poate suferi ca urmare a unei prelucrări care încalcă prezentul regulament.”  Ceea ce înseamnă  că este probabil ca o organizație să fie, de asemenea, răspunzătoare pentru cererile de despăgubire, în cazul în care aceasta va fi amendată de autoritate.

În schimb, pretenția persoanelor vizate ar putea fi bazată pe daune nefinanciare, cunoscute sub denumirea de daune morale, un exemplu ar putea fi epuizare emoțională. Cu toate acestea, nu există încă exemple privind cât de mult ar putea fi acordat astfel în cazul unei încălcări a datelor.

Citește mai multe despre daunele morale în temeiul GDPR în articolul nostru: 10.000 lei- daune morale. Prelucrarea excesivă a datelor personale. Judecătoria Sectorului 5.

GDPR face obligatorie, în unele cazuri, notificarea încălcării, ceea ce va spori gradul de conștientizare al clientului și, astfel, ar putea să complice probabilitatea creanțelor. Unii dintre cei afectați au fost ulterior victime ale fraudei și astfel au suferit o pierdere financiară care ar putea fi evaluată separat. Cei care nu au suferit o pierdere financiară ar fi putut fi totuși extrem de îngrijorați de ceea ce sa întâmplat. Unii ar putea fi  îngrijorați că vor fi victime în viitor sau că ar fi putut fi furați banii din conturile lor. Acest lucru poate însemna că au avut un caz de daune morale.

În timp ce unele companii încalcă în mod intenționat legea, putem supune că majoritatea încălcărilor se datoreze lipsei de pregătire.

Articolul 83 din GDPR prevede 11 considerente diferite de care se ține cont  la stabilirea mărimii amenzii.Vezi: http://www.privacy-regulation.eu/ro/83.htm

Acestea includ factori precum:

  • natura, gravitatea și durata încălcării
  • încălcarea intenționată sau din neglijență
  • categoriile de date cu caracter personal afectate
  • numărul de persoane vizate și impactul asupra acestora
  • măsurile care au fost în vigoare pentru a proteja datele
  • nivelul de cooperare cu autoritatea de supraveghere
  • respectarea standardelor din industrie
  • istoric al încălcărilor anterioare

Există o mulțime de discuții despre amenzi, dar cel mai bine este să învățăm o lecție din acestea și să începem să ne pregătim  de conformare. Deci, nu așteptați și acționați înainte de a fi prea târziu.

Mai jos găsiți o lista de verificare, sub forma de întrebări care vă vor ajuta să evaluați dacă sunteți OBLIGAT să respectați GDPR sau nu.

Dacă toate răspunsurile dvs. sunt DA, nu există nici o îndoială că trebuie să vă conformați. Dacă majoritatea răspunsurilor dvs. sunt NU, dar câteva sunt DA, vă rugăm să consultați un specialist.

  1. Compania dvs. colectează date personale?
  2. În mod regulat, vă ocupați de activități cum ar fi salarizarea lunară, pregătirea și trimiterea de facturi, trimiterea de e-mailuri promoționale, prelucrarea și colectarea cererilor de la solicitanții de locuri de muncă, administrarea pacienților?
  3. Firma dvs. procesează orice tip de date speciale (cum ar fi date privind sănătatea, date generice sau biometrice, date care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, credințele religioase, calitatea de membru al sindicatelor, datele privind viața sexuală a unei persoane fizice sau orientarea sexuală )?
  4. Firma dvs. prelucrează date cu caracter personal privind condamnările penale și infracțiunile sau măsurile de securitate aferente?
  5. Este probabil ca prelucrarea datelor să ducă la un risc pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate (adică supravegherea video, procedurile de evaluare a creditului și de prevenire a fraudei, localizarea angajaților)?

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

 

 


people-holding-social-media-icons_53876-63368.jpg

Hotărârea în cauza C-40/17
Fashion ID GmbH & Co. KG/Verbraucherzentrale NRW eV

 

Administratorul unui site internet echipat cu butonul „îmi place” al Facebook poate
fi operator, împreună cu Facebook, în privința colectării și a transmiterii către
Facebook a datelor cu caracter personal ale vizitatorilor site-ului său

În schimb, acesta nu este, în principiu, operator în ceea ce privește prelucrarea ulterioară a
acestor date de către Facebook singur

Fashion ID, întreprindere germană care comercializează online articole de modă, a inserat pe siteul său internet butonul „îmi place” al  Facebook. Această inserare pare să fi avut drept consecință faptul că, atunci când un vizitator consultă site-ul internet al Fashion ID, date cu caracter personal ale acestui vizitator sunt transmise către Facebook Ireland. Se pare că această transmitere se realizează fără ca respectivul vizitator să fie conștient de ea și indiferent dacă el este membru al rețelei sociale Facebook sau dacă a clicat pe butonul „îmi place”.

Verbraucherzentrale NRW, asociație germană de utilitate publică pentru apărarea intereselor consumatorilor, reproșează societății Fashion ID că a transmis societății Facebook Ireland date cu caracter personal aparținând vizitatorilor site-ului său internet, pe de o parte, fără consimțământul acestora din urmă și, pe de altă parte, cu încălcarea obligațiilor de informare prevăzute de dispozițiile referitoare la protecția datelor personale.

Sesizat cu litigiul, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) solicită Curții să interpreteze mai multe dispoziții ale vechii directive din 1995 privind protecția datelor (care rămâne aplicabilă acestei cauze și care a fost înlocuită de Regulamentul General din 2016 privind Protecția Datelor aplicabil de la 25 mai 2018).

 

În hotărârea sa de astăzi, Curtea precizează, mai întâi, că vechea directivă privind protecția datelor nu se opune ca asociațiilor pentru apărarea intereselor consumatorilor să li se confere dreptul de a introduce acțiuni în justiție împotriva autorului prezumat al unei atingeri aduse protecției datelor cu caracter personal. Curtea arată că noul regulament general privind protecția datelor prevede în prezent în mod expres o asemenea posibilitate.

Curtea constată în continuare că Fashion ID pare să nu poată fi considerată operator în privința operațiunilor de prelucrare de date efectuate de Facebook Ireland după transmiterea lor către aceasta din urmă. Astfel, este exclus, la prima vedere, ca Fashion ID să stabilească scopurile și mijloacele acestor operațiuni.

În schimb, Fashion ID poate fi considerată operator împreună cu Facebook Ireland în privința operațiunilor de colectare și de dezvăluire prin transmitere către Facebook Ireland a datelor în cauză, din moment ce se poate considera (sub rezerva verificărilor pe care urmează să le efectueze Oberlandesgericht Düsseldorf) că Fashion ID și Facebook Ireland le determină împreună scopurile și mijloacele. 

Te-ar putea interesa și:

Se pare printre altele că inserarea de către Fashion ID a butonului „îmi place” al Facebook pe siteul său internet îi permite să optimizeze publicitatea pentru produsele sale făcându-le mai vizibile pe rețeaua socială Facebook atunci când un vizitator al site-ului său internet clichează pe butonul respectiv. Tocmai pentru a putea beneficia de acest avantaj comercial, Fashion ID, prin inserarea unui asemenea buton pe site-ul său internet, pare să își fi dat consimțământul, cel puțin implicit,pentru colectarea și dezvăluirea prin transmitere a datelor cu caracter personal ale vizitatorilor site-ului său. Astfel, aceste operațiuni de prelucrare par să fie efectuate în interesul economic atât al Fashion ID, cât și al Facebook Ireland, pentru care posibilitatea de a dispune de aceste date în propriile scopuri comerciale constituie contrapartida avantajului oferit societății Fashion ID.

Curtea subliniază că administratorul unui site internet, cum este Fashion ID, în calitate de operator asociat în privința anumitor operațiuni de prelucrare a datelor vizitatorilor site-ului său, precum colectarea datelor și transmiterea lor către Facebook Ireland, trebuie să furnizeze, la momentul colectării, anumite informații acestor vizitatori, cum ar fi, de exemplu, identitatea sa și scopurile prelucrării. Dacă folosești butonul like de la Facebook, ar trebui să explici acest lucru vizitatorului pe site. Află cum să redactezi și să implementezi corect politica de confidențialitate pe site-ul tău aici

Curtea oferă de asemenea precizări în privința a două dintre cele șase cazuri de prelucrare legitimă a datelor cu caracter personal, prevăzute de directivă.

Astfel, în ceea ce privește cazul în care persoana vizată și-a dat consimțământul, Curtea decide că administratorul unui site internet, cum este Fashion ID, trebuie să obțină acest consimțământ în prealabil (numai) pentru operațiunile în privința cărora este operator asociat, și anume colectarea și transmiterea datelor.

În ceea ce privește cazurile în care prelucrarea de date este necesară pentru realizarea unui interes legitim, Curtea decide că fiecare dintre persoanele care au calitatea de operator asociat în privința prelucrării, și anume administratorul site-ului internet și furnizorul modulului social, trebuie să urmărească, prin intermediul colectării și al transmiterii datelor cu caracter personal, un interes legitim pentru ca aceste operațiuni să fie justificate în privința sa.

 

Te-ar putea interesa și:

Sursa Curia

 


 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul medical? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]


arhive-drepturile-persoanei-vizate-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord