Aici descoperim
dreptul tehnologiei

portrait-surprised-happy-woman-holding-shopping-bags_171337-6047.jpg

Poți fideliza clienții utilizând resurse la îndemână de pe internet și respectând GDPR? Bineînțeles. A convinge o persoană să cumpere o singură dată de la tine, poate fi ușor. Însă pentru a o fideliza ai nevoie de strategii și de o utilizare corectă a datelor clientului. Acest articol se va focusa spre a-ți transmite câteva strategii la îndemână pe care le poți utiliza pentru a fideliza clienții și îți va spune și ce ai de făcut pentru a respecta GDPR și a folosi acest Regulament European în favoarea ta.

Și totuși… Ce e GDPR?

GDPR este un Regulament European care introduce standarde privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice. În contextul articolului, vorbim despre clienții tăi. GDPR îți spune cum pot fi prelucrate (colectate, stocate, utilizate etc) datele clienților (nume, prenume, e-mail, telefon, adresă etc) astfel încât să nu li se încalce viața privată. Pentru neconformare, afacerile pot fi amendate cu amenzi până la 4% din cifra de afaceri, însă foarte multe companii utilizează principiile GDPR pentru a crește afacerile așa cum îți voi explica în următoarele articole.

Ce legătură are GDPR cu fidelizarea clienților?

Înainte de a discuta despre soluțiile pe care le poți utiliza pentru a fideliza clienții, aș vrea să aduc în discuție o temă care este de esența oricărei relații de succes cu clientul: comunicarea. Prin comunicare îți poți fideliza clientul și îl poți ține la curent cu privire la noi produse și servicii pentru a-l determina să cumpere încă o dată. Însă comunicarea se realizează pe prelucrarea datelor personale. Pentru a informa clientul ai nevoie de e-mail sau de telefon. Această comunicare trebuie să respecte GDPR pentru:

  • a te feri de eventualualele amenzi GDPR;
  • a te feri de plângerile/sesizările clienților pentru prelucrările neconforme;
  • a oferi respect și încredere clientului.

KIT GDPR Magazine Online

 

Puține companii știu faptul că acest Regulament European poate fi utilizat pentru creșterea afacerilor și pentru a fideliza clienții, iar noi pe acest blog am tot explicat prin articole cum poți utiliza GDPR în favoarea ta.

Ce soluții ai pentru fidelizarea clienților? Câteva exemple:

1. Chestionare de feedback

E dificil să evoluezi o afacere dacă nu știi părerea clienților cu privire la produsele sau serviciile pe care le oferi. În acest sens ai putea să utilizezi chestionare pentru a afla părerea clienților cu privire la produsele și serviciile pe care le oferi. După analiza chestionarelor, poți îmbunătăți procesele.
Cum faci acest lucru? Îți poți crea propriile chestionare utilizând o soluție gratuită cum este Google Forms sau poți utiliza soluții mai avansate ca CognitoForms sau Net Promoter Score®
Ce trebuie să știi despre GDPR: 
  • pentru a putea colecta date prin chestionare trebuie să ai pe site o Politică de confidențialitate prin care explici clientului faptul că vei colecta și aceste date. Un model de astfel de politică găsești aici.  Dacă nu faci acest lucru, încalci dreptul clientului la informare și poți risca o investigație GDPR dacă un client îți face reclamație. 
  • trebuie să utilizezi doar furnizori care respectă GDPR și se află în Europa sau în următoarele state: Andorra, Insulele Feroe, Canada,  Guernsey, Israel, Insula Man, Japonia, Insula Jesey, Noua Zeelandă, Uruguay,  Guernsey, Argentina. Pentru SUA, trebuie să verifici dacă furnizorul se află în această listă.  Dacă lucrezi cu furnizori care nu respectă GDPR sau faci un transfer internațional nepermis de date poți fi amendat în situația unei investigații GDPR. 

2. E-mail marketing

Poți ține la curent clientul pe e-mail cu privire la produse și servicii noi sau alte oferte și promoții. Poți realiza acest lucru în mod automat prin soluții ca MailChimp care preiau automat baza de date a clienților și trimit e-mailuri la ce zi și oră dorești. Oricum abuzul acestui serviciu poate avea un efect contrar: clientul este deranjat și se dezabonează. Ideea e să găsești un echilibru și să nu trimiți prea multe e-mailuri.

Ce trebuie să știi despre GDPR: 
  • este recomandat să obții consimțământul clientului pentru a trimite astfel de newslettere, de exemplu printr-o bifă la formularul de înregistrare.
  • dacă vrei să promovezi servicii și produse similare produselor deja achizionate de client, nu ai nevoie de consimțământ deoarece Legea nr. 506/2004 instituie o excepție în acest sens. !Utilizează cu precauție această informație. Trebuie realizată o analiză a campaniei concret și cel mai sigur este să întrebi un avocat înainte.
  • clientul are dreptul oricum de a se dezabona și tu trebuie să îi permiți să își exercite acest drept;
  • pentru a putea face e-mail marketing trebuie să ai pe site o Politică de confidențialitate prin care explici clientului faptul că vei face e-mail marketing. Un model de astfel de politică găsești aici.  Dacă nu faci acest lucru, încalci dreptul clientului la informare și poți risca o investigație GDPR dacă un client îți face reclamație. 
  • trebuie să utilizezi doar furnizori care respectă GDPR și se află în Europa sau în următoarele state: Andorra, Insulele Feroe, Canada,  Guernsey, Israel, Insula Man, Japonia, Insula Jesey, Noua Zeelandă, Uruguay,  Guernsey, Argentina. Pentru SUA, trebuie să verifici dacă furnizorul se află în această listă.  Dacă lucrezi cu furnizori care nu respectă GDPR sau faci un transfer internațional nepermis de date poți fi amendat în situația unei investigații GDPR. 

3. E-mail marketing bazat pe profilarea clientului

Aici rămân valabile toate aspectele discutate la punctul 2 de mai sus, însă, înainte de a-ți spune mai multe despre acest subiect, aș vrea să precizez faptul că această metodă ar trebui utilizată cu maximă precauție deoarece există șanse mari să se încalce GDPR. În principiu, înainte să introduci profilare clientului ar trebui să te consulți cu un avocat sau să te documentezi foarte bine pe internet din surse de încredere.

Ca să faci o profilare adecvată trebuie să ai date relevante despre clientul tău pentru a-i trimite exact mesajele care îl interesează.

Câteva lucruri despre GDPR: 

  • Poți prelucra doar ceea ce este strict necesar pentru profilare. GDPR nu îți permite să prelucrezi mai multe date decât îți trebuie.
  • pentru a putea face e-mail marketing bazat pe profilare trebuie să ai pe site o Politică de confidențialitate prin care explici clientului faptul că vei profilare și cum o realizezi. Un model de astfel de politică găsești aici.  Dacă nu faci acest lucru, încalci dreptul clientului la informare și poți risca o investigație GDPR dacă un client îți face reclamație. 
  • trebuie să utilizezi doar furnizori care respectă GDPR și se află în Europa sau în următoarele state: Andorra, Insulele Feroe, Canada,  Guernsey, Israel, Insula Man, Japonia, Insula Jesey, Noua Zeelandă, Uruguay,  Guernsey, Argentina. Pentru SUA, trebuie să verifici dacă furnizorul se află în această listă.  Dacă lucrezi cu furnizori care nu respectă GDPR sau faci un transfer internațional nepermis de date poți fi amendat în situația unei investigații GDPR. 
  • nu poți profilare (cu anumite excepții) pe categorii speciale de date: originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă, convingerile filozofice, apartenența la sindicate, de date genetice, date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, date privind sănătatea sau de date privind viața sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice.
  • profilarea pentru a determina clientul să cumpere nu are, în general, riscuri mari, însă dacă prin profilare se produc consecințe neplăcute pentru client (cum ar fi interzicerea unui drept) sunt șanse să încalci GDPR și să fii amendat. Aici depinde foarte mult și ce fel de servicii oferi deoarece contextul diferă. O aplicație de food-delivery care colectează preferințele alimentare a unei persoane va implica riscuri mult mai mici față de o aplicație online de sănătate care colectează diverse date privind sănătatea.
  • e posibil să trebuiască să desemnezi un responsabil cu protecția datelor.
  • în funcție de situația concretă a afacerii (numărul de clienți, metoda de comunicare, datele prelucrate etc) e posibil să trebuiască să desemnezi un responsabil cu protecția datelor.

4. Campanii de ziua clientului

Această strategie este utilizată de foarte multe companii pentru a fideliza clienții, însă prezintă riscuri mari ar trebui utilizată cu maximă precauție deoarece există șanse mari să se încalce GDPR. În principiu, înainte să introduci campanii de ziua clientului ar trebui să te consulți cu un avocat sau să te documentezi foarte bine pe internet din surse de încredere.

Câteva lucruri despre GDPR: 

  • pentru a putea face e-mail campanii de ziua clientului, în majoritatea cazurilor, trebuie să îi ceri consimțământul în acest sens. 
  • trebuie să ai pe site o Politică de confidențialitate prin care explici clientului faptul că vei face campanii de ziua lui. Dacă nu faci acest lucru, încalci dreptul clientului la informare și poți risca o investigație GDPR dacă un client îți face reclamație. 
  • trebuie să utilizezi doar furnizori care respectă GDPR și se află în Europa sau în următoarele state: Andorra, Insulele Feroe, Canada,  Guernsey, Israel, Insula Man, Japonia, Insula Jesey, Noua Zeelandă, Uruguay,  Guernsey, Argentina. Pentru SUA, trebuie să verifici dacă furnizorul se află în această listă.  Dacă lucrezi cu furnizori care nu respectă GDPR sau faci un transfer internațional nepermis de date poți fi amendat în situația unei investigații GDPR. 
  • în funcție de situația concretă a afacerii (numărul de clienți, metoda de comunicare etc) e posibil să trebuiască să desemnezi un responsabil cu protecția datelor.

5. Alte forme de fidelizare: invitații la evenimente, reduceri, promoții, vouchere, concursuri etc

Aceste forme de fidelizare chiar dacă nu generează un venit imediat mențin interesul clientului față de afacerea ta și îți oferă un avantaj în fața concurenței.

Pentru a face astfel de campanii pentru a fideliza clienții poți utiliza diverse metode de a comunica, iar aspectele discutate anterior cu privire la GDPR rămân valabile.

6. Programe de loialitate

Poți menține interesul clientului față de afaceerea ta prin a-i da acestuia posibilitatea să acumuleze puncte, iar în schimb să beneficieze de anumite promoții/discount-uri. Programele de loialitate pot fi folosite și în afacerile online, deși sunt rar utilizate în România.

Cu privire la GDPR, în această situație rămân valabile aspectele discutate anterior la punctul 4.

Pot fideliza clienții fără a respecta GDPR?

Întrucât a fideliza clienții înseamnă o bună comunicare cu aceștia și un respect față de datele lor, pentru a avea succes pe termen mediu și lung ai nevoie de integrarea principiilor GDPR în business-ul tău. Nicio afacere nu își dorește clienți care să depună reclamații. Afacerile își doresc clienți mulțumiți și fideli, de aceea integrarea principiilor GDPR ar trebui să se realizeze natural și să găsească un echilibru între protecția vieții private a clientului și profitul afacerii tale. Oamenii devin din ce în ce mai conștienți de drepturile pe care le au în temeiul GDPR și au așteptări din ce în ce mai mari cu privire la respectul față de utilizarea datelor cu caracter personal.

Ai o întrebare? Scrie-mi: ruxandra.sava@legalup.ro

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]



maxresdefault-1200x675.jpg





În prezent, mulți specialiști emit opinii dacă termoscanarea este legală sau este ilegală. Am o dublă specializare care îmi permite să ofer o opinie fundamentată pe subiectul termoscanării. Sunt avocat în Baroul București specializat pe dreptul tehnologiei și al protecției datelor și profesionist în protecția datelor acreditat de IAPP. Articolul de mai jos a fost publicat inițial pe platforma juridice.ro.

I. Introducere, noțiune și context

În România, masura luării temperaturii a fost introdusă în mod obligatoriu prin Ordinul MS-MAI nr. 874/2020. În situațiile unde munca de la domiciliu nu este posibilă, organizațiile (publice sau private) vor asigura triajul epidemiologic constând în controlul temperaturii personalului și/sau al vizitatorilor.

Totodată, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 190/2018 „Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a datelor privind sănătatea, în scopul realizării unui proces decizional automatizat sau pentru crearea de profiluri, este permisă cu consimțământul explicit al persoanei vizate sau dacă prelucrarea este efectuată în temeiul unor dispoziții legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.”

Întrucât nu există în prezent în România nicio lege care să permită utilizarea temoscanării prin prelucrarea datelor, în măsura în care se înregistrează date, termoscanarea se poate realiza doar cu acordul explicit al persoanei vizate.

II. Termoscanarea, RGPD și Legea nr. 190/2018

(1) Este termoscanarea o activitate de prelucrare de date cu caracter personal în temeiul RGPD?

Da, potrivit art. (4) pct. (2) din RGPD, termoscanarea poate fi o activitate de prelucrare de date cu caracter personal în temeiul RGPD[1] în măsura în care datele cu caracter personal sunt înregistrate într-un sistem de evidență.

Cu toate acestea, simpla luare a temperaturii prin utilizarea unui temometru și fără a permite înregistrarea nu reprezintă o activitate de prelucrare în temeiul RGPD. Însă, deși luarea manuală a temperaturii cu termometre clasice sau non-contact nu reprezintă o prelucrare în temeiul RGPD, riscurile cu privire la drepturile omului (stigmatizare, excluziune socială, discriminare etc) sunt în continuare prezente, de aceea, organizațiile ar trebui să implementeze măsuri concrete pentru drepturile omului chiar dacă se merge pe termometrizare manuală.

KIT GDPR Premium

 

(II) Se încadrează temperatura corpului în noțiunea de date cu caracter personal?

Da, temperatura corpului se încadrează în noțiunea datelor cu caracter personal[2] așa cum vom arăta în cele ce urmează și, mai mult decât atât, se încadrează în noțiunea datelor cu caracter special[3] (datele privind starea de sănătate) având un regim de prelucrare în condiții mai stricte față de datele cu caracter personal obișnuite așa cum vom arăta în continuare.

Potrivit art. 4 pct. 1, date cu caracter personal înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”).

Pentru a analiza dacă temperatura corpului în contextul termoscanării este o dată cu caracter personal în temeiul RGPD, vom avea în vedere cele patru elemente folosind raționamentul propus de Comitetul European pentru Protecția Datelor în Avizul nr. 4/2007 privind conceptul de date cu caracter personal (denumit în continuare CEPD)[4]:
– „orice informație”;
– „referitoare la”;
– „persoană fizică identificată sau identificabilă”;
– „persoană fizică.”

1.Primul element: „Orice informații”

Din punctul de vedere al naturii informațiilor, conceptul de date cu caracter personal cuprinde orice afirmație referitoare la o persoană, prin urmare temperatura corpului poate fi o dată cu caracter personal, în măsura în care sunt respectate și celelalte condiții.

2. Al doilea element: „referitoare la”

Discutăm, în acest caz, despre o legătură de cauzalitate între informație și persoana fizică.

Potrivit CEPD[5]„informaţiile pot fi considerate că „se referă” la o persoană atunci când acestea sunt despre persoana respectivă. (…) În multe situaţii, această legătură poate fi uşor stabilită. (…) Cu toate acestea, pot fi menţionate unele situaţii în care nu este întotdeauna la fel de clar (…) dacă informaţiile „se referă” la o persoană (…). Pentru ca datele „să se refere” la o persoană, trebuie să existe un element „conţinut” SAU un element „scop” ORI un element „rezultat”.

(…)

Elementul „conţinut” este prezent în cazurile în care – în conformitate cu percepţia cea mai evidentă şi obişnuită dintr-o societate a cuvântului „se referă” – informaţiile sunt oferite cu privire la o anumită persoană, indiferent de scopul urmărit de operator sau de o parte terţă ori de impactul pe care informaţiile respective îl pot avea asupra persoanei vizate.

(…)

Elementul „scop” poate determina, de asemenea, dacă informaţiile respective „se referă” la o anumită persoană. Acest element „scop” există atunci când datele sunt utilizate sau este probabil că vor fi utilizate, ţinând seama de toate circumstanţele legate de cazul specific, în scopul evaluării, tratării într-un anumit fel sau a influenţării statutului sau a comportamentului unei persoane.”

Cu privire la elementul „scop” facem precizarea că datele privind temperatura unei persoane sunt utilizate în scopul permiterii accesului într-o incintă, prin urmare, datele se referă la o persoană fizică mergând pe raționamentul propus de CEPD.

3. Al treilea element: „identificată sau identificabilă”



Potrivit CEPD[6]„În termeni generali, o persoană fizică poate fi considerată ca fiind „identificată” atunci când, în cadrul unui grup de persoane, acesta/aceasta „se distinge” de ceilalţi membri ai grupului. (…) În consecinţă, persoana fizică este „identificabilă” atunci când, cu toate că persoana nu a fost încă identificată, este posibil să se realizeze acest lucru (acesta este înţelesul sufixului „-bil”).

(…)

Identificarea se realizează, în mod obişnuit, cu ajutorul informaţiilor denumite „identificatori” şi care prezintă o legătură extrem de privilegiată şi strânsă cu o anumită persoană. Exemplele se pot referi la semnele exterioare ale înfăţişării persoanei precum înălţimea, culoarea părului, îmbrăcămintea etc. sau o calitate a persoanei care nu poate fi percepută imediat, precum, profesia, funcţia sau numele etc. (…)”

Exemplul 1: Organizația ABC utilizează termometre digitale non-contact în vederea realizării triajului epidemiologic. Organizația ABC SRL are amplasate sisteme CCTV pentru a monitoriza video incinta locației. Sistemele CCTV au rază directă către zona unde se ia temperatura angajaților, având vizibilitate directă către fața angajatului care urmează să fie termoscanat și către ecranul dispozitivului. La data de 25 mai 2020, ora 14.14, angajatului Y i se ia temperatura, iar rezultatul este 37.4. La aceeași dată și oră (25 mai 2020, ora 14.14), responsabilul cu supravegherea sistemului CCTV vede pe înregistrările CCTV fața angajatului și rezultatul temperaturii. Deoarece sunt colegi de muncă, responsabilul cu supravegherea sistemului CCTV cunoaște numele persoanei, prin urmare identificarea a fost realizată. Îl identifică drept Ion Ionescu. Mai departe există riscul ca responsabilul supravegherea sistemului CCTV să transmită altor colegi faptul că angajatului termoscanat (Ion Ionescu) nu i s-a permis accesul în locație deoarece a avut o temperatură de 37.4.

Exemplul 2: Organizația ABC utilizează camere termografice cu soft integrat în vederea realizării triajului epidemiologic. Aceste camere pot vedea și fața persoanei. Aceste camere sunt monitorizate de un responsabil uman pentru realizarea triajului epidemiologic. Deoarece are acces la imaginile faciale și la rezultatul temperaturii și cunoaște persoanele deoarece sunt colegi de muncă, responsabilul cu supravegherea camerelor poate identifica, în orice moment, persoanele termoscanate și poate spune ce temperatură au avut. Risurile sunt cu atât mai mari cu cât perioada de stocare este mai lungă sau mai multe persoane au acces la înregistrări.

Exemplul 3: Organizația ABC SRL a decis să oblige angajații să poarte dispozitive „wearable” (brățări) pentru a cunoaște în timp real temperatura oricărui angajat în orice moment al prezenței sale la locul de muncă în vederea realizării triajului epidemiologic. Pentru a ști cui aparține temperatura și cui nu i se va permite accesul în incintă, compania ABC SRL a introdus un element de identificare. Să spunem că a introdus numele persoanei. Prin urmare, în această ipoteză, organizația ABC cunoaște în orice moment ce temperatură are fiecare angajat și identificarea este realizată automat de softul dispozitivelor.

4. Al patrulea element: persoană fizică

Protecţia conferită de dispoziţiile Regulamentului se aplică persoanelor fizice, adică fiinţelor umane. Având în vedere că vorbim de temperatura unor persoane fizice în viață, nu mai este nevoie de argumente suplimentare.

În concluzie, temperatura corpului în contextul termoscanării poate fi o dată cu caracter personal în temeiul RGPD în funcție de contextul termoscanării și tehnologia utilizată.

 

(III) Este termoscanarea un proces decizional automatizat în sensul Legii nr. 190/2018?

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 190/2018 prevede că Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a datelor privind sănătatea, în scopul realizării unui proces decizional automatizat sau pentru crearea de profiluri, este permisă cu consimțământul explicit al persoanei vizate sau dacă prelucrarea este efectuată în temeiul unor dispoziții legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.”

Temperatura corpului se încadrează în categoria datelor privind sănătatea.

Potrivit art. 22 din RGPD pentru a fi în situația unui proces decizional trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții:
(1) Decizia este bazată exclusiv pe prelucrare automată și
(2) Decizia produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă.

Indiferent de tehnologia folosită pentru termoscanare (termometru digital non-contact care stochează date, camere termografice cu soft integrat sau dispozitive de tip „wearable”), suntem în prezența unui proces decizional automatizat deoarece sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții de mai sus așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Cu privire la îndeplinirea primei condiție, facem precizarea că nu există nicio implicare umană în luarea deciziei dacă să se permită sau nu accesul unei persoane. Decizia este luată în acest caz de o mașină care afișează temperatura. Nu există nicio intervenție umană care să aibă vreo influență asupra rezultatului termoscanării. Dacă temperatura este peste 37.3, persoanei nu i se va permite accesul și nu se ține cont de alți factori.

Cu privire îndeplinirea celei de-a doua condiție, facem precizarea că decizia poate produce efecte juridice care privesc persoana vizată sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă (discriminare, îngrădirea dreptului la muncă, stigmatizare etc.)

Având în vedere cele expuse mai sus, tragem concluzia că termoscanarea este un proces decizional automatizat în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 190/2018 coroborat cu art. 22 din RGPD și că ea poate fi realizată doar dacă nu se înregistrează deloc date cu caracter personal sau dacă s-a obținut consimțământul explicit al tuturor persoanelor.

KIT GDPR Premium

 

(IV) Încalcă termoscanarea RGPD?

Având în vedere că, așa cum am arătat la punctul anterior, termoscanarea este un proces decizional automatizat bazat pe prelucrarea datelor privind starea de sănătate (temperatura) interzis în mod expres de către Legea nr. 190/2018 în absența consimțământului explicit sau în absența unei legislații interne, considerăm că termoscanarea care înregistrează date este nelegală.

În prezent nu există nicio dispoziție legală care să permită termoscanarea cu înregistrarea datelor personale. Ordinul MS-MAI permite doar termoscanarea fără înregistrarea datelor.

În consecință operatorii care folosesc termoscanarea prin tehnologii care înregistrează date (termometru digital non-contact care stochează date, camere termografice cu soft integrat sau dispozitive de tip „wearable”) vor încălca principiul legalității prevăzut de RGPD (art. 5 alin. (1) lit. a)) și riscă amenzi care pot ajunge până la 4% din cifra de afaceri sau 20.000.000 euro.

(V) Este consimțământul din Ordinul nr. 3577/2020 valabil?

Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 3577/302020, pe durata stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, toți angajații din sectorul public sau privat acceptă verificarea temperaturii corporale la intrarea în sediu, la începutul programului și ori de câte ori revin în sediu.

A se observa faptul că Ministerul Muncii și Protecției Sociale a instuit o formă de consimțământ viciat care intră în contradicție cu prevederile RGPD. Potrivit RGPD, consimțământul este „o manifestare liberă de voință, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate”.[7]

(VI) Ce au de făcut organizațiile care introduc termoscanarea pentru a respecta RGPD?

Chiar dacă efectuarea triajului epidemiologic este o obligație legală potrivit legislației naționale, RGPD continuă să se aplice, iar companiile trebuie să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate a nu înregistra date personale atunci când măsoară temperatura, de exemplu să aleagă tehnologia care nu înregistrează date.

V. Tipuri de tehnologii

Ordinul MS MAI nu face diferențierea între tipurile de tehnologii disponibile și care pot fi utilizate în mod securizat astfel încât să nu se înregistreze date, de aceea considerăm că este necesară analizarea tipurilor de tehnologii disponibile pe piață pentru a descoperi gradul fiecăruia de intruziune în viața privată. Potrivit ICO, în situația termoscanării trebuie achiziționată tehnologia cu cea mai mică intruziune în viața privată.[8]Potrivit Autorității de Supraveghere din Cipru, organizațiile, înainte de a introduce termoscanarea, ar trebui să fie conștiente de capacitățile tehnice pe care le au termoscanarele și ce date cu caracter personal colectează.[9]

A. Temometre digitale non-contact

Acesta tehnologie prezintă riscuri mici pentru viața privată, cu toate acestea există posibilitatea de a se înregistra date, ca de exemplu în situația în termometrul digital non-contact are opțiunea de a memora ultimele măsurători sau de exemplu în situația în care un operator are instalate sisteme CCTV care înregistrează fața unei persoane și valoarea temperaturii pe ecranul termometrului.

Exemplu: Angajatului X i se ia temperatura printr-un termometru digital non-contact la accesul în incinta Organizației ABC care are amplasate sisteme CCTV care sunt surprind atât angajatul, cât și temperatura care apare pe termometrul digital. În aceste cazuri, se pot înregistra date deoarece sistemele CCTV pot înregistra date biometrice (imagini faciale) și rezultatul temperaturii.

Dacă se vor înregistra date personale, ne vom afla în situația unui proces decizional automat interzis de Legea nr. 190/2018 în absența consimțământului explicit, prin urmare consider că acest tip de tehnologii nu pot fi utilizate legal în România fără a avea acordul persoanelor.

B. Camere termografice cu soft integrat

Aceste tehnologii pot prezenta avantaje pentru anumite organizații deoarece nu mai este nevoie de intervenția unui operator uman. Aceste tehnologii înregistrează date cu caracter personal, prin urmare suntem de părere operatorii nu își pot întemeia prelucrarea pe Ordinul MS MAI și trebuie să găsească un temei legal potrivit RGPD.

Dacă se utilizează astfel de dispozitive, ne vom afla în situația unui proces decizional automat interzis de Legea nr. 190/2018 în absența consimțământului explicit, prin urmare consider că acest tip de tehnologii nu pot fi utilizate legal în România fără a avea acordul persoanelor.





C. Dispozitive de tip „wearable” (brățări, ceasuri etc)

Aceste tehnologii înregistrează date cu caracter personal și prelucrează datele în mod continuu atâta timp cât dispozitivul este utilizat de către persoana vizată, prin urmare considerăm că operatorii nu își pot întemeia prelucrarea pe Ordinul MS MAI și trebuie să găsească un temei legal potrivit RGPD.

Riscurile asociate acestor tehnologii sunt ridicate pentru că implică o prelucrare continuă și există riscul încălcării principiului limitării stocării (art. 5 alin. (1) lit. e) RGPD) și principiului reducerii la minimum a datelor (art. 5 alin. (1) lit. c) RGPD), precum și riscul încălcării celorlalte principii RGPD.

Dacă se utilizează astfel de dispozitive, ne vom afla în situația unui proces decizional automat interzis de Legea nr. 190/2018 în absența consimțământului explicit, prin urmare consider că acest tip de tehnologii nu pot fi utilizate legal în România fără a avea acordul persoanelor.

VI. Este termoscanarea o procedură medicală?

Vom analiza în continuare noțiunea de „procedură medicală” pentru a descoperi dacă termoscanarea realizată de către organizații pentru combaterea pandemiei COVID-19 este o intervenție medicală care poate fi realizată doar cu acordul informat al pacientului.

Definiție

Noțiunea de „procedură medicală” este consacrată de legislația română prin Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 sub noțiunea de „intervenție medicală”, noțiune pe care o vom analiza în cele ce urmează pentru a descoperi dacă termoscanarea realizată de către organizații pentru combaterea pandemiei COVID-19 este o intervenție medicală.

Noțiunea de „procedură medicală” nu există în legislația română, însă, deși nu are relevență din punct de vedere juridic, vom trece în revistă definiția oferită de Wikipedia „o activitate medicală desfășurată asupra unei persoane cu scopul de a îmbunătăți sănătatea, trata o boală sau cu scopul de a pune un diagnostic”.[10]

Potrivit Legii nr. 46/2003 prin intervenție medicală se înțelege „orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”

Definiția de mai sus cuprinde patru elemente esențiale care vor fi analizate în mod separat în acest articol pentru a descoperi dacă dacă termoscanarea realizată de către organizații pentru combaterea pandemiei COVID-19 este o intervenție medicală. Aceste elemente sunt următoarele:
1. „orice examinare, tratament sau alt act medical”;
2, „în scop de diagnostic preventiv”;
3. „în scop terapeutic”;
4. „în scop de reabilitare”.

Aceste patru elemente sunt strâns legate și pentru a descoperi dacă termoscanarea în acest context este o procedură medicală, aceste elemente trebuie analizate atât împreună, cât și separat.

– Primul element: orice examinare, tratament sau alt act medical”

Analiza gramaticală a textului de mai sus (existența conjuncției simple „sau” înainte de sintagma „alt act medical”) conduce către concluzia că, pentru a se încadra în noțiunea de intervenție medicală, examinările sau tratamentele trebuie să fie medicale, adică realizată de o persoană autorizată să practice medicina în România.

A interpreta în sens invers înseamnă a spune că orice intervenție, fie că este realizată de un medic sau nu, este un act medical.

Având în vedere cele expuse mai sus, consider că termoscanarea nu este o intervenție medicală deoarece nu este realizată în actualul context de către un medic, ci de personalul însărcinat cu această atribuție de către organizații. Tototdată, termoscanarea nu este realizată întotdeauna de către un operator uman, ci uneori este realizată de către anumite tehnologii cunoscute drept „termoscannere”.

– Al doilea element: „în scop de diagnostic preventiv”

Scopul termoscanării de către organizații în acest context nu este reprezentat de stabilirea unui diagnostic, ci de măsurarea temperaturii pentru a preîntâmpina contaminarea. Fiecare persoană fizică va decide dacă va merge la un medic pentru punerea unui diagnostic, organizațiile neavând această competență și/sau atribuție.

– Al treilea element: „în scop terapeutic”

Scopul termoscanării de către organizații în acest context nu este reprezentat de furnizarea de servicii de terapie, ci de măsurarea temperaturii pentru a preîntâmpina contaminarea. Fiecare persoană fizică va decide dacă va merge la un medic pentru servicii de terapie, organizațiile neavând această competență și/sau atribuție.

– Al treilea element: „în scop de reabilitare”

Scopul termoscanării de către organizații în acest context nu este reprezentat de furnizarea de servicii de reabilitarea, ci de măsurarea temperaturii pentru a preîntâmpina contaminarea și expansiunea pandemiei COVID-19.

Concluzia

După analiza detaliată a definiției intervenției medicale („orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare), rezultă în mod clar faptul că luarea temperaturii persoanelor, inclusiv prin termoscannere (termoscanare) în contextul triajului epidemiologic pentru prevenirea contaminărilor și evoluația pandemiei COVID-19, nu este o intervenție medicală. Mai mult decât atât, persoanelor cărora li se ia temperatura nu au calitatea de pacienți în înțelesul legislației române. Așadar, consimțământul informat al pacientului nu este necesar.

Însă, această procedură presupune riscuri majore pentru drepturile omului, riscuri pe care le vom analiza în cele ce urmează și vom propune câteva măsuri pentru a reduce la minimum aceste riscuri.

VII. Riscurile termoscanării

Având în vedere că această procedură poate da erori, precum și faptul că uneori modalitățile de triaj epidemiologic pot fi degradante pentru o ființă umană, enumerăm în cele de urmează o parte din riscurile asociate utilizării termoscanării. Aceste riscuri sunt cu atât mai mari cu cât Hotărârea nr. 24/2020 prevede doar obligativitatea acestei măsuri, însă nu instituie și garanții pentru drepturile omului.

(i) Riscul unor ingerințe în viața privată

În funcție de metodele utilizate, pot exista riscuri la adresa vieții private, iar amestecul oricărei organizații în viața privată a omului ar trebui redus la minimum. În principiu, organizațiile ar trebui să se abțină să prelucreze alte elemente ce țin de sfera privată a individului, cum ar fi alte probleme de sănătate, date privind membrii de familie, precum și orice alte date care nu au drept scop prevenirea răspândirii pandemiei.

(ii) Riscuri la adresa confidențialității datelor cu caracter personal

În funcție de metodele utilizate, mai ales în situațiile în care (i) nu se asigură securitatea datelor colectate, (ii) datele sunt stocate pe o perioadă mai mare decât este necesar pentru triajul epidemiologic, (iii) datele sunt dezvăluite către destinari neautorizați, (iv) sunt colectate mai multe date decât este necesar, (iv) nu se iau măsuri pentru anonimizare, iar identitatea persoanelor este dezvăluită, riscurile la adresa protecției datelor cu caracter personal sunt majore. Reamintim totodată faptul că temperatura corpului face parte, potrivit art. 9 din RGPD, din categoria datelor speciale, iar prelucrarea lor neconformă poate conduce către excludere socială, stigmatizare, discriminare.

(iii) Riscuri la adresa demnității umane

În situația în care se colectează temperatura prin metode degradante (exemplu: pistolul îndreptat asupra frunții) sau prin metode lipsite de discreție (exemplu: evacuarea însoțită de violență verbal din incintă), demnitatea omului este în pericol. Organizațiile ar trebui să își reamintească faptul că orice persoană, indiferent că este sănătoasă sau infectată, are dreptul la demnitate, drept inerent oricărei ființe umane.

(iv) Riscuri psihologice

În situația în care se utilizează metode degradante sau lipsite de discreție, respect sau umanitate, persoanele pot suferi traume psihologice. Metodele utilizate ar trebui adaptate fiecărei categorii de vârstă. Un pistol îndreptat la frunte care scanează temperatura corpului va avea un efect mult mai accentuat față de un copil decât față de un adult, iar prelucrarea neconformă a datelor și dezvăluirea identității poate contribui către fenomene precum etichetare, stigmatizare, bullying sau cyberbullying în școli și licee.

(v) Riscuri cu privire la exactitate

Întrucât măsurarea temperaturii poate da uneori erori (alte probleme de sănătate, temperatura ridicată din mediul exterior etc), există riscul ca persoanelor să nu li se permită accesul în locații în mod eronat.

(vi) Riscuri de infectare



În mod paradoxal, termoscanarea poate crește cazurile de infectare, mai ales când este urmată de măsura izolării persoanelor conform unor proceduri incorecte, de exemplu în situația în care o persoană care are temperatura ridicată, dar nu suferă de COVID-19 este izolată cu alte persoane care suferă de COVID-19.

VIII. Măsuri pentru a respecta legislația

În vederea reducerii la minimum a riscurilor față de drepturile și interesele omului, organizațiile trebuie să implementeze măsuri tehnice și organizatorice specifice pentru a nu se aduce prejudicii nejustificate drepturilor omului. Persoanele fizice păstrează, în toate cazurile, dreptul de a se adresa justiției pentru daune morale și/sau dreptul de a depune plângeri la ANSPDCP.

De asemenea, organizațiile trebuie să aleagă doar tehnologiile care nu prelucrează (stochează, înregistrează) date personale, deoarece, în caz contrar va deveni aplicabil art. 3 alin. (1) din Legea nr. 190/2018 (procesul decizional automatizat) și va trebui obținut consimțământul explicit al tuturor persoanelor vizate. În lipsa consimțământului explicit sau al unei legi interne care să permită înregistrarea datelor personale (care nu există în prezent în România), organizațiile nu vor avea un temei legal pentru prelucrare și pot fi sancționate pentru încălcarea principiului „legalității”.

Totodată, organizațiile trebuie să se asigure că, inclusiv în situația în care tehnologiile prelucrează (stochează, înregistrează) date personale, nu se vor înregistra manual date în diverse registre pe hârtie sau în format electronic, iar personalul este instruit corespunzător în acest sens. În această situație, în lipsa consimțământului explicit sau al unei legi interne care să permită înregistrarea datelor personale (care nu există în prezent în România), organizațiile nu vor avea un temei legal pentru prelucrare și pot fi sancționate pentru încălcarea principiului „legalității”.

KIT GDPR Premium

 

IX. Concluzii

1. Legislația națională care impune triajul epidemiologic prezintă lacune cu privire la instituirea unor garanții adecvate pentru drepturile omului;

2. Consimțământul angajatului cu privire la luarea temperaturii introdus de către Ordinul nr. 3677/2020 intră în conflict cu standardele consimțământului în temeiul RGPD și nu conține garanții pentru viața privată;

3. Deși termoscanarea nu este o procedură medicală, ea reprezintă riscuri pentru viața privată și pentru celelalte drepturi ale omului;

4. Deși prezintă riscuri pentru viața privată și celelalte drepturi ale omului, termoscanarea ar putea fi, în teorie, un instrument util pentru combaterea pandemiei COVID-19;

5. Având în vedere contextul și faptul că temperatura corpului face parte din categoria datelor sensibile, riscurile sunt majore, iar prelucrarea neconformă poate conduce către excludere socială, tratamente degradante, stigmatizare și discriminare;

6. Chiar dacă măsura este prevăzută de lege, RGPD continuă să se aplice, iar organizațiile publice și private trebuie să adopte măsuri tehnice și organizatorice specifice pentru protecția datelor cu caracter personal și să respecte celelalte obligații RGPD;

7. Potrivit Legii nr. 190/2018 (art. 3 alin. 1), dacă se vor înregistra date este necesar consimțământul explicit al angajaților sau o legislație internă care să permită înregistrarea datelor. Întrucât legislația nu există, singura variantă pe care o pot utiliza organizațiile care și înregistrează datele este consimțământul explicit. În lipsa acestui consimțământ, activitatea de prelucrare (procesul decizional automatizat) nu va avea un temei legal, iar organizațiile pot fi sancționate pentru încălcarea Legii nr. 190/2018.

8. Persoanele vizate păstrează dreptul de a se adresa justiției sau ANSPDCP pentru prelucrările neconforme;

9. Pentru nerespectarea RGPD, instituțiile publice riscă amenzi care pot ajunge până la 300.000 lei pentru fiecare abatere;

10. Pentru nerespectarea RGPD, operatorii privați riscă amenzi care pot ajunge până la 4% din cifra de afaceri.

 

Termoscanarea. Update 25 mai 2020. Două avocate din Baroul București au adresat 23 de întrebări către ANSPDCP cu privire la interpretarea termoscanării din prisma GDPR. Mai multe pot fi aflate aici

Potrivit petitiției, „(…) Măsurarea temperaturii prin tehnologii evoluate și invazive poate prezenta riscuri pentru viața privată și pentru celelalte drepturi ale omului. Deși prezintă riscuri pentru viața privată și celelalte drepturi ale omului, termoscanarea ar putea fi un instrument util pentru combaterea pandemiei COVID-19, iar organizațiile trebuie să găsească un echilibru între această activitate de prelucrare și drepturile persoanelor fizice. În contextul în care o parte din specialiștii în drept afirmă că termoscanarea nu cade, în nicio situație, sub incidența RGPD, există riscul ca organizațiile să nu se conformeze prevederilor RGPD ce poate avea ca urmări atât riscuri mari la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate, cât și scăderea încrederii persoanelor ceea ce poate avea drept consecință frânarea procesului de combatere a pandemie. RGPD, pentru majoritatea organizațiilor, este o lege complexă și dificilă de aplicat, iar ANSPDCP este autoritatea care poate aduce o doză ridicată de conștientizare pentru a realiza atât combaterea pandemiei prin creșterea încrederii publicului, cât și evitarea prejudiciilor asupra persoanelor vizate prin alinierea organizațiilor la prevederile RGPD.”

 

Termoscanarea. Update 22 mai 2020:

Potrivit activenews.ro, ANSPDCP aduce clarificări:
  1. Dacă informațiile privind temperatura se înregistrează într-un sistem de evidență, GDPR se aplică și vorbim de date cu caracter personal. Comentariu autorului: vorbim de un sistem de evidență când se folosesc camere termale cu soft integrat sau dispozitive de monitorizare a temperaturii. De asemenea, chiar în situația unui temometru digital, putem vorbi de un sistem de evidență dacă este o cameră CCTV înreptată către persoana căreia i se ia temperatura și surprinde și stochează rezultatul scanării.
  2. Informarea persoanelor este necesară.
  3. Operatorii (organizațiile) pun în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu acest regulament. Prin urmare, GDPR se aplică în continuare inclusiv în stare de alertă.

 

Dacă ai întrebări, le poți adresa la adresa ruxandra.sava@legalup.

 

[1] A se vedea în acest sens art. (4) pct. 2 din RGPD: „prelucrare” înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea”.
[2] A se vedea în acest sens art. (4) pct. 1 din RGPD: „date cu caracter personal” înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale.
[3] A se vedea în acest sens art. (9) din RGPD.
[4] A se vedea aici, link accesat 24.05.2020.
[5] A se vedea aici, link accesat 24.05.2020.
[6] A se vedea aici, link accesat 24.05.2020.
[7] A se vedea art. 4 pct. 11 din RGPD.
[8] „You should also think about whether you can achieve the same results through other, less privacy intrusive, means.”,a se vedea aici, link accesat 24.05.2020.
[9] A se vedea aici, link accesat 24.05.2020.
[10] Sursa aici, link accesat 17.05.2020.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]



parcel-paper-cartons-with-shopping-cart-logo-trolley-laptop-keyboard-shopping-service-online-web-offers-home-delivery_9635-3446.jpg




În contextul societății capitaliste în care trăim, centrate pe consum și pe profit, cu siguranță fiecare dintre noi a achiziționat, cel puțin o dată, bunuri sau servicii online. Acest lucru ne conferă statutul de consumatori și posibilitatea de a ne prevala de legislația ce ocrotește interesele consumatorilor în cazul în care drepturile ne-au fost încălcate.

Spre deosebire de comerțul offline, unde, de regulă, prețul se achită la locul prestării serviciului sau al predării bunului, iar comerciantul este ulterior ușor de identificat și de contactat în cazul în care dorim să facem o reclamație cu privire la achiziție sau să returnăm anumite produse în cazul în care se dovedesc a fi defectuoase, situația este mai delicată în cazul comerțului online. Rapidele schimbări și evoluții tehnologice ne fac martorii procesului de înlocuire al comerțului clasic cu cel online. Evident, acest fapt implică responsabilitatea legiuitorului de a adapta și de a consolida legislația din materia protecției consumatorului, atât la nivel european, cât și la nivel național, pentru ca aceasta să țină pasul cu aceste schimbări și pentru a conferi un nivel de protecție adecvat consumatorului online, prin reglementarea riguroasă a raportului juridic care se creează.

În acest articol vom analiza tangențial drepturile conferite consumatorilor și ne vom concentra pe dreptul de a returna anumite bunuri și servicii achiziționate pe internet.

Te-ar putea interesa și:

Legislație aplicabilă

La nivelul Uniunii Europene, atunci când ne referim la drepturile consumatorilor, principalele instrumente legislative de care ne putem prevala sunt : Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe și Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor.

La nivel național, în România principalele acte legislative în acest domeniu sunt: Ordonanţa nr. 130/2000 din 31/08/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, Legea nr. 51/2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanță, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor și Ordonanţă de urgenţă nr. 34/2014 din 04/06/2014 care transpune pe plan național cele două directive europene menționate mai sus.

 

Drepturile consumatorului și obligațiile profesionistului

În baza legislației UE, dacă produsele cumpărate se dovedesc a fi defectuoase sau nu arată conform descrierii, comerciantul trebuie să le repare, să le înlocuiască, să le reducă prețul sau să restituie banii cumpărătorului.

Dacă ați cumpărat un produs sau un serviciu online, aveți, de asemenea, dreptul de a anula și returna comanda în termen de 14 de zile, indiferent de motiv și fără nicio justificare, deci chiar dacă produsul se află în perfectă stare de funcționare. Dreptul de a returna produsele cumpărate mai este cunoscut și sub denumirea de ”dreptul de retragere” sau ”denunțare unilaterală”.  Acest drept al consumatorului nu se aplică în cazul produselor achiziționate dintr-un magazin fizic, caz în care returnarea trebuie să fie justificată. Termenul de 14 zile se calculează începând de la data primirii bunurilor (în cazul produselor), respectiv de la data încheierii contractului (în cazul serviciilor). Dacă perioada de reflecție expiră într-o zi nelucrătoare, termenul este prelungit până la următoarea zi lucrătoare. În interiorul acestui termen, cumpărătorul trebuie să returneze produsele, însoțite de o declarație expresă că dorește să se retragă din acel raport juridic. S-a apreciat că simpla expediere a produselor, neînsoțite de formularul de retragere sau de o altă declarație neechivocă de retragere, nu ar trebui să atragă obligația comerciantului de a înapoia suma aferentă.  În principiu, consumatorul suportă cheltuielile returnării produselor. Acesta le poate returna utilizând orice modalitate disponibilă (servicii de curierat rapid, poșta română etc.), iar comerciantul este obligat să le accepte, indiferent de modalitatea de transmitere aleasă.

În ceea ce privește prestarea de servicii, consumatorul este obligat să plătească o sumă proporțională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul înștiințării prestatorului despre dorința de retragere din contract.

În cazul în care profesionistul nu a transmis toate informațiile necesare cu privire la condițiile, termenele și procedurile de exercitare a dreptului de retragere, precum și formularul de retragere aferent, perioada de retragere expiră la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere de 14 zile.

Vânzătorul bunului sau furnizorul serviciului online achiziționat este obligat să returneze banii consumatorului în termen de 14 zile de la primirea cererii acestuia de anulare a comenzii. Rambursarea poate întârzia în cazul în care comerciantul nu a primit produsele înapoi sau cel puțin dovada că acestea au fost trimise înapoi de către consumator.

Rambursarea trebuie să includă și eventualele taxe de expediere pe care consumatorul le-a plătit la efectuarea comenzii. Cu toate acestea, comerciantul poate percepe costuri de livrare în cazul în care cumpărătorul a solicitat livrare non-standard (de exemplu, livrare expresă).

Mai multe informații legate de dreptul de retragere dintr-un contract încheiat pe internet pot fi accesate aici.

 

KIT GDPR Premium

 

Ce bunuri și servicii NU pot fi returnate pe internet?

În principiu, se pot returna orice produse și servicii achiziționate pe internet, iar excepțiile trebuie să fie expres prevăzute de lege. Prin coroborarea legislației europene și a celei românești, se poate deduce că următoarele produse și servicii nu sunt supuse dreptului de retragere sau denunțare unilaterală și, deci, nu pot fi returnate:

–  bilete de avion și de tren, bilete la concerte, rezervări la hotel, închirieri de mașini și servicii de catering rezervate pe perioade sau la date determinate;

–  produse alimentare și băuturi livrate la domiciliu, în mod regulat (de exemplu,  de către un furnizor regulat de ouă și produse lactate);

–  produse care sunt susceptibile a se deteriora sau a expira rapid (majoritatea produselor alimentare);

–  băuturi alcoolice al căror preț a fost convenit în momentul încheierii contractului de vânzare, a căror livrare nu poate fi efectuată înainte de 30 de zile și a căror valoare reală depinde de fluctuațiile de pe piață pe care profesionistul nu le poate controla;




–  ziare, periodice și reviste, cu excepția contractelor de abonament pentru furnizarea de astfel de publicații;

–  produse fabricate la comandă sau personalizate în mod clar (de exemplu, un costum făcut la comandă);

–  produse sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau din motive de igienă și care au fost desigilate de consumator (de exemplu, articole de lenjerie intimă desigilate, lame de ras, periuțe de dinți). O situație interesantă în această ipoteză este faptul că o saltea achiziționată online și a cărei folie de protecție a fost îndepărtată este supusă aceluiași regim ca în cazul articolelor de îmbrăcăminte și, deci, poate fi returnată. Hotărârea CJUE din cauza C-681/17 (martie 2019) statuează: ” Ca și în cazul unui articol de îmbrăcăminte, se poate prezuma că comerciantul este în măsură ca, prin intermediul unei curățări sau al unei dezinfectări, să facă salteaua proprie pentru o nouă comercializare, fără a aduce atingere imperativelor de protecție a sănătății sau de igienă”;

–  produse care sunt, dupa livrare, potrivit naturii acestora, inseparabil amestecate cu alte elemente (de exemplu, un produs ambalat în vid, a cărui desigilare și intrare în contact cu aerul îi alterează proprietățile în mod ireversibil);

–   înregistrări audio-video sau programe informatice sigilate, precum DVD-urile, care au fost desigilate după primire;

–  conținutul digital on-line, dacă s-a început deja descărcarea sau vizionarea online și dacă ați acceptat faptul că vă pierdeți dreptul de a vă retrage din contractul de achiziție odată începută descărcarea sau vizualizarea;

– bunuri cumpărate de la persoane fizice, mai degrabă decât de la companii/comercianți;

–  contractele încheiate în cadrul unei licitații;

–  contractele urgente de reparații și întreținere  (de exemplu,dacă sunați un instalator pentru a-l ruga să vă repare un duș, nu puteți anula lucrarea, odată ce ați convenit asupra prețului serviciului). Totuși, dacă, cu ocazia unei astfel de vizite, profesionistul prestează alte servicii în afara celor solicitate în mod expres de consumator sau furnizează alte produse decât piesele de schimb indispensabile pentru executarea lucrărilor de întreținere sau de reparație, dreptul de retragere se aplică respectivelor servicii sau produse suplimentare.

Un aspect important de menționat este faptul că dreptul de retragere nu afectează garanția legală de conformitate. Aceasta din urmă este de 2 ani de la data cumpărării și este impusă prin lege. Așadar, chiar dacă un produs sau un serviciu este exceptat de la exercitarea dreptului de retragere (deci, nu poate fi returnat), acesta rămâne în continuare supus obligației vânzătorului de a-i garanta conformitatea. De exemplu, în cazul unui costum realizat la comandă achiziționat pe internet dar confecționat din alt material decât cel convenit inițial de părțile contractului sau cel prezentat inițial de către comerciant ca model, deși nu poate fi returnat, atrage răspunderea comerciantului, acesta oferind în baza legii o garanție legală de conformitate.

În cazul produselor de ocazie, dacă au fost achiziționate de la un comerciant, acestea cad sub incidența normelor privind garanția legală de conformitate (care poate fi, însă, redusă până la un an), precum și a termenului de reflecție de 14 zile, perioadă în care produsul poate fi returnat. Totuși, dacă produsul de ocazie a fost achiziționat direct de la o persoană fizică, acest raport nu este supus dispozițiilor legale în materie, și, deci, produsul nu poate fi returnat. Excepție de la această regulă face situația în care persoana fizică respectivă își exercită activitatea ca o întreprindere; de exemplu, în mod curent, cumpără telefoane la mâna a doua, le recondiționează și apoi le vinde. În acest caz, telefoanele respective pot fi returnate de către cumpărători în termenul de reflecție de 14 zile.

O altă problemă deosebită care ar putea apărea este faptul că, în contextul actual în care popularitatea comerțului online a crescut exponențial, unii comercianți de la care achiziționăm produse sau servicii online se află în afara Uniunii Europene (China, SUA). În acest caz, în principiu, nu ne putem prevala de protecția legislației europene de protecție a consumatorilor. Totuși, dacă profesionistul respectiv vizează, prin bunurile vândute sau serviciile prestate, cetățenii Uniunii, este posibil ca raportul juridic respectiv să fie acoperit de legislația UE, însă susținerea drepturilor în raport cu un comerciant stabilit în afara Uniunii se poate dovedi extrem de dificilă. Deci, chiar dacă am avea dreptul, potrivit legislației UE, să returnăm un produs, acesta nefiind exceptat de la dreptul de retragere, în practică, în raport cu un astfel de comerciant, acest lucru ar putea fi practic imposibil.

Recomandări pentru consumatori

În primul rând, este vital să ne cunoaștem drepturile în calitate de consumatori și să știm când și cum să le exercităm. Totuși, pe lângă cunoașterea legislației în materie, este extrem de important să citim cu mare atenție Termele și Condițiile înainte de încheierea unui contract online de achiziționare de bunuri sau de servicii, deoarece, așa cum am arătat deja, omisiunea comerciantului de a ne furniza anumite informații (precum existența dreptului nostru de retragere, cine suportă cheltuielile returnării etc.) poate profita consumatorilor. Mai mult decât atât, este posibil ca vânzătorul respectiv să prevadă în Termene și Condiții posibilitatea returnării unor produse care sunt exceptate prin lege de la exercitarea dreptului de retragere sau posibilitatea recuperării unui procent din suma plătită, fapt care nu este menționat în lege. De exemplu, dacă ați achiziționat un bilet la un spectacol sau un bilet de avion și ulterior vă răzgândiți sau nu îl mai puteți utiliza din motive personale, este posibil ca furnizorul să vă ramburseze acel bilet în mod integral sau parțial, chiar dacă legea nu îl obligă să procedeze astfel. Deci, citirea cu atenție a condițiilor de executare a unui contract online nu ne poate aduce decât beneficii în calitate de consumatori, într-un mediu în care numeroșii comercianți luptă pentru propriul profit.

În al doilea rând, este la fel de important să cunoaștem mecanismele de acțiune pe care le putem accesa în cazul în care întâmpinăm dificultăți în a ne exercita drepturile în raport cu vânzătorul. O situație ce poate fi amintită ca exemplu este aceea în care am achiziționat un produs online care, potrivit legii, nu este exceptat de la exercitarea dreptului de retragere și, deci, care poate fi returnat în termenul de 14 zile, dar totuși comerciantul refuză efectuarea rambursării, înlocuirea sau repararea produsului. În această situație, primul pas recomandat este soluționarea amiabilă a situației, prin contactarea directă a comerciantului. Dacă această tentativă eșuează, ar trebui să cunoaștem faptul că ne putem adresa, bineînțeles, autorităților naționale (ANPC- Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului), dar și unor structuri pe plan european. De exemplu, ne putem adresa Rețelei Centrelor europene ale consumatorilor (ECCnet), care reunește centrele pentru consumatori din UE sau serviciului juridic gratuit Europa ta – Consiliere, care oferă sfaturi cu privire la drepturile consumatorilor.â

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 




 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]



illustration-concept-with-public-approval_52683-30930.jpg




Cerințele legale cu privire la informațiile care trebuie prezentate în mod obligatoriu consumatorului sunt complexe și greu de înțeles pentru consumator. Mai mult decât atât, comercianții deseori stipulează Termeni și Condiții care sunt deoseori greu de înțeles pentru consumatori. Cu cât consumatorii sunt mai bine informați despre drepturile lor, cu atât au mai multă încredere să cumpere bunuri sau servicii online. Cu cât informația este mai vizibilă și mai clară, cu atât vor exista mai puține neînțelegeri, reclamații și litigii.

Acest articol își propune să ofere câteva soluții pentru companii astfel încât să prezinte informația obligatorie din punct de vedere legal către consumatori într-un limbaj pe care aceștia îl pot înțelege. Acest articol se orientează mai mult pe „cum să transmiți informația” și nu pe „ce trebuie să transmiți”, însă vom aborda și al doilea subiect într-un material distinct. Acest articol este structurat pe recomandările Comisiei Europene. Informațiile prezentate în acest articol ar trebui privite ca puncte de pornire și pot fi adaptate la identitatea fiecărei companii și la profilul clientului (nivelul de înțelegere, nevoile și aștepările acestuia). Partea finală a cursului cu „Experiența Consumatorului” include sugestii vizuale despre cum informația ar putea fi prezentată.

Notă: Legislația impune o serie de cerințe platformelor digitale cu privire la protecția datelor cu caracter personal, majoritatea izvorând din GDPR. Acest articol este dedicat doar informațiilor care sunt obligatorii a fi furnizate în conformitate cu legislația protecției consumatorului. Cu privire la problematica GDPR, subiectul va fi tratat într-un material distinct.

1. Informații obligatorii pentru consumator

  1. Furnizează toate informațiile obligatorii consumatorului. Aceste informații obligatorii sunt enumerate în ultima parte a articolului.
  2. Furnizează orice alte informații necesare care pot influența abilitatea consumatorului de a lua o decizie informată dacă să realizeze sau nu o tranzacție.
  3. Furnizează informația relevantă pentru consumator în fiecare stadiu al procesului de cumpărare într-o manieră clară și ușor de înțeles. Ultima parte a articolului include un model pentru furnizarea informației consumatorului în diferitele stadii ale procesului de achiziție. Unele informații trebuie să fie permanente pe întreg procesul de cumpărare, iar altele sunt necesare doar în anumite etape ale procesului de cumpărare.
  4. Adaptează designul astfel încât informația să fie accesibilă și ușor de citit pe orice dispozitiv (desktop, mobil, tabletă).
  5. O abordare stratificată a prezentării informației este recomandată. Fiecare strat al informației trebuie să fie mai detaliat decât cel precedent, iar informația suplimentară ar trebui furnizată prin hyperlink-uri sau meniuri care pot fi accesate sau prin simboluri (i.e. icons) care atunci când sunt accesate, dezvăluite informația. Exemple de bune practici: Uber Legal Hub, LegalUp Centrul Juridic & GDPR.
  6. Atunci când targhetezi consumatori din alte state membre, verifică dacă ești obligat să prezinți informația în limba oficială a statutului respectiv. 
  7. Evidențiază clauzele importante din Termeni și Condiții (bold, italic, culori diferite, simboluri, animații, video-uri etc) pentru a atrage atenția consumatorului, de exemplu pentru a atrage atenția clauzele impun obligații sau limitează drepturi. 
  8. Folosește un limbaj simplu, fără jargon juridic. De exemplu, folosește fraze scurte. Definește termenii și crează o secțiune de FAQ.
  9. Fii creativ atunci când furnizezi informația. Poți folosi culori diferite, simboluri sau icons pentru a atrage atenția asupra clauzelor importante.

2. Termeni și Condiții

  1. Termenii și Condițiile trebuie prezentați consumatorului înainte de plată pentru a putea face o decizie informată. Accesul la acești Termeni ar trebui să fie vizibil și nu ascuns sub un hyperlink. 
  2. Atunci când scrii Termenii și Condițiile trebuie să te asiguri că: (a) informația este clară; și (b) un consumator cu o inteligență medie poate să înțeleagă consecințele care decurg din contract. 
  3. Ar trebui să dai posibilitatea utilizatorului să descarce și/sau printeze Termenii.
  4. Folosește subtitluri pentru fiecare secțiune a Termenilor și Condițiilor. 
  5. Dacă este posibil, alătură o secțiune de FAQ Termenilor pentru a răspunde consumatorului la cele mai importante întrebări.
  6. Poți alege prin Termeni și Condiții ca legislația aplicabilă să fie cea din țara din care faci parte, însă ar trebui să informezi cu privire la faptul că nu se vor pierde drepturile consumatorului din statul de care aparțin aceștia.
  7. Termenii și Condițiile trebuie să fie separați față de Politica de confidențialitate sau alte documente juridice de pe site. 

3. Modificarea Termenilor

  1. În general, când e vorba de un raport juridic cu un consumator, fără a avea un motiv întemeiat, nu poți modifica unilateral Termenii și Condițiile. Dacă Termenii și Condițiile tale conțin astfel de clauze, există riscul ca acestea să fie văzute drept clauze abuzive și să fie desființate în instanță. 
  2. Dacă ai un motiv întemeiat să modifici Termenii și Condițiile, informează consumatorii afectați. Informarea se poate realiza prin e-mail.
  3. Evidențiază ce anume s-a modificat, când s-a modificat și păstrează pe site o versiune a Termenilor anteriori. 
  4. Informează consumatorii cu privire la modificări și oferă-le dreptul de a accepta sau nu modificările. De exemplu, ai putea introduce un mecanism de genul: dacă în termen de X zile nu vă exprimați dezacordul față de modificări, se consideră că ați acceptat noile modificări și ele vor intra în vigoare la data Y.

 

Sursa Comisia Europeană

Slide-ul de mai sus arată categoriile de informații care trebuie să fie accesibile consumatorului pe parcursul procesului de plasare a comenzii. Ele pot fi în footer, în header sau în meniu și trebuie să fie permanente atunci când utilizatorul navighează pe alte pagini sau folosește funcția „scroll” pe o pagină. Aceste categorii trebuie să fie însoțite de hyperlinkuri către pagini care oferă informația relevantă pentru consumator.

1. Comerciantul. Oferă informații despre companie, datele de identificare, sediu, e-mail etc.

2. Contact. Furnizează adresa de e-mail și, opțional, numărul de telefon unde compania poate fi contactată. Potrivit deciziei CJUE, o platformă digitală nu este obligată să furnizeze numărul de telefon. 

3. Metode de plată. Explică consumatorului ce metode de plată sunt acceptate: numerar, card, Paypal, Stripe etc.

4. Unde se livrează. Explică consumatorului în ce țări se livrează sau în țările unde nu se livrează. Sau explică utilizatorului orașele în care nu livrezi.

5. Dreptul de retragere

  • informeză consumatorul cu privire la faptul că are dreptul să se retragă din contract fără vreun motiv anume, în termen de 14 zile din momentul în care a intrat în posesia bunului.
  • furnizează formularul de retragere din Anexa OUG 34/2014 și explică consumatorului faptul că acest formular nu este obligatoriu.
  • poți introduce un formular online de retragere, dar dacă vei întreba utilizatorul cu privire la motivul retragerii, răspunsul la întrebare trebuie să fie opțional, deoarece, potrivit OUG 34/2014, consumatorul nu este obligat să ofere un motiv pentru retragerea din contract.
  • Informează consumatorul cu privire la faptul că vei rambursa integral sumele achitate cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 14 zile din momentul în care consumatorul te-a informat cu privire la decizia lui de a se retrage din contract;
  • Informează consumatorul cu privire la costurile suplimentare care pot rezulta din utilizarea altei metode de livrare;
  • Dacă oferi bunuri și servicii care sunt exceptate de la retragere, informează consumatorul cu privire la acest aspect.

Te-ar putea interesa și: Dreptul de retragere al consumatorului din contractele încheiate pe internet

6. Garanția legală 

Informează consumatorul pentru garanția legală de conformitate de minim 2 ani.

7. Garanția comercială

Dacă oferi garanție comercială, informează în acest sens consumatorul.

8. Plângeri și/sau sesizări

Oferă consumatorului informații despre unde se poate adresa cu o sesizare dacă este nemulțumit.

9. ADR (Alternative Dispute Resolution)

Introduce link-ul către platforma de soluționare alternativă a litigiilor, SOL.

10. Termeni și Condiții

Oferă link-ul către Termeni și Condiții.

11. Introduce link către site-ul ANPC

Acest articol nu acoperă aspectele ce țin de GDPR, ci doar aspectele legate de protecția consumatorului. Pentru GDPR, vom scrie un articol distinct. 

Sursa aici

 

Dacă ai întrebări, mă poți contacta la adresa ruxandra.sava@legalup.ro.

 

Va urma…

 

Te-ar putea interesa și:



people-wearing-medical-mask_23-2148491706.jpg





 

Pandemia Covid-19 a crescut cererea față de instrumentele de protecție în fața virusului și, în consecință, au apărut o serie de magazine online care vând măști de protecție. Deși necesitatea acestor produse este incontestabilă, la 20 martie 2020, autoritățile de protecție a consumatorilor din statele membre, cu sprijinul Comisiei Eueopene, au emis Poziția comună CPC COVID19 cu privire la cele mai raportate escrocherii și practicile neloiale. De asemenea, poziția lor comună se adresează și platformelor digitale care oferă instrumente de marketing pentru a elimina conținutul înșelător.

Consumatorii ar trebui să fie precauți în cazul în care comercianții, în campaniile lor de promovare a produselor:

  • Folosesc limbaj sau imagini care sugerează direct sau indirect faptul că produsul (măști de protecție, produse de igienizare etc) este capabil să prevină sau să vindece infectarea cu COVID-19;
  • Fac referințe la medici sau alți profesioniști medicali, experți sau fac referințe la orice alte surse neoficiale care afirmă că produsul capabil să prevină sau să vindece infectarea cu COVID-19;
  • Fac referințe la autorități publice, experți oficiali sau organizații internaționale care ar fi aprobat produsele fără a furniza hyperlink-uri sau referințe către documentele oficiale;
  • Folosesc tehnici înșelătoare de a determina consumatorul să cumpere, ca de exemplu: „disponibil doar azi”, „doar 3 rămase” etc;
  • Informează asupra condițiilor pieței utilizând termeni precum „cel mai mic preț de pe piață” sau „singurul produs care poate preveni infecția cu COVID-19” sau orice alte fraze similare;
  • Au prețuri cu mult peste prețul normal pentru un produs similar, justificând prețul ridicat prin referire la faptul că produsul (măști de protecție, produse de igienizare etc) poate preveni sau vindeca COVID-19.

Consumatorilor li se reamintește că guvernele naționale din UE oferă sfaturi oficiale bazate pe dovezi științifice despre cum se poate preveni infecția cu COVID-19. În cazul în care consumatorii găsesc pretenții neacceptate sau înșelătoare pe platformele online, ar trebui să utilizeze instrumentele de raportare furnizate de operatorul platformei pentru semnalizarea de conținut inadecvat.

Comercianții ar trebui să acționeze în mod responsabil: să se abțină și să interzică practicile menționate mai sus, luând în considerare toate instrucțiunile și sfaturile guvernului național în legătură cu măsurile de protecție COVID-19.

Sursa Comisia Europeană (aici)





Te-ar putea interesa și:



robotic-hand-pressing-keyboard-laptop_117023-903.jpg




Comisia Europeană a abordat Inteligența Artificială dintr-o perspectivă a viitorului. La data de 19.02.2020, Comisia Europeană, alcătuită din noua echipă de comisari europeni ai mandatului 2019-2024, sub președinția Ursulei von der Leyen, a publicat trei documente cu o importanță deosebită pentru viitorul digital al Uniunii Europene, în general, și al Inteligenței Artificiale, în special. În articolul de astăzi vom discuta aceste trei documente din perspectiva aspectelor inedite pe care le configurează, aspecte care, cel mai probabil, vor face obiectul unei propuneri legislative adresate de către Comisie Consiliului și Parlamentului European în vederea declanșării procedurii legislative ordinare pentru îmbogățirea cadrului legislativ european în acest domeniu aflat în plină expansiune.

În cele ce urmează, voi prezenta, pe scurt, strategia propusă de către Comisie prin fiecare dintre aceste trei documente, pentru următorii 5 ani:

1. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, ”Formarea viitorului digital al Europei” (Shaping Europe’s digital future);

Prin această comunicare, Comisia încurajează deblocarea potențialului economic al fluxului liber de date și al tehnologiilor digitale.  Se afirmă că[1] o digitalizare eficientă a Uniunii va necesita anumite investiții din acesteia, la nivel de dezvoltare a competențelor necesare, a infrastructurii și a tehnologiilor în curs de apariție.

Acest document asigură cadrul necesar pentru primele două strategii concrete, cea privind datele și cea privind Inteligența Artificială.





Te-ar putea interesa și:

 

Acest cadru strategic se bazează pe trei obiective principale:

  • „o tehnologie care să funcționeze pentru oameni” ; în sfera Inteligenței Artificiale, această comunicare, împreună cu Cartea Albă ce va fi discutată mai jos, promovează o Inteligență Artificială „de încredere”, în sensul respectării siguranței, a drepturilor fundamentale și a datelor, precum și în sensul existenței răspunderii pentru neconformare. De asemenea, acest obiectiv vizează construirea și utilizarea unor tehnologii digitale superioare în sfera A.I. În vederea asigurării acestui obiectiv, Comisia propune ca parte a strategiei introducerea unui plan de acțiune privind educația digitală, cu scopul „alfabetizării digitale” a noilor generații, în viața cărora Inteligența Artificială va ocupa un loc mult mai proeminent. Adițional, se promovează un sistem de interoperabilitate între guvernele Statelor Membre UE.
  • „o economie corectă și competitivă”; se promovează evaluarea și revizuirea legilor din domeniul dreptului concurenței, pentru ca acestea să poată fi adaptate progresului tehnologic și al digitalizării Uniunii, în special în ceea ce privește piața unică. În noua strategie, consumatorul ocupă un rol extrem de important și activ, fiind încurajat să facă alegeri informate, fapt reflectat în adoptarea unei noi Agende a Consumatorului.

KIT GDPR Premium

 

  •  o societate deschisă, democratică și durabilă”: acest obiectiv se preconizează că poate fi atins prin adoptarea unor reguli noi care să guverneze piața unică pentru servicii digitale, prin augumentarea nivelului de responsabilitate plasat asupra furnizorilor de servicii și platforme online.

 

Pe lângă aceste trei obiective principale, prin această comunicare i se dă Uniunii Europene o dimensiune globală, fiind percepută ca un actor internațional semnificativ în domeniul Inteligenței Artificiale. Luând în considerare abordarea europeană privind adoptarea unor reguli stricte și obligatorii în materie de dreptul concurenței (antitrust) și de protecția datelor cu caracter personal, se preconizează[2] că și reglementările din domeniul Inteligenței Artificiale ce urmează să apară la nivelul UE vor reprezenta un punct de referință important pentru alte jurisdicții, precum S.U.A., unde există doar o serie de recomandări în acest domeniu, nicidecum acte normative cu caracter obligatoriu. Pe agenda Comisiei se află și adoptarea unei Strategii Globale de Cooperare Digitală până în 2021. De asemenea, se militează pentru promovarea abordării UE din acest domeniu în raporturile sale cu state terțe.

2.Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, ”O strategie europeană privind datele” (A European strategy for data)

Prin această comunicare, Comisia atrage atenția asupra importanței creării unei piețe unice a datelor la nivelul Uniunii, în interiorul căreia să existe un flux liber al datelor între toate sectoarele (ca, de exemplu, sectorul agricol, financiar, sanitar etc.), cu respectarea regulilor privind protecția datelor cu caracter personal și concurența loială. Crearea acestei piețe unice a datelor este extrem de importantă în contextul A.I., având în vedere faptul că această tehnologie funcționează pe bază de date, algoritmi și putere de calcul.[3]

Această piață unică a datelor se poate atinge prin:

  • Adoptarea unor reguli corecte și clare privind utilizarea, reutilizarea și accesul la date;
  • Investiția în standarde, instrumente și infrastructuri de ultimă generație pentru stocarea și procesarea datelor;
  • Implementarea unor spații de date comune și interoperabile la nivelul Uniunii;
  • Acordarea de drepturi și instrumente utilizatorilor, precum și încurajarea dezvoltării anumitor competențe digitale de către aceștia, pentru a-i face capabili să se afle în control total asupra datelor lor.

3. Carte Albă privind Inteligența Artificială – o abordare europeană către excelență și încredere
De precizat este faptul că, fiind o Carte Albă, acest document conține o serie de propuneri adresate UE, invitând la dialog publicul, cu părțile interesate, cu Consiliul și cu Parlamentul European în vederea atingerii unui consens care să fie apt ca, în viitor, să se concretizeze prin lărgirea cadrului legislativ unional.[4]

De-a lungul timpului, s-a încercat, la nivelul UE, facilitarea și îmbunătățirea cooperării în privința Inteligenței Artificiale, în vederea sporirii concurenței în domeniu și a construirii încrederii publicului în această tehnologie, bazată pe valorile ocrotite de Uniune. Abordarea în ceea ce privește Inteligența Artificială și robotica se bazează pe aspecte tehnologice, etice, legale și socio-economice cu scopul final de a exploata capacitatea industrială și economică a Inteligenței Artificiale și de a pune această tehnologie în slujba cetățenilor.[5]

Așa cum am menționat deja, Inteligența Artificială reprezintă o tehnologie bazată pe procesarea automată a datelor și a algoritmilor, în virtutea puterii de computare, cu scopul obținerii unor comportamente specific umane.  Câteva exemple pentru a înțelege conceptul sunt mașinile care se conduc singure, programe integrate în anumite dispozitive, precum Alexa sau Siri etc.

Evident, utilizarea acestor tehnologii care s-a dezvoltat rapid în ultimul deceniu nu beneficiază de protecția unor legi adaptate împotriva unor probleme care ar putea să rezulte din această utilizare, în special în sfera vieții private, a drepturilor omului și a bunăstării personale.[6]  Deci, Comisia a decis să facă un prim pas spre adaptarea legislației prin publicarea acestei Cărți Albe.

Continuând ideile din prima Comunicare, și în sfera Inteligența Artificială se dorește crearea unui cadru pentru o Inteligență Artificială 1de încredere”. Pentru atingerea acestui obiectiv, strategia propune testarea și certificarea datelor utilizate de algoritmi. Se vor prioritiza pentru certificare sistemele considerate ”cu risc ridicat”, pentru a evita barierele inutile care ar putea fi plasate prin testarea și certificarea tuturor sistemelor, împiedicând sau încetinind inovația. Aceste sisteme cu ”risc ridicat” sunt considerate a fi echipamentul medical, mașinile care se conduc singure și sistemele de decizie automată în privința obținerii ajutoarelor sociale.[7]

Se încurajează utilizarea de date imparțiale (”unbiased”) pentru prevenirea discriminării ce poate interveni în contextul procesării automate a unor categorii de date.

În vederea sprijinirii dezvoltării sectorului Inteligenței Artificialeși a deblocării întregului său potențial economic, UE își propune să aloce a sumă de 20 miliarde € pe an, pentru următorii 10 ani. Prin comparație, suma este extrem de ambițioasă față de cei doar 3.2 miliarde € alocați A.I.  în 2016.[8]




Inteligența Artificială. Viitor. Concluzii

Pentru a concluziona, este de necontestat faptul că s-a făcut un pas important la nivelul UE în direcția adaptării cadrului legislativ la dezvoltările rapide din sfera Inteligenței Artificiale, în sensul alinierii acestei tehnologii la valorile Uniunii și la drepturile fundamentale, care pot fi cu ușurință încălcate prin utilizarea necorespunzătoare a acesteia. De asemenea, se poate observa o disponibilitate a legiuitorului european de a colabora cu reprezentanți ai industriei Inteligenței Artificiale și cu societatea civilă, reprezentată de utilizatorii acestei tehnologii, cu scopul maximizării eficienței legislației ce urmează a fi propusă și, eventual, adoptată. Până atunci, Cartea Albă privind Inteligența Artificială este deschisă consultării publicului, care poate aduce comentarii, până pe data de 19 mai 2020. Consultarea publicului este necesară cu precădere în acest context, având în vedere că fiecare dintre noi a avut, cel puțin o dată, contact cu o formă de Inteligența Artificială și că, în scurt timp, viețile noastre cotidiene vor gravita în jurul acestor noi tehnologii, al „Internetului lucrurilor” și al dispozitivelor inteligente. Dacă acestea sunt apte a-și servi scopul inițial, și anume, de a ne facilita viața și sarcinile de zi cu zi, sau, dimpotrivă, dacă reprezintă un risc sporit pentru viața noastră privată, rămâne de văzut după reglementarea la nivel legislativ a acestui aspect.



3d-checklist_58466-6855.jpg




Nota editorilor: Articolul colegei Maria Enescu folosea terminologia corectă „Termene și Condiții”, însă editorii, din rațiuni ce țin de SEO, au înlocuit cu varianta uzuală de „Termeni și Condiții”. Probabil, într-o nouă ediția a DOOM, vor fi incluse ambele variante drept corecte în limba română.

 

Cu siguranță fiecare dintre noi a fost pus, cel puțin o dată, în situația de dori să achiziționeze un produs sau un serviciu online și a trebuie să accepte un document denumit Termeni și Condiții. Pentru a realiza acest lucru, înainte de finalizarea operațiunii, trebuie să bifăm, în mod obligatoriu, că suntem de acord cu termenii și condițiile site-ului respectiv. Cu toate acestea, oare de câte ori ne-am luat timpul necesar pentru citirea efectivă și înțelegerea acelor termeni și condiții, precum și implicațiile acordului nostru? Oare de câte ori am fost prea entuziasmați de achiziționarea ultimelor bilete de avion rămase sau a unui gadget aflat la promoție de Black Friday încât, fără a reflecta, ne-am dat acordul cu privire la niște condiții pe care nici măcar nu le-am citit?

Potrivit articolului 1166 din Noul Cod Civil, acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane este suficient, în majoritatea cazurilor, pentru ca un contract să ia naștere în mod valabil. Articolul 1174 NCC prezintă acest tip de contract format prin simplul acord de voințe al părților ca fiind unul consensual. Totuși, având în vedere condițiile în care un asemenea contract ia naștere, este acesta oare un contract valabil încheiat?

În primul rând, trebuie analizate condițiile de validitate ale unui contract, prevăzute de articolul 1179 NCC, și anume: capacitatea persoanei de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și, respectiv, o cauză licită și morală.




1.Capacitatea de a contracta

În general, toate persoanele se bucură de capacitatea de a contracta. Totuși, sunt incapabili de a contracta: minorii, interzișii, și toti aceia cărora legea le-a prohibit încheierea anumitor contracte. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc nu pot încheia contracte; reprezentantul lor legal va încheia contractele în numele acestora. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, dobândind capacitate de exercițiu restrânsă, poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor; alte tipuri de contracte le poate încheia doar cu încuviințarea reprezentantului legal.

În mediul offline, este aparent simplu a se ține seama de aceste prevederi la încheierea unui contract. Totuși, în mediul online, principala dificultate care intervine este modalitatea în care capacitatea de a contracta poate fi verificată, în vederea încheierii unui contract valabil. Dacă în privința verificării vârstei se poate implementa un mecanism, nu foarte fiabil totuși, de tipul unei întrebări privind data nașterii, în ceea ce privește o eventuală punere sub interdicție judecătorească mecanismele de verificare sunt aproape inexistente. Așadar, dacă persoana care achiziționează anumite produse sau servicii de pe un site, consimțind la termenii și condițiile impuse de acesta, este pusă sub interdicție judecătorească, acel contract nu poate fi valabil.

Te-ar putea interesa și:

 

2.Consimțământul părților

Consimţământul este manifestarea de voință a fiecăreia dintre părţile contractante de a lega un raport juridic cu cealaltă parte, din care să izvorască anumite drepturi și obligații. Aceste drepturi și obligații sunt prevăzute, de regulă, în termenii și condițiile cu care trebuie să fim de acord la încheierea unui asemenea contract. Această voinţă contractuală trebuie să corespundă unui deplin acord între părţile contractante, iar acest lucru nu este posibil decât dacă voinţele sunt libere şi exprimate în deplină cunoştinţă de cauză.[1]

Pe de-o parte, este discutabil faptul că voința este exprimată în mod liber, având în vedere că persoana care dorește să încheie un contract online este ”constrânsă” să accepte termenii și condițiile impuse pentru a putea trece la etapa următoare din procesul încheierii contractului virtual. De asemenea, se apreciază că voinţa nu este liberă atunci când emană de la o persoană care, fie datorită vârstei, fie datorită facultăţilor sale mintale, nu este în măsură să aprecieze întinderea actelor sale.[2]

Pe de altă parte, voința nu este exprimată în cunoștință de cauză dacă persoana consimte la un contract fără a fi pe deplin edificată cu privire la acest angajament, în ceea ce privește drepturile și obligațiile fiecărei părți, condițiile în care acestea se realizează și așa mai departe. Așa cum am arătat deja, a nu fi pe deplin clarificat cu privire la conținutul termenilor și condițiilor echivalează cu un consimțământ care nu este acordat în cunoștință de cauză. Bineînțeles, deținătorii site-ului respectiv vor susține că este datoria fiecărui cumpărător să citească atent termenii și condițiile de utilizare; cu toate acestea, un procent foarte mic dintre clienți chiar procedează astfel. Probabil că furnizorii acestor servicii online ar trebui să ia în considerare redactarea unor termenii și condiții scurte, concise și inteligibile, prezentate într-o manieră interactivă, care să încurajeze citirea și să faciliteze înțelegerea lor. 

3.Obiect determinat și licit și o cauză licită și morală

Bineînțeles, probabil majoritatea site-urilor uzuale nu prezintă interes în ceea ce privește o eventuală neconformare la această condiție. Totuși, în ceea ce privește contractele online încheiate pe site-uri din sfera ”Dark web”, obiectul licit, precum și cauza licită și morală ar putea fi puse sub semnul întrebării. Pentru a ilustra acest aspect, pot fi oferite ca exemple comerțul cu arme, droguri sau materiale cu conținut pornografic, pornografie infantilă și altele asemenea. Evident, un asemenea ”contract” este lovit de nulitate absolută, având bineînțeles și implicații penale.

 

KIT GDPR Premium

 

În al doilea rând, trebuie analizat contextul încheierii unui contract printr-un singur ”click”, în sensul că acesta ia forma unui contract de adeziune. Dacă regula în materia încheierii contractelor o reprezintă contractele negociate[3], în care părțile stabilesc de comun acord elementele esențiale ale acestora, contractele de adeziune reprezintă excepția în materie. Contractul de adeziune reprezintă acel contract în care o parte, denumită stipulant, redactează în mod unilateral elementele esențiale ale contractului, iar cealaltă parte, denumită aderent, nu are de ales decât să le accepte ca atare sau să respingă oferta respectivă. Pentru a ne afla în prezența unui contract de adeziune, următoarele elemente trebuie să fie identificate:

  • Aderentul să nu aibă efectiv posibilitatea de a negocia contractul. Evident, singura alegere aflată la dispoziția persoanei care dorește să achiziționeze un produs sau un serviciu online este aceea de a accepta oferta furnizorului (sub aspectul prețului, a condițiilor de executare și a tuturor celorlalte elemente prevăzute în termeni și condiții) sau de a nu cumpăra deloc  acel produs sau serviciu.
  • Clauzele să fie impuse de către stipulant, situație care, în practică, se concretizează prin redactarea (preformularea) de către stipulant a contractului ce se va încheia, fie sub forma unor formulare tipizate, fie sub cea a unor termeni și condiții prestabilite.

Este evident faptul că, în acest context în care stipulantul se află într-o poziție dominantă în raport cu aderentul, o multitudine de clauze abuzive pot fi inserate și foarte ușor ”mascate” în spatele unor termeni și condiții pe care furnizorii sunt conștienți că cei mai mulți dintre consumatori nici măcar nu le citesc.

Cum te putem ajuta:



medium-shot-girl-using-her-phone_23-2148227952.jpg




Rezilierea unui contract de telefonie mobilă încheiat cu un furnizor de telefonie se poate realiza și în alte condiții decât cele prevăzute în contractul semnat, în urma unei negocieri directe între furnizor și utilizator, potrivit Autorității Naționale pentru Administrarea și Reglementarea în Comunicații (ANCOM).

Cei care doresc să renunțe la un contract de telefonie trebui să depună o cerere, însă trebuie să țină cont și de anumite prevederi stipulate în contractul deja semnat.

Potrivit ANCOM, utilizatorul poate solicita rezilierea contractului, dar trebuie să țină cont de câteva prevederi regăsite deja în documentul  semnat. 

Astfel, titularul contractului trebuie să aibă în vedere următoarele:

  • Penalitățile aplicate în cazul în care solicită încetarea contractului, iar perioada inițială nu a expirat;
  • Dacă perioada inițială contractuală a expirat;
  • Termenul de depunere și operare a cererii de încetare a contractului (de exemplu, 30 de zile de la data depunerii cererii de către utilizator).

Cum și unde se depune cererea de încetare a contractului de telefonie?

Rezilierea poate fi făcută atât telefonic, cât și în scris, transmisă prin poștă sau depusă personal la sediul furnizorului. ANCOM avertizează asupra faptului că, de regulă, furnizorii acceptă procesarea cererii de reziliere, singura condiție fiind ca utilizatorul să nu dețină echipamente oferite în custodie/chirie și să nu aibă datorii către furnizor.

Unii furnizori de telefonie oferă posibilitatea ca această solicitare de încetare a contractului să fie adresată și telefonic. Recomandat este ca aceasta să fie făcută în scris și transmisă prin poștă, cu confirmare de primire.

În cazul în care cererea este depusă personal, la un punct de lucru al furnizorului, utilizatorul trebuie să ceară un număr de înregistrare pe care să îl păstreze ca dovadă a depunerii cererii de reziliere a contractului.





Te-ar putea interesa și:

Obligațiile furnizorilor de telefonie

Furnizorii de servicii de telefonie de pe piața din România trebuie să publice o serie de informații online, într-un loc ușor accesibil, prezentate într-un mod vizibil și bine structurat.

 Iată care sunt acestea:

  • informații legate de încetarea contractelor încheiate cu utilizatorii, dar și informații despre condițiile de modificare a contractului (a se avea în vedere procedura din decizia ANCOM nr.158/2015 privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali);
  • informații privind demersurile pe care utilizatorii trebuie să le facă pentru a obține încetarea sau modificarea contractului;
  • adresa de e-mail, adresa poștală și numărul de telefon/fax, la care utilizatorul poate transmite cererea de încetare a contractului;
  • formulare/cereri-tip, dacă se solicită completarea acestora, precum și informații legate de modalitățile prin care utilizatorii pot intra în posesia lor, dacă este cazul;
  • informații legate de penalitățile care pot fi aplicate în cazul încetării anticipate a contractului, dacă astfel de penalități sunt percepute.

 

KIT GDPR Premium

Cum se poate modifica un contract de telefonie?

Procedura de modificare a unui contract încheiat cu un furnizor de comunicații electronice este similară cu rezilierea unui contract de telefonie mobilă, singura deosebire stă în faptul că în această situație, inițiativa poate aparține și furnizorului de servicii.

Modificarea contractului se poate face la cererea utilizatorului, în condițiile prevăzute în contract sau pe baza negocierii directe cu furnizorul, dar și la inițiativa furnizorului. În anumite situații, furnizorul poate schimba clauze din contract caz în care, are obligația să-și informeze abonații despre conținutul modificărilor, prin intermediul unei notificări, transmisă cu cel puțin 30 de zile înainte de producerea acestora. 

În acest interval, dacă nu sunt de acord cu modificările aduse, abonații pot renunța la contract fără a plăti despăgubiri.

Furnizorul are posibilitatea să transmită notificarea și prin scrisoare, e-mail, SMS, fax sau prin intermediul contului de client al abonatului de pe site-ul furnizorului.

Dacă notificarea va fi trimisă pe contul de client, aceasta trebuie să fie însoțită obligatoriu și  de un SMS și/sau e-mail de avertizare.

Indiferent de modul în care operatorul  înțelege să transmită notificarea, acesta trebuie să asigure transmiterea integrală a textului notificării, fără a face trimitere la alte surse de informare.  De asemenea, notificarea trebuie să fie separată de orice material publicitar.

 

Ce poate face utilizatorul dacă furnizorul a modificat contractul fără notificare?

ANCOM poate lua măsuri dacă furnizorul a modificat contractul fără să notifice sau nu a informat utilizatorii despre posibilitatea de a denunța contractul fără penalități. Orice persoană aflată în această situație poate să trimită sesizările pe site-ul ANCOM.
Dacă pentru încetarea contractului înainte de termen, operatorul aplică taxe cu o valoare considerată prea mare față de posibilele pierderi pe care le-ar avea furnizorul, utilizatorii se pot adresa ANPC.

 

 

Te-ar putea interesa și:



close-up-hands-holding-phone-with-mock-up_23-2148264015.jpg




Tot mai mulți români folosesc transportul alternativ în România, precum Uber, Bolt, Go Clever (și a altor servicii de ridesharing), fiind o modalitate utilă și la îndemână de transport alternativ. Aceste servicii de ridesharing, dat fiind impactul lor în societate, au cunoscut reglementare la nivel juridic. Este însă folosirea acestor servicii una legală? Există răspundere la nivel juridic pentru folosirea serviciului de ridesharing atât de cunoscut? Aceste aspecte urmează să le detaliem și să le lămurim în prezentul articol.

Reglementarea transportului alternativ prin intermediul Ordonanței de Urgență nr. 49/2019

Ordonanța de Urgență nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto reprezintă un element de noutate în domeniul serviciilor de ridesharing. Acest fapt presupune ralierea la prevederile legale de către societățile de ridesharing și necesitatea respectării prevederilor în vigoare, în caz contrar aplicându-se și sancțiunea.

Prezenta ordonanță face trimitere în etapă incipientă la hotărârile Curții de Justiție, în sensul că s-a apreciat faptul că activitățile de transport de tip urban care se desfășoară prin intermediul platformelor digitale nu sunt asimilate serviciilor de comerț online, ci serviciilor de transport, astfel:

  • Luând în considerare că hotărârea Curții Europene de Justiție a apreciat că activitățile de transport de tip urban desfășurate prin intermediul platformelor digitale sunt asimilate serviciilor de transport și nu serviciilor de comerț online, iar statele membre sunt obligate la adoptarea unor soluții legislative care să asigure reglementarea tuturor operațiunilor de transport de tip urban pentru care se utilizează platforme digitale;
  • Pentru asigurarea unui mediu concurențial echilibrat și stabilirea unui regim nediscriminatoriu a modurilor de transport utilizate pentru transportul persoanelor în mediul urban se impune în regim de urgență reglementarea transportului alternativ de persoane, intermediat prin platforme digitale.

De asemenea, în adoptarea prezentei ordonanțe s-a avut în vedere necesitatea asigurării unui mediu concurențial care să fie echilibrat și care să nu producă discriminare în raport de celelalte modalități și mijloace de transport existente în societate.

 

Te-ar putea interesa și: 

 

 

Ce înțelegem prin ,,activitate de transport alternativ”? Cine are calitatea de ,,operator al platformei digitale” și de ,,manager de transport alternativ”?

Prevederile în vigoare definesc noțiuni precum ,,activitate de transport alternativ intermediată prin platformă digitală”, ,,operator al platformei digitale”, ,,manager de transport alternativ”, pe care le redăm în cele ce urmează, cu titlu exemplificativ:

  • prin activitate de transport alternativ cu autoturism și conducător auto intermediată printr-o platformă digitală, denumită în continuare transport alternativ, vom înțelege deplasarea persoanelor, cu ajutorul unui autoturism, în baza unui contract de transport alternativ încheiat între pasager și operatorul de transport alternativ deținător al autoturismului, care este intermediat de un operator al platformei digitale conform prezentei ordonanțe de urgență printr-o platformă digitală;
  • prin manager de transport alternativ vom înțelege persoana fizică angajată a unui operator de transport alternativ – care este persoană juridică și care conduce permanent și efectiv activitățile de transport alternativ ale acestuia și deține certificatul de competență profesională, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 879/2016 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea și atestarea profesională a managerilor de transport în regim de taxi și închiriere;
  • prin operator al platformei digitale vom înțelege persoana juridică pe numele căreia se emite avizul tehnic pentru platforma digitală prin care se intermediază transportul alternativ.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Cum se poate efectua transportul alternativ în condițiile legii ?

Conform art. 4 din prezenta ordonanță, transportul alternativ se poate efectua numai prin intermediul unei platforme digitale, care a fost avizată tehnic de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale. Avizul astfel eliberat are valabilitate pe întreg teritoriul României.

Ce se întâmplă dacă operatorul platformei digitale este o persoană juridică nerezidentă?

În această situație, conform prevederilor art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 49/2019, persoana juridică nerezidentă – operator al platformei digitale – este obligată să aibă pe toată perioada în care își desfășoară activitatea de intermediere a transportului alternativ pe teritoriul României o sucursală înregistrată, care să o reprezinte în fața autorităților statului.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru obținerea avizului tehnic ?

În conformitate cu prevederile art. 7 din prezenta ordonanță, pentru obținerea avizului tehnic, platforma digitală pentru intermedierea transportului alternativ trebuie să îndeplinească (în mod cumulativ) condiții precum:

  • ținerea evidenței datelor de expirare a permiselor de conducere și a documentelor necesare efecutării operațiunilor de transport alternativ și notificarea automată a operatorului de transport alternativ în scopul actualizării documentelor încărcate pe platforma digitală;
  • propunerea, afișarea, înregistrarea traseului parcurs, prin utilizarea tehnologiilor de localizare, respectând legislația comunitară;
  • furnizarea datelor cu privire la tariful pentru efectuarea unei curse pe traseul stabilit;
  • furnizarea datelor despre numărul de înmatriculare al autoturismului cu care se efectuează cursa;
  • monitorizarea tuturor curselor prin sisteme de localizare;
  • asigurarea pasagerilor cu privire la opțiunea de a comunica informații despre dizabilitatea sau mobilitatea redusă;
  • prelucrarea datelor cu caracter personal cu respectarea legislației în vigoare și a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor.

KIT GDPR Premium

 

În ce termen și în ce condiții se emite avizul tehnic pentru platforma digitală?

Prin raportare la art. 9 din ordonanța în cauză, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale va emite avizul tehnic pentru platforma digitală în termen de 30 de zile lucrătoare de la depunerea documentației complete. Avizul emis are o valabilitate de 12 luni. Eliberarea avizului tehnic pentru platformele digitale se va face numai după ce operatorul prezintă dovada achitării unei taxe anuale în valoare de 50.000 lei.

 

Care sunt obligațiile operatorului platformei digitale?

Art. 25 din prezenta ordonanță reflectă obligațiile operatorului platformei digitale, dintre care vom reda următoarele:

  • să informeze complet și cuprinzător toți utilizatorii, la înregistrarea acestora pe platforma digitală, cu privire la termenii și condițiile de funcționare a platformei digitale, la drepturile și obligațiile lor în cursul și după utilizarea platformei digitale, precum și cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal;
  • să păstreze datele fiecărei curse efectuate prin intermediul platformei digitale pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Aceste date se comunică și sucursalei operatorului nerezident al platformei digitale și se păstrează de aceasta din urmă pe aceeași perioadă de timp;
  • să asigure securitatea cibernetică a platformei digitale și a tuturor datelor încărcate de utilizatori;
  • să înregistreze pe platforma digitală doar solicitanții care sunt de acord în mod expres cu termenii și condițiile prelucrării datelor cu caracter personal.

De când sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto?

Legea nr. 204/2019 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 49/2019 cuprinde în cadrul art. 5 faptul că persoanele fizice și juridice care derulează operațiuni ce intră sub incidența ordonanței de urgență în cauză vor beneficia de o perioadă de tranziție, în speță până la data de 1 februarie 2020. Dacă această conformare s-a realizat sau nu, aspectele se vor putea reflecta numai la nivel practic.




Care sunt modificările esențiale privind transportul alternativ, introduse prin intermediul Legii nr. 204/2019?

Modificările realiza prin intermediul legii precizate le vom reflecta în cele ce urmează, astfel:

  • Modificarea art. 6:

În situația în care operatorul platformei digitale este o persoană juridică nerezidentă, acesta este obligat să aibă pe toată perioada în care își desfășoară activitatea de intermediere a transportului alternativ pe teritoriul României o filială înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin care se derulează activitățile comerciale în România.

  • Modificarea art. 9, alin. (2):

Avizul tehnic pentru platformele digitale va avea o valabilitate de 24 de luni.

  • Modificarea art. 13, alin. (2):

Copia conformă a autorizației pentru transportul alternativ se eliberează operatorului de transport alternativ autorizat numai pentru autoturismele deținute în proprietate, închiriere sau comodat.

  • Modificarea art. 25, lit. p):

Să achite la bugetul de stat o taxă în valoare de 100.000 lei la fiecare 24 de luni.

 

Care sunt contravențiile în materie de transport alternativ și cum sunt sancționate acestea?

În temeiul Ordonanței nr. 49/2019 privind transportul alternativ, conform art. 34, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei faptele următoare ale conducătorului auto:

  • efectuarea unei curse fără deținerea unui certificat de atestare profesională;
  • efectuarea unei curse fără respectarea prevederilor legale;
  • lipsa de la bordul autoturismului, în timpul efectuării transportului alternativ, a ecusoanelor pentru transportul alternativ prevăzute de lege;
  • lipsa de la bordul autoturismului, în timpul efectuării transportului alternativ, a documentelor prevăzute de lege;
  • efectuarea transportului alternativ prin intermediul unei platforme digitale neavizate tehnic de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.



businessman-hand-technology-with-digital-social-media_29865-886.jpg




Dreptul de retragere al consumatorului din cadrul contractelor încheiate la distanță este un drept esențial, dar constituie în același timp și o problematică importantă la nivel practic. Pentru a realiza analiza acestei problematici, este necesar să ne raportăm la cadrul normativ în vigoare. În acest sens este esențială analiza prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Ordonanța în cauză reglementează drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, în scopul asigurării protecției acestora dintâi, dar și pentru buna funcționare a pieței, în temeiul art. 1 din prezenta ordonanță.

În cele ce urmează vom analiza definirea conceptelor de ,,consumator”, ,,profesionist” și ,,contract încheiat la distanță”, respectând prevederile legale, astfel:

  • Prin consumator vom înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice care sunt constituite în asociații;
  • Prin profesionist vom înțelege orice persoană fizică sau juridică (fie publică, fie privată pentru acest din urmă caz) ce acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale, liberale, în legătură cu contractele aflate sub incidența actului normativ menționat anterior, dar și orice persoană care acționează în același scop, în numele sau pe seama sa;

Prin contract încheiat la distanță vom înțelege orice contract care se încheie între un profesionist și un consumator în cadrul unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanță și care este organizat, fără prezența fizică simultană a profesionistului ori consumatorului, cu utilizarea exclusivă fie a unuia, fie a mai multor mijloace de comunicare la distanță, până la (inclusiv în) momentul în care este încheiat contractul respectiv.

Te-ar putea interesa și:

 

 

Care sunt obligațiile pe care profesionistul trebuie să le furnizeze către consumator înainte de încheierea unui contract la distanță ?

Înainte de încheierea unui contract la distanță, profesionistul are obligația, conform art. 6 din prezenta ordonanță, de a furniza către consumator anumite categorii de informații, prin intermediul unui document denumit în practică Termeni și Condiții, dintre care vom enunța, cu titlu limitativ, următoarele:

  • principalele caracteristici ale produselor sau serviciilor, având în vedere mediul de comunicare și produsele sau serviciile în cauză;
  • identitatea profesionistului, cum ar fi denumirea sa comercială – considerat ca fiind un aspect esențial pentru încheierea contractului;
  • adresa poștală la care profesionistul este stabilit, precum și, în cazul în care există, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de poștă electronică ale acestuia la care poate fi efectiv contactat;
  • prețul total al produselor și serviciilor cu toate taxele incluse (cu excepțiile impuse prin lege);
  • costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanță în vederea încheierii contractului, atunci când este calculat pe baza unui alt tarif decât tariful de bază;
  • modalitățile de plată, livrare, executare, data până la care profesionistul se angajează să livreze produsele sau să presteze serviciile și, după caz, procedura profesionistului de soluționare a reclamațiilor;
  • în cazul în care există un drept de retragere, condițiile, termenele și procedurile de exercitare a dreptului respectiv, precum și formularul tipizat de retragere;
  • informația potrivit căreia consumatorul va trebui să suporte costul aferent returnării produselor în caz de retragere și, pentru contractele la distanță, dacă produsele, prin însăși natura lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poștă, costul aferent returnării produselor;
  • în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere după formularea unei cereri, informația potrivit căreia consumatorul este obligat să achite profesionistului costuri rezonabile;
  • în cazul în care dreptul de retragere nu este prevăzut în conformitate cu prevederile legale, informația conform căreia consumatorul nu va beneficia de un drept de retragere sau, după caz, circumstanțele în care consumatorul își pierde dreptul de retragere;

În privința dreptului de retragere, art. 9 din prezenta ordonanță este relevant în acest sens. Astfel, consumatorul va beneficia de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr-un contract încheiat la distanță, fără să fie nevoit să își justifice decizia de retragere și fără să suporte alte costuri. Perioada de retragere se calculează în termen de 14 zile de la data încheierii contractelor (pentru contractele de prestări servicii), din ziua în care consumatorul sau o parte terță intră în posesia fizică a produselor (în cazul contractelor de vânzare), de la data încheierii contractelor pentru furnizarea de apă, gaze naturale sau energie electrică, atunci când nu este prevăzută vânzarea în volum limitat sau într-o anumită cantitate.

 

Cum se va exercita dreptul de retragere al consumatorului?

Respectând prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 34/2014, înainte de a expira perioada de retragere, consumatorul va informa profesionistul cu privire la decizia sa. Mijloacele prevăzute de cadrul normativ sunt următoarele:

  • prin modelul de formular de retragere prevăzut în actul normativ prin care își exercită dreptul de retragere al consumatorului;
  • prin orice altă declarație neechivocă în care acesta își exprimă decizia de retragere din contract.

O politică de retur ar trebui să existe pe site. Găsiți o astfel de politică, împreună cu celelalte documente obligatorii pe site (Termeni și Condiții, Politică de confidențialitate)  în pachetul nostru pentru magazine online aici. 




 

Care sunt efectele retragerii din contractul încheiat la distanță între consumator și profesionist?

Efectele retragerii sunt conturate ca având o structură dihotomică, astfel că exercitarea dreptului de retragere va pune capăt obligațiilor părților contractuale, astfel: de a executa contractul la distanță și de a încheia un contract la distanță dacă a fost efectuată o comandă de către consumator.

Care sunt obligațiile consumatorului în cazul retragerii din contractul încheiat la distanță?

Obligațiile consumatorului sunt conturate prin intermediul art. 14 din Ordonanța de Urgență nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, astfel:

  • Consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea produselor (excepția fiind reprezentată de cazul în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator);
  • Consumatorul este responsabil doar în ceea ce privește diminuarea valorii produselor rezultată din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor și funcționării produselor. Diminuarea valorii produselor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-și exercita dreptul de retragere;
  • Consumatorul plătește profesionistului o sumă proporțională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat profesionistul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma proporțională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza prețului total convenit în contract.

Prevederile legale în vigoare sunt mai mult decât necesare pentru buna desfășurare a raporturile dintre comerciant și profesionist. De asemenea, dreptul de retragere al consumatorului este un drept esențial, care trebuie conferit consumatorului în situații punctuale. Lipsa informării consumatorului de către profesionist cu privire la dreptul său de retragere stă sub auspiciile ,,remediilor” prevăzute de către un cadru normativ conturat în mod clar și care se aplică situațiilor punctuale, în speță și contractelor încheiate la distanță dintre un consumator și un profesionist.

 

Ai un magazin online și vrei să respecți legea? Cum te putem ajuta:

 

Te-ar putea interesa și: