Aici descoperim
dreptul tehnologiei

businessman-examining-papers-table_1262-3706.jpg

În ședința din 14 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare cauză, a soluționat un recurs în interesul legii, prin care a statuat faptul că:

„Admite recursul în interesul legii promovat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 constitutie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepţia situaţiei în care părţile impun semnătura drept condiţie de validitate a contractului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2019.”

 

 

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



392f7b40-b8e7-11e9-b443-1d222a4e4b35_450_250.jpeg

În conformitate cu prevederile Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, art. 2, legea are ca scop, pe lângă stabilirea condițiilor de furnizarea a serviciilor societății informaționale, și prevederea ca infracțiuni a unor fapte ce au fost săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic (incluzând în această categorie emiterea, utilizarea instrumentelor de plată electronică, utilizarea datelor de indentificare spre a efectua operațiuni financiare).

Cadrul legislativ prevede ca infracțiuni faptele ce au fost săvârșite în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronica și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efecutării de operațiuni financiare.

La nivel de practică judiciară vom analiza Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 3311/89/2013. În prezenta cauză, s-a probat existența unui grup infracțional organizat, ce era specializat în săvârșirea de tranzacții frauduloase prin intermediul internetului. Această acțiune se materializa în cumpărarea de bunuri și servicii, utilizându-se în mod neautorizat a datelor confidențiale de carduri bancare ce aparțineau cetățenilor străini. Scopul utilizării cardurilor era achizionarea de produse electronice, băuturi alcoolice, dar și de servicii precum biletele de călătorie, toate acestea fiind achizitionate prin intermediul magazinelor online.

Destinația bunurilor nu era utilizarea lor, ci revânzarea la prețuri mai mici decât nivelul de piață. Posibilitatea de intrare în posesia tuturor bunurilor enunțate anterior se realiza prin intermediul unor comapnii de curierat, numele prezentate fiind unele fictive. În cazuri limitate erau utilizate numele celor din rândul grupului infracțional.

 

Te-ar putea interesa și:

 

În privința datelor confidențiale, ele au fost obținute prin intermediul unor carduri bancare atașate fiind conturilor bancare din țări precum Germania, Danemarca și Austria. Faptul că inculpații acționau numai în sfera internetului, avea să faciliteze această acțiune, iar verificare nu putea să fie realizată în mod conform. Mai mult decât atât, firmele de curierat (o parte din angajați) acționau în complicitate (a se vedea în acest sens https://legeaz.net/spete-drept-penal-curtea-de-apel-iasi-2014/infractiuni-privind-comertul-electronic-legea-20-06-2014-yo2).

În conformitate cu dispozițiile Codului penal din România, complicele este persoana care înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sub forma de vinovăție a intenției. Constituie complicitate și acțiunea persoanei care promite (fie în timpul, fie înainte de săvârșirea faptei) că va tăinui bunurile provenite din faptă sau că va favoriza făptuitorul, fără a se respecta condiția ulterioară a îndeplinirii promisiunii (a se vedea în acest sens https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art-48-complicele-codul-penal?dp=gqytsojtgm2dc).

Pentru ca produsele și serviciile să fie livrate, erau folosite atât date de indentitate, cât și adrese de livrare nereale. Numele persoanelor nu existau, iar datele erau unele greșite. La o verificare a Ministerului Afacerilor Interne, numele și datele respective nu erau găsite în nicio evidență.

 

Pentru a reliefa importanța protecției datelor noastre inclusive în materie bancară sau financiară, vom proceda la analiza cazului precizat. În acest sens, unul dintre inculpați a efectuat o comandă prin intermediul unei platforme online de tipul www. vanzariproduseonline.ro, ce aparținea unui comerciant. Comanda avea ca obiect un Ipad în valoare de aproximativ 4.000 de lei. Acțiunea s-a materializat prin utilizarea unui nume fictiv, a unui Cod Numeric Personal și a unei adrese de e-mail, precizându-se ca adresă de livrare chiar locul cunoscut de către inculpat (a se vedea în acest sens https://legeaz.net/spete-drept-penal-curtea-de-apel-iasi-2014/infractiuni-privind-comertul-electronic-legea-20-06-2014-yo2).

Cel mai important aspect este reprezentat de către acțiunea promptă a băncii respective. Astfel, nu s-a putut proceda la efectuarea unei tranzacții online, întrucât tranzacția nu a fost onorată de către bancă. Deși inculpatul a folosit datele cardului ce aparțineau unui cetățean danez pentru a achiziționa Ipad-ul, reprezentanții băncii au contactat cetățeanul pentru confirmarea operațiunii comerciale ce fusese inițiată de către inculpat. Întrucât titularul contului nu avea nicio legătură cu tranzacția precizat, aceasta a solicitat instituției bancare blocarea contului și analuarea tranzacției. În acest sens, putem specifica importanța existenței unei instituții bancare care să verifice veridicitatea unei tranzacții și care să informeze cetățeanul care deține un cont bancar despre potențialele acțiuni asupra contului său. Ulterioarele percheziții realizate la nivel informatic, au relevat faptul că inculpatul deținea urmele digitale cu privire la folosirea cardului bancar.

Faptul că inculpații au fost ulterior reținuți face să prevaleze rolul justiției în stat, dar acțiunea prezentei instituții bancare a condus la înlăturarea unui pericol iminent asupra contului personal al cetățeanului danez. De aceea, la orice tip de acțiune potențial vătămătoare, instituțiile de credit trebuie să fie abilitate și să acționeze în sensul notificării și al blocării tuturor acțiunilor ce pot prejudicia titularii contului/conturilor bancare. În acest sens sunt relevante dispozițiile legale enunțate prin intermediul Legii nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism. Astfel, conform art. 5 din prezenta Lege, de îndată ce o persoană fizică în cadrul activității desfășurate pentru o persoană juridică sau o altă persoană fizică prevăzută în cadrul normativ are suspiciuni că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, va informa persoana desemmnată potrivit cadrului nromativ. Aceasta din urmă va proceda la sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Menționăm că această activitate și competență trebuie să aparțină tuturor instituțiilor financiare și bancare în cauză.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



hands-digital-watches-boys-watch-time-wrist-orientation-is-punctual_24883-1503.jpg

Deseori prezentat drept o alternativă la smartphone-uri, ceasul conectat pentru copii se numără printre tendințele începutului anului școlar. 

Ceasurile inteligente pentru copii reprezintă aproape jumătate din piața mondială a ceasurilor conectate!

Ceasurile inteligente prezintă, în general, următoarele funcționalități:

  • comunicarea cu copilul (mesagerie, telefon), chiar primirea unui SMS, datorită unei cartele SIM integrate;
  • cunoașterea exactă a locației copilului, cu o alertă dacă acesta se îndepărtează de la drumul către școală sau de la o zonă determinată, grație unui dispozitiv de tip GPS;
  • măsurarea în timp real a sănătății copilului, grație unor senzori (ritm cardiac);
  • încurajarea copilului să facă sport, să facă mișcare, grație unui indicator (tracker) de activitate (număr de pași);
  • relaxarea copilului cu funcții de fotografiere, jocuri și aplicații (meteo).

Ce întrebări ar trebui să-și pună familia?

1.Analizați avantajele practice având în vedere riscurile în caz de abuz

Acest obiect conectat este deseori prezentat de producători ca un mijloc de a se asigura în timp real că copilul nu se găsește într-o situație anormală. Indicatorii fiziologici, sociali sau spațiali pe culoarea verde liniștesc părinții care, astfel, pot oferi mai multă autonomie copilului lor.

Însă utilizarea nerezonabilă a unui ceas conectat în cazul unui copil poate avea și consecințe nefaste, cum ar fi:

  • limitarea capacității sale de a învăța singur și de a analiza riscurile: de exemplu, anticiparea unui pericol în locul copilului dacă indicatorii sunt negativi;
  • interferența excesivă în intimitatea sa socială sau corporală: de exemplu, supravegherea modului în care copilul interacționează în recreație sau a modului în care se comportă în clasă sau în timpul unui examen;
  • afectarea raportului de încredere și a dialogului pe care le are cu părinții săi: de exemplu, generarea unui sentiment de supraveghere 24/24 care determină copilul să se autocenzureze;
  • asocierea protecției vieții sale private cu un sentiment de culpabilitate.

 

 

2. Adaptați-vă nevoile pentru a minimiza impactul asupra vieții private a copilului

Pentru a ține cont cel mai bine de impactul asupra vieții private a copilului, este necesară evaluarea funcționalităților propuse în funcție de nevoi și de riscuri:

  • Geolocalizarea în timp real este foarte invazivă și prezintă riscuri importante dacă persoane rău intenționate o deturnează. Astfel, este posibilă dezactivarea geolocalizării atunci când nu este utilă sau dorită? Un simplu ceas comunicant nu ar fi suficient?
  • Posibilitatea de a comunica direct cu copilul poate fi, de asemenea, deturnată de o terță persoană. Tipul de canal de comunicare propus răspunde nevoii garantând o securitate suficientă? Un simplu telefon nu este oare mai potrivit?
  • Dacă utilizarea este legată mai ales de activitatea sportivă, este oare necesară o comunicare la distanță în timp real? Un simplu „tracker de activitate” ar putea fi suficient?

Pe scurt, fiți atenți la ceasurile inteligente de tip „all-in-one” care colectează multe informații despre copii (și despre părinții lor) fără să răspundă în mod necesar la o nevoie reală.

3. Vorbiți cu copilul dumneavoastră de îndată ce viața sa privată este afectată

Potrivit unei recomandări din anul 2011, grupul CNIL-urilor de la nivel european a subliniat că „nu ar trebui niciodată să se întâmple ca, din motive de securitate, copiii să fie supuși unei supravegheri excesive care le limitează autonomia” și aceasta chiar din partea persoanelor din familia lor. De altfel, dacă părinții consideră că utilizarea unei astfel de aplicații este justificată în anumite circumstanțe, „copiii trebuie să fie informați în acest sens și trebuie să poată participa, dacă acest lucru este posibil în mod rezonabil, la decizia de a utiliza o astfel de aplicație”.

Ce să facem înainte de a cumpăra?

  • Informați-vă înainte de a cumpăra eventual un astfel de dispozitiv:
  • Manifestați neîncredere față de ceasurile ieftine! O jucărie conectată oferită la un preț scăzut poate afecta viața privată și propune soluții tehnice puțin sau necorespunzător securizate.
  • Citiți Politica de confidențialitate și Termenii și Condițiile. Condițiile de utilizare sunt în limba română și sunt inteligibile? Datele sunt reutilizate în alte scopuri sau sunt transmise partenerilor? Datele sunt stocate în Europa sau într-o țară terță unde protecția datelor nu este la fel de bine garantată? ? Există date sau o adresă de contact a producătorului pentru a vă exercita  drepturile privind datele cu caracter personal?
  • Securitatea înainte de toate! Putem să controlăm datele colectate, să dezactivăm anumite funcții, cum ar fi geolocalizarea? Putem să protejăm accesul la aparat și la serviciile asociate (aplicație de mobil, site web) folosind o parolă puternică sau un mod de autentificare suplimentar?

În caz de dubiu, preferați o achiziție fizică la comercianții specializați care pot să vă dea posibilitatea să testați ceasurile inteligente și vă pot oferi sfaturi tehnice. De asemenea, consultați standurile de încercare propuse de asociațiile de consumatori, comentariile utilizatorilor de internet din magazinele de aplicații și, în general, forumurile de utilizatori.

Sursa CNIL

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



send-email-concept_24908-60328.jpg

De foarte multe ori se întâmplă să primim comunicări comerciale prin intermediul adresei de e-mail. Legea din România tratează în mod concret aceste situații. Aceasta interzice efectuarea comunicărilor comerciale prin sisteme automate de apelare, prin fax sau poștă electronică, precum și prin metode ce utilizează servicii de comunicații electronice care sunt destinate publicului.

Ce înțelegem prin ,,comunicare comercială”?

În temeiul Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, prin raportare la art. 1, pct. 8, prin comunicare comercială vom înțelege orice formă de comunicare destinată să promoveze (prin mijloace directe sau indirecte), următoarele:

  • Produse;
  • Servicii;
  • Imaginea unui comerciant;
  • Numele sau denumirea unui comerciant;
  • Firma sau emblema unui comerciant;
  • Imaginea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Numele sau denumirea unui membru al unei profesii reglementate;
  • Firma sau emblema unui membru al unei profesii reglementate.

Nu sunt considerate comunicări comerciale informațile ce permit accesul direct la activitatea unei persoane (fizice sau juridice), comunicările ce vizează produse, servicii, imagine, nume, mărci ale unei persoane (fizice sau juridice), efectuate de către un terț independent față de persoana în cauză (în mod special atunci când ele sunt realizate cu titlu gratuit) (a se vedea în acest sens platforma legislatie.just.ro).

 

 

Comunicare comercială prin poștă electronică

Potrivit art. 6 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, efectuarea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice este interzisă.

Derogarea se face numai în cazul în care destinatarul și-a exprimat consimțământul expres (în prealabil) pentru primirea comunicărilor comerciale prin intermediul poștei electronice precum și în alte cazuri așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Cu toate acestea, comunicările comerciale care reprezintă un serviciu al societății informaționale (chiar o parte a sa) sunt permise dacă respectă condiții, precum următoarele :

  • Sunt clar identificabile;
  • Persoana (fizică sau juridică) în numele căreia sunt făcute comunicările comerciale este clar identificabilă;
  • Ofertele promoționale prezentate sunt clar identificabile, iar condițiile necesare de îndeplinit sunt ușor accesibile și prezentate în mod clar;
  • În ceea ce privește competițiile și jocurile promoționale, ele trebuie să fie clar identificabile ca atare;
  • Condițiile de participare să fie ușor accesibile și prezentate în mod clar.

În cazul în care legea prevede și alte condiții, ele trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

 În privința comunicărilor comerciale ce reprezintă un serviciu al societății informaționale sau o parte a sa, când acesta (serviciul) este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, comunicările comerciale sunt permise numai sub următoarele condiții :

  • Respectarea dispozițiilor legale aplicabile profesiei respective ;
  • Respectarea reglementărilor aplicabile profesiei respective.

Aceste două condiții vizează dispozițiile și reglementările referitoare la demnitatea și onoarea profesiei, independența, secretul profesional, corectitudinea, atât față de clienți cât și față de ceilalți membri ai profesiei (a se vedea în acest sens art. 3 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic).

 

 

Excepția de la consimțământ prevăzută de legea 506/2004

O dispoziție aparte a Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice o reprezintă obținerea adresei de e-mail a unui client cu ocazia vânzării unui produs sau a unui serviciu către acesta. Astfel, atunci când o persoană (fizică sau juridică) a obținut adresa de e-mail sau poștă electronică a unui client ca urmare a vânzării de produse sau servicii, persoana în cauză poate să utilizeze adresa respectivă pentru a efectua și alte comunicări comerciale privitoare la produse sau servicii similare pe care le comercializează. Condiția pentru o atare acțiune este aceea de a conferi clar și expres clienților posibilitate de opunere. Opunerea se va realiza prin mijloace simple și gratuite.

Posibilitatea de opunere li se va prezenta clienților atât la obținerea adresei de e-mail, cât și cu ocazia fiecărui mesaj transmis, în situația în care clientul nu s-a opus inițial (a se vedea în acest sens http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/56973).

Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice interzice în toate situațiile efectuarea prin poștă  de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele căreia sunt făcute este ascunsă sau atunci când nu se specifică o adresă valabilă la care destinatarul să aibă posibilitatea de a transmite solicitarea referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări. Prevederile legale se aplică și abonaților persoane juridice.

În concluzie, trebuie să manifestăm o atenție sporită la comunicările comerciale, în mod special la posibilitatea de opunere cu privire la mesajele transmise în sfera online-ului. Mai mult decât atât, tuturor persoanelor trebuie să le fie respectate drepturile și libertățile, cu precădere în materia comunicărilor comerciale.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



friends-social-media_53876-90180.jpg

În dreptul intern, răspunderea civilă delictuală se aplică inclusiv înregistrărilor abuzive de nume de domenii. În acest sens, instanțele naționale au decis că achiziționarea unui nume de domeniu de internet în scop speculativ reprezintă o faptă ilicită, ce poate avea ca sancțiunea anularea înregistrării.

Răspunderea delictuală în dreptul intern

În societate actuală și în domeniul juridic, orice persoană este datoare să respecte anumite reguli de conduită. Aceste reguli vor avea în vedere legea sau obiceiul locului. Persoanele nu pot să aducă atingere prin acțiuni sau inacțiuni drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Încălcarea îndatoririlor precizate anterior atrag, în raport de art. 1349 din Codul civil român răspunderea civilă delictuală. Pentru ca răspunderea să existe, este necesar ca persoană să aibă discernământ.

Răspunderea civilă delictuală include toate prejudiciile cauzate, persoana în cauză fiind obligată să asigure repararea lor integrală. Răspunderea delictuală include în structura sa și obligația la reparare a prejudiciului cauzat de fapta altuia, de lucrurile sau animalele aflate sub paza unei persoane. De asemenea, legea impune obligația de reparare a prejudiciului cauzat de ruina edificiului.

Noțiunea de ,,domeniu de internet” în România

Conform Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, art. 1, pct. 5, domeniul reprezintă o zonă dintr-un sistem informatic pe care o deține fie o persoană fizică, fie o persoană juridică. De asemenea, acesta poate fi deținut și de grupuri de persoane fizice sau persoane juridice. Deținerea acestei zone din sistemul informatic se realizează în scopul prelucrării, al stocării sau al unui transfer de date (a se vedea în acest sens legislatie.just.ro).

 

 

Înregistrarea abuzivă a numelor de domenii și răspunderea delictuală

În jurisprudența din România s-a constatat faptul că răspunderea civilă delictuală are aplicabilitate și în materia achiziționării și a înregistrării numelor de domenii. Instanțele naționale au decis că principiile aplicabile răspunderii civile delictuale se vor aplica și înregistrărilor abuzive ale numelor de domenii. În acest sens este relevantă Sentința civilă nr. 1682/2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. S-a statuat faptul că înregistrarea unui nume de domeniu nu conferă dreptul de proprietate asupra denumirii deținătorului și nici nu reprezintă un drept ,,exclusiv” precum cel de proprietate intelectuală. Dreptul dobândit este unul de folosință.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la desființarea unui site aflat pe internet la o adresă specifică. Solicitarea reclamantei a vizat și obligarea acestora la renunțarea denumirii înregistrate, precum și utilizarea unui alt nume pentru domeniul ales. În fapt, în anul 2000, în sfera online, a apărut o adresă ce purta numele companiei reclamante. Domeniul a fost achiziționat în conformitate cu prevederile legale. Cu toate acestea, alegerea domeniului, precum și înregistrarea sa au împiedicat-o pe reclamantă să deshidă o pagină cu acest nume în online. S-a menționat, de asemenea, faptul că scopul era chiar blocarea domeniului respectiv și împiedicarea reclamantei de a deschide o pagină de internă cu acel nume.

 

 

Pentru ca reclamantei să îi fie fie reparat prejudiciul suferit, instanța națională a decis ca pârâtele să desființeze site-ul aflat la adresa respectivă, iar în privința anulării înregistrării domeniului menționat anterior, instanța a decis anularea înregistrării sale. De asemenea, s-a statuat faptul că au fost întrunite condițiile cumulative necesare pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi angajată. În acest sens, la nivel intern, s-a conturat următoarea structură pentru existența răspunderii civile delictuale:

  • Existența unui prejudiciu;
  • Existența unei fapte ilicite;
  • Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs;
  • Existența vinovăției.

Instanța de judecată a decis că într-adevăr, reclamanta a fost privată de dreptul de a achiziționa un nume de domeniu de internet corespunzător denumirii sale comerciale, deci că aceasta a suferit un prejudiciu, fiind într-o dublă imposibilite:

  1. Imposibilitatea reclamantei de a se prezenta în fața partenerilor de afaceri care utilizau platforme online;
  2. Imposibilitatea reclamantei de a putea să își facă oferta cunoscută către partenerii de afaceri care utilizau platforme online.

În motivarea instanței, s-a stabilit că fapta ilicită comisă a fost aceea de a achiziționa un nume de domeniu de internet în scop pur speculativ. S-a statuat, de asemenea, că există un raport de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul rezultat. În privința ultimului aspect al răspunderii civile delictuale, s-a constatat că fapta a fost comisă cu vinovăție. La nivel intern s-a acordat astfel câștig de cauză situației în care la achiziționarea unui nume de domeniu de internet (în scopuri speculative) se poate produce prejudicierea unei persoane, deci este întemeiată tragerea la răspundere civilă delictuală. În acest sens, prejudiciul produs prin folosirea numelui de domeniu de internet ce ar fi putut fi utilizat în justă măsură de către o altă persoană este reprezentat chiar de discreditarea în fața partenerilor contractuali și de punerea în imposibilitate a persoanei de a putea să își facă oferta cunoscută.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR în domeniul meidcal? Îți recomandăm cursul online creat de specialiștii GDPR în domeniu medical care poate fi accesat aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



metal-security-lock-with-password-computer-keyboard_35355-5620.jpg

Atunci când permitem unei persoane accesul la un sistem informatic (cel personal) prin intermediul anumitor sisteme, trebuie să avem în vedere și faptul că informațiile accesate pot să fie stocate și utilizate cu încălcarea prevederilor legale. Informațiile obținute printr-o asemenea procedură intră în sfera ilicitului, în mod special atunci când vizează modificări semnificative și urmăresc limitarea accesului persoanei la propriu sistem informatic. O atare situație este reflectată la nivel jurisprudențial național, purtând denumirea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate. În această situație, atunci când instanțele de judecată constată săvârșirea infracțiunii de accesare fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, dispun măsurile necesare pentru sancționare și pentru reparare a prejudiciului produs.

Ce presupune accesul fără drept la un sistem informatic?

În legislația națională, accesul fără drept la un sistem informatic constituie infracțiune. Această infracțiune se pedepsește, conform Codului penal român, cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Conform art. 360, alin. (2) din Codul penal, atunci când accesul fără drept la un sistem informatic se realizează în scopul obținerii datelor informatice ale persoanelor, pedeapsa închisorii crește considerabil, de la 6 luni la 5 ani. Pentru săvârșirea faptei cu privire la un sistem informatic la care accesul este fie interzis, fie restricționat anumitor categorii de utilizatori, pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 2 la 7 ani.

 

 

Jurisprudență națională: accesul la un sistem informatic prin Team Viewer

În materie penală, vom avea în vedere Sentința nr. 1794/2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 6981/231/213, ce face referire la accesul la un sistem informatic prin intermediul aplicației Team Viewer. Pornind de la situația de fapt, aflăm că în data de 29.01.2013 partea vătămată a oferit acces la distanță, prin intermediul calculatorului personal (instalat la domiciliul său, conectat la Internet prin aplicația Team Viewer) unei alte persoane neidentificate. Pe această din urmă persoană o cunoștea prin intermediul rețelelor de profil de pe Internet.

Persoana neidentificată și-a oferit ajutorul pentru instalarea de la distanță a unor aplicații în sistemul informatic al persoanei vătămate, prin intermediul Team Viewer. Persoana avea astfel acordul persoanei vătămate pentru instalarea aplicației Team Viewer, în scopul dezvoltării de la distanță a unor operațiuni de joc pe un anumit site (a se vedea în acest sens platforma legeaz.net). În această situație, în sistemul informatic al persoanei vătămate a fost instalată și o altă aplicație informatică cu rolul înregistrării datelor introduse de la tastatură și transmiterii lor către o destinație stabilită. Mai mult, persoana care s-a ocupat de instalare a modificat anumite setări dintr-un browser pentru facilitarea transmiterii datelor informatice către un server extern. După instalare, persoana vătămată nu a mai putut accesa contul personal de pe un anumit site, parola sa fiind schimbată. Totodată, aceasta a observat că anumite e-mail-uri primite pe o adresă electronică au fost șterse, în mod inexplicabil.

În urma efectuării de percheziții la domiciliul persoanei care efectuase instalarea, s-a identificat un sistem informatic de tip desktop, alături de 30 de medii de stocare a datelor informatice, dar și aplicația Team Viewer, împreună cu aplicația instalată în sistemul informatic al persoanei vătămate. În plus, s-au găsit fișiere ce conțineau date privind conturi și parole, metode de trecere a măsurilor de siguranță ale mai multor persoane.

Cu privire la efectuarea perchezițiilor asupra inculpatului, Codul de procedură penală al României prevede o modalitate specială de efectuare a acestora asupra sistemului informatic, denumită percheziția informatică. Conform art. 168 din Codul de procedură penală, percheziția în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice presupune:

  • Un procedeu de cercetare, descoperire, identificare, strângere a probelor care sunt stocate într-un sistem informatic sau care sunt stocate într-un suport de stocare a datelor informatice;
  • Un procedeu realizat prin mijloace tehnice și proceduri adecvate;
  • Un procedeu de natură să asigure integritatea informațiilor conținute.

Măsura se dispune în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi și libertăți.

Ca urmare a efectuării perchezițiilor și a descoperirii faptului că inculpatul deținea informațiile din sistemul informatic al persoanei vătămate, instanța a dispus aplicarea pedepsei cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de accesare fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate (a se vedea în acest sens platforma legeaz.net). Pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni. De asemenea, au fost confiscate sistemele de stocare a datelor.

La ce trebuie să fim atenți atunci când acordăm acces unei persoane la sistemul informatic propriu?

Deși relațiile interumane trebuie să fie guvernate de principiul bunei-credințe, în sfera online acest principiu își pierde sensul. Practic, a acorda acces la propriul sistem informatic unei persoane a cărei identitate este necunoscută este considerat fie un act de curaj, fie un act de inconștiență. Atunci când acordăm acces unei persoane la sistemul informatic propriu, trebuie să ținem cont de:

  • Posibilitatea de identificare a persoanei care are acces direct la propriul sistem informatic;
  • Evitarea pe cât posibil a utilizării aplicațiilor care conferă acces nelimitat la propriul sistem informatic;
  • Păstrarea caracterului confidențial al datelor personale precum: adrese de e-mail, parole de acces, date de contact;
  • Apelarea la specialiști în domeniu, în situații care conferă acces nelimitat la propriul sistem informatic;

Concluzionând, în urma situațiilor expuse (inclusiv de la nivel jurisprudențial), persoanele trebuie să acorde atenție sporită oricărui tip de acces la propriul sistem informatic.

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



scanning-fingerprint-identification_99433-1109.jpg

Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) instituie măsuri de protecție în privința datelor biometrice. La nivel jurisprudențial însă, nu au fost respectate măsurile de protecție cu privire la aceste date. În cele ce urmează vom analiza jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în ceea ce privește stocarea amprentelor digitale și păstrarea într-o bază de date electronică, după solicitarea reclamantului de a fi șterse.

Amprentele digitale și regimul lor juridic

În raport de Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), amprentele digitale intră în categoria datelor biometrice. Regulamentul definește datele biometrice ca fiind:

  • Date cu caracter personal;
  • Date ce rezultă în urma unor tehnici de prelucrare specifice care se referă la:
    • Caracteristici fizice;
    • Caracteristici fiziologice;
    • Caracteristici comportamentale ale unei persoane fizice.
  • Date care permit identificarea unică a unei persoane;
  • Date care confirmă identificarea unică a unei persoane.

Astfel de date, în raport de prezentul Regulament, sunt chiar imaginile faciale și datele dactiloscopice. În această din urmă categorie specificăm amprentele digitale. Cu privire la prelucrarea datelor dactiloscopice, art. 9 din Regulamentul privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie datele biometrice pentru identificarea unică a unei persoane. În cazuri punctuale însă, prelucrarea datelor biometrice se poate realiza dacă:

  • Persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea datelor, fie în unul fie în mai multe scopuri specifice, cu derogările prevăzute de Regulament;
  • Prelucrarea este necesară în scopul îndeplinirii obligațiilor și al exercitării de drepturi specifice ale operatorului sau persoanei vizate în domeniul ocupării forței de muncă, al securității și protecției sociale, cu autorizările prevăzute de Regulament;
  • Prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale unei alte persoane fizice, în situațiile de incapacitate fizică sau juridică ale persoanei fizice de a-și da consimțământul (a se vedea în acest sens Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

Informațiile prezentate anterior au caracter limitativ.

Pentru verificarea integrală a cazurilor de prelucrare a datelor biometrice reccomandăm consultarea acestui articol. 

 

 

Amprentele digitale în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se urmărește tot mai mult respectarea protecției persoanelor. Sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a fost făcută în nenumărate rânduri cu privire la încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO), articol ce face referire la dreptul la respectarea vieții private și de familie. Conform art. 8 din prezenta Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale. O prevedere aparte este reprezentată de interzicerea imixtiunii autorităților publice în exercitarea dreptului la viață privată. Derogarea se poate realiza numai în măsura în care legea prevede acest lucru și imixtiunea ar reprezenta o măsură necesară pentru următoarele subdomenii:

  • Securitate națională;
  • Siguranță publică;
  • Bunăstare economică a țării;
  • Apărarea ordinii;
  • Prevenirea faptelor penale;
  • Protecția sănătății;
  • Protecția moralei;
  • Protecția drepturilor și libertăților altor persoane.

În materie de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) considerăm relevantă Cauza M.K. împotriva Franței, nr. 19522/09 din 18 aprilie 2013. Pornind de la situația de fapt, aflăm că reclamantul a reprezentat obiectul a două anchete ce vizau furtul de cărți. În primul proces instanța a pronunțat achitarea reclamantului. În al doilea proces s-a dispus încetarea procesului penal. Atât în primul, cât și în al doilea proces, reclamantului i-au fost prelevate amprentele digitale. Amprentele prelevate au fost înregistrate în baza de date.

 

 

Ulterior, reclamantul a solicitat ștergerea amprentelor din baza de date, însă cererea a fost admisă numai pentru amprentele luate în cazul primului proces. După ce a introdus căile de atac prevăzute de lege, acestea au fost respinse de către instanțele naționale. Ulterior, prin sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat faptul că păstrarea amprentelor digitale ale reclamantului în baza de date a constituit încălcarea dreptului la respectarea vieții private a acestuia. Aprecierea Curții a fost una justă, prin constatarea faptului că reținerea amprentelor digitale ale reclamantului a reprezentat o ingerință disproporționată în dreptul privind respectarea vieții privată. Măsura de păstrare a amprentelor digitale a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)  ca fiind una ce nu poate să fie necesară într-o societate democratică. S-a invocat de asemenea lipsa echilibrului între interesul public și cel privat. Lipsa condamnării persoanei în cauză a constituit un punct esențial pentru justificarea ștergerii datelor ce conțineau amprentele digitale ale reclamantului (a se vedea în acest sens platforma online www.echr.coe.int).

De asemenea, prin raportare la Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), dreptul ,,de a fi uitat” este unul esențial pentru persoană. Prin raportare la pct. (65) din prezentul Regulament, o persoana vizată ar trebui să aibă dreptul ,,de a fi uitată” în cazul în care păstrarea datelor încalcă prevederile Regulamentului, dreptul Uniunii sau dreptul intern. A fortiori, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul ca datele dactiloscopice să fie șterse și să nu mai fie prelucrate în situația în care nu mai sunt necesare pentru scopul în care sunt colectate sau prelucrate, sau atunci când persoanele vizate își retrag consimțământul pentru prelucrare ori se opun acesteia (a se vedea în acest sens platforma online eur-lex.europa.eu).

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



pile-3d-popular-social-media-logos_1379-881.jpg

Pe Facebook, oricine este liber să transmită și să primească orice fel de informație. Ce se întâmplă însă atunci când avem de a face cu expresii jignitoare privitoare la propria persoană? Cum tratează instanțele din România această situație?

Dreptul la imagine al persoanelor în România

În dreptul român, dreptul la imagine al persoanelor este reglementat în cadrul art. 73 din Codul civil. Conform art. 73 din Codul civil, orice persoană are dreptul la propria imagine. În acest sens, conform alin. (2) din prezentul articol, în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana poate să interzică sau să împiedice reproducerea (în orice mod) a înfățișării sale fizice sau o vocii ori utilizarea unei asemenea reproduceri (a se vedea în acest sens Codul civil român).

Legea fundamentală a României, reprezentată de Constituția statului, face referire la dreptul la imagine al persoanelor prin raportare la libertatea de exprimare. Astfel, la nivel intern, libertatea de exprimare nu poate să prejudicieze în niciun fel, următoarele atribute ale persoanelor:

  • Demnitatea;
  • Onoarea;
  • Viața particulară;
  • Dreptul la propria imagine.

 

 

Dreptul la imagine în jurirsprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), dreptul la imagine a fost analizat și tratat în detaliu prin intermediul cauzelor aflate pe rolul instanței internaționale. Un caz prin care s-a constatat încălcarea dreptului la imagine este reprezentat de Cauza Peck împotriva Marii Britanii. În prezenta cauză, în mass-media au fost dezvăluite imaginile surprinse cu o cameră de televiziune cu circuit închis, care se afla instalată pe stradă. Imaginile îl surprindeau pe reclamant cu un cuțit în mână. Acest fapt a determinat publicarea și difuzarea în mass-media a acestor imagini, imagini ce îl prezentau pe reclamant într-o situație incriminatorie. În atare cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CoEDO) privitor la viața privată a persoanelor (a se vedea în acest sens platforma echr.coe.int). Conform art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Concluzia instanței internaționale a fost în sensul că viața privată a persoanei este încălcată atunci când aceasta este suprinsă în imagini într-o situație incriminatorie, imagini care ulterior ajung să fie transmise în mass-media și prezentate în maniera dorită (fără existența consimțământului persoanei).

Ce se întâmplă însă în cazul în care violarea dreptului la imagine se realizează prin intermediul platformelor de socializare? Cu privire la acest aspect, vom detalia în cele ce urmează.

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Facebook – spațiu public sau privat?

În conformitate cu Decizia nr. 4546/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din România, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, platforma de socializare Facebook a fost declarată ca fiind spațiu public. Argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt următoarele:

  • Facebook, prin structura sa, reprezintă o rețea informațională, o ,,rețea de socializare receptivă perpetuu în web”;
  • Utilizatorii platformei de socializare pot să interacționeze în mod liber, această interacțiune neputând fi limitată sau interzisă;
  • Rețeaua, prin natura sa, este destinată accesului publicului sau oricărui utilizator;
  • Informațiile publicate, chiar într-un grup restrâns, pot să fie ușor aduse la cunoștința publicului prin procedeele de distribuire (share-uire a informațiilor);
  • Mesajele publicate pe platforma de socializare pot să fie aduse cu ușurință la cunoștința publicului, prin transmiterea în mass-media (a se vedea în acest sens https://www.clujust.ro/).

Instanțele naționale au decis că platforma de socializare Facebook constituie spațiu public, apelând la argumentul conform căruia structura platformei Facebook permite libera interacțiune și libera răspândire de informații, accesul realizându-se în mod facil și, prin procesul de distribuire (share-uire) a informațiilor, orice lucru poate fi adus la cunoștința publicului larg. Acest din urmă fapt include și transmiterea informațiilor prezentate (imagini, notițe, videoclipuri, sondaje, evenimente din viața personală, informații cu privire la propria persoană) în mass-media.

Expresiile jignitoare pe Facebook și sancționarea lor

Expresiile jignitoare publicate pe Facebook pot să fie sancționate inclusiv la nivelul instanțelor de judecată prin acordarea de daune morale reprezentând prejudiciul de imagine adus persoanei față de care au fost făcute jignirile. La nivel intern, este relevantă Sentința civilă nr. 250/2017 pronunțată de judecătoria Gura Honț. Instanța națională statuează că:

  • Lipsa indicării unui nume într-o postare pe Facebook nu constituie o atingere a dreptului la propria imagine; per a contrario, indicarea numelui persoanei/persoanelor într-o postare pe facebook prin care se aduc expresii jignitoare și se prejudiciază imaginea acesteia/acestora, reprezintă o atingere a dreptului la imagine;
  • Pentru ca răspunderea să existe este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:
  • Existența unui prejudiciu. Prejudiciul produs reprezintă dauna provocată persoanei asupra căreia s-au făcut afirmațiile calomnioase/prejudiciabile. Prejudiciul poate să fie determinat sau determinabil. Prejudiciul este determinat când el poate să fie individualizat, stabilit în mod concret, prin mijloace facile. Prejudiciul este considerat a fi determinabil în măsura în care el poate să fie anticipat, prevăzut;
  • Existența unei fapte ilicite. Fapta comisă trebuie să fie una ilicită, adică contrară normelor în vigoare. Astfel, întrebuințarea de expresii jignitoare cu privire la o persoană juridică care determină ulterior scăderea încrederii colaboratorilor/clienților/cumpărătorilor constituie un prejudiciu de imagine însemnat pentru persoană juridică în cauză și produce prejudicierea acesteia inclusiv la nivel pecuniar;
  • Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Fapta ilicită săvârșită trebuie să determine astfel producerea prejudiciului. În acest sens prin utilizarea de expresii jignitoare persoanei în cauză i se produce un prejudiciu de imagine;
  • Existența vinovăției celui care cauzează prejudiciul. Fapta ilicită trebuie să fie comisă cu vinovăție. La fel ca în materia penală, vinovăția constituie temeiul pentru tragerea la răspundere a persoanelor;
  • Existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



young-women-showing-facebook-icon_53876-71136.jpg

În secolul vitezei faptul că oferim informații poate părea un lucru obișnuit. Pe de altă parte, faptul că nu cunoaștem cum vor fi ele procesate sau utilizate, reprezintă o problemă însemnată. De aceea, pentru prevenirea oricăror temeri în materie de colectare și utilizare a informațiilor, platforma de socializare Facebook a prevăzut și modalitatea de colectare și de utilizare a datelor în cadrul Politicii de utilizare a datelor.

Informațiile colectate de către platforma de socializare Facebook

Conform politicii de utilizare a datelor, platforma de socializare Facebook colectează și procesează informațiile noastre personale. Informațiile colectate de platforma de socializare Facebook sunt următoarele:

  • Informații furnizate personal sau furnizate de alte persoane. În această categorie sunt incluse informațiile oferite la crearea unui cont sau la distribuirea unui anumit conținut. De asemenea, sunt colectate și informațiile privitoare la fișierele și informațiile încărcate online;
  • Informațiile cu privire la evenimentele din viața personală, orientările religioase și politice, starea de sănătate. În privința acestor informații se instituie o protecție specială;
  • Informațiile privitoare la paginile accesate, la grupurile și produsele promovate în cadrul acestora. În această categorie intră și agenda telefonică, jurnalul de apeluri, istoricul de mesaje text;
  • Informații despre conținutul vizualizat, acțiunile întreprinse, persoanele cu care interacționăm (inclusiv ora și durata acestor activități);
  • Informații privitoare la achizițiile sau tranzacțiile efectuate prin intermediul platformei, numărul cardului de debit, informații cu privire la cont, informațiile legate de facturare, livrare și de contact;
  • Informații privind conținutul sau comunicările, care sunt furnizate de alte persoane (când alte persoane distribuie sau adaugă comentarii la o fotografie în care suntem etichetați);
  • Informațiile cu privire la telefoanele sau alte dispozitive contectate la internet și care sunt integrate cu produsele Facebook;
  • Informații cu privire la produsele prezentate în scopul personalizării conținutului lor (reclamele afișate).

 

Te-ar putea interesa și:

 

Informațiile sunt enunțate cu titlu limitativ.

A se vedea mai multe categorii de informații colectate de către platforma Facebook accesând https://www.facebook.com/privacy/explanation.

 

 

Cum sunt utilizate informațiile furnizate către Facebook?

Informațiile furnizate către platforma de socializare Facebook vor fi utilizate, potrivit politicii de confidențialitate, după cum urmează:

  • În scopul îmbunătățirii și al personalizării produselor prezentate în online. Prin îmbunătățire se înțelege prezentarea de sugestii de grupuri sau evenimente care ar putea să reprezinte subiecte de interes pentru utilizatori;
  • În scopul simplificării accesului, prin completarea automată a informațiilor de înregistrare, precum numărul de telefon, adresa de e-mail, numele și prenumele și alte asemenea date;
  • În scopul personalizării reclamelor, utilizând informațiile cu privire la locație (persoanele aflate în apropriere, locurile vizitate, afacerile din apropierea locurilor respective);
  • În scopul dezvoltării și al îmbunătățirii produselor prezentate, incluzând în această categorie și realizarea de sondaje;
  • În scopul recunoașterii în mod facil în fotografii a persoanelor, prin utilizarea funcției de recunoaștere facială. Această funcție, conform politicii Facebook, se bucură de protecție specială în conformitate cu prevederile legislative ale Uniunii Europene ;
  • În scopul personalizării și selectării reclamelor și ofertelor de interes, prin utilizarea informațiilor despre interesele, acțiunile și conexiunile personale;
  • În scopul ajutării promotorilor și partenerilor să măsoare eficacitatea și distribuirea reclamelor, pentru a înțelege care sunt tipurile de persoane ce le utilizează serviciile;
  • În scopul promovării siguranței și securității prin utilizarea datelor pentru investigarea activităților suspecte sau încălcării condițiilor sau politicilor Facebook;
  • În scopul realizării și susținerii cercetării și inovării în domeniile legate de bunăstarea socială generală, progresul tehnologic, interesul public, sănătatea și bunăstarea oamenilor.

Informațiile sunt enunțate cu titlu limitativ.

A se vedea mai multe categorii de informații colectate de către platforma Facebook accesând https://www.facebook.com/privacy/explanation.

 

 

#Privacyconcerns sau preocupări în materie de protecție a vieții private

Preocupările privind protecția vieții private în sfera online-ului sunt întemeiate. Astfel, utilizatorii platformelor de socializare trebuie să cunoască faptul că viața privată se termină acolo unde începe Facebook. Iar aceste susțineri se întemeiază pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4546/27 noiembrie 2016, Secția de Contencios administrativ și fiscal, care a hotărât faptul că profilul personal de Facebook este spațiu public. Acest fapt presupune inclusiv situația în care o persoană poate să fie trasă la răspundere juridică pentru opiniile exprimate pe profilul de Facebook despre o altă persoană, în măsura în care ele se dovedesc a produce un prejudiciu. În acest sens, s-a apreciat de către instanțele naționale faptul că o faptă este considerată a fi săvârșită în public și în situația în care locul săvârșirii faptei ar aparține unei colectivități umane sau atunci când acesta provine de la o colectivitate umană (a se vedea în acest sens legal-land.ro, Facebook este spațiu public). În aprecierea faptului că rețeaua de socializare Facebook este spațiu public, instanțele naționale au constatat că mesajele postate pe o rețea de socializare care prin natura sa este destinată accesului oricărui utilizator sau al publicului este de asemenea destinată și utilizatorilor considerați ,,utilizatori intermediari”. Totodată, posibilitatea de răspândire (share-uire) a unei imagini, a unui mesaj ca urmare a accesării unui profil de Facebook, face ca mesajul sau imaginea transmisă să devină una publică, inclusiv prin transmiterea sa către mass-media.

Preocupările privind protecția vieții private reprezintă elemente de actualitate în sfera Dreptului internetului și în materie contencioasă, interferența dintre acesta două ramuri (platformă online – viață privată) având efect hotărâtor asupra persoanei.

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



likes-social-media_53876-90243.jpg

Hotărârea în cauza C-18/18
Eva Glawischnig-Piesczek/Facebook Ireland Limited

Dreptul Uniunii nu se opune ca un furnizor de servicii de stocare-hosting precum
Facebook să fie obligat să elimine comentarii identice și, în anumite condiții,
echivalente cu un comentariu care a fost declarat anterior ilicit

Dreptul Uniunii nu se opune nici ca o astfel de somație să producă efecte la scară mondială, în
cadrul dreptului internațional relevant, de care statele membre au sarcina să țină seama

 

Doamna Eva Glawischnig-Piesczek, care era deputată în Nationalrat (Consiliul Național, Austria), președintă a grupului parlamentar „die Grünen” (Verzii) și purtător de cuvânt la nivel federal al acestui partid politic, a chemat în judecată Facebook Ireland în fața instanțelor austriece. Ea a solicitat ca Facebook să fie obligat să șteargă un comentariu publicat de un utilizator al acestei rețele sociale care aducea atingere onoarei sale, precum și afirmațiile identice și/sau cu conținut echivalent.

Utilizatorul Facebook în cauză a distribuit, pe pagina sa personală, un articol din revista austriacă de informații online oe24.at, intitulat „Verzii în favoarea menținerii unui venit minim pentru refugiați”. Acest fapt a avut ca efect generarea pe această pagină a unei „imagini în miniatură” a site-ului de origine, cuprinzând titlul acestui articol, un scurt rezumat al acestuia, precum și o fotografie a doamnei Glawischnig-Piesczek. Același utilizator a mai publicat, în legătură cu acest articol, un comentariu redactat în termeni despre care instanțele austriece au constatat că erau de natură să aducă atingere onoarei doamnei Glawischnig-Piesczek, să o denigreze și să o calomnieze. Această contribuție putea fi consultată de fiecare utilizator al Facebook.

În această situație, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) solicită Curții de Justiție să interpreteze Directiva privind comerțul electronic.

Potrivit acestei directive, furnizorii serviciilor de stocare, precum Facebook, nu sunt responsabili pentru informațiile stocate atunci când nu au cunoștință de caracterul lor ilicit sau atunci când acționează prompt pentru a le retrage sau pentru a bloca accesul la acestea de îndată ce iau cunoștință de acest caracter. Această exonerare nu aduce însă atingere posibilității ca furnizorul de servicii de stocare să fie obligat să pună capăt unei încălcări sau să o prevină, inclusiv prin eliminarea informațiilor ilicite sau prin blocarea accesului la acestea din urmă. În schimb, directiva interzice să se impună furnizorilor serviciilor de stocare obligația de a supraveghea, în general, informațiile pe care le stochează sau de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite.

 

 

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea răspunde Oberster Gerichtshof că Directiva privind comerțul electronic, care urmărește să instaureze un echilibru între diferitele interese existente, nu se opune posibilității ca o instanță dintr-un stat membru să oblige un furnizor de servicii de stocare-hosting:

  • să elimine informațiile pe care le stochează și al căror conținut este identic cu cel al unei informații declarate anterior ilicite sau să blocheze accesul la acestea, oricare ar fi autorul cererii de stocare a acestor informații;
  • să elimine informațiile pe care le stochează și al căror conținut este echivalent cu cel al unei informații declarate anterior ilicite sau să blocheze accesul la acestea, în măsura în care supravegherea și căutarea informațiilor vizate de o astfel de somație sunt limitate la informații care transmit un mesaj al cărui conținut rămâne în esență neschimbat în raport cu cel care a condus la constatarea caracterului ilicit și care cuprind elementele specificate în somație, iar diferențele din formularea acestui conținut echivalent în raport cu cea care caracterizează informația declarată anterior ilicită nu sunt de natură să îl constrângă pe furnizorul serviciilor de stocare-hosting să efectueze o apreciere autonomă a acestui conținut (furnizorul serviciilor poate astfel să recurgă la tehnici și la mijloace de căutare automatizate);
  • să elimine informațiile la care se referă somația sau să blocheze accesul la acestea la nivel mondial, în cadrul dreptului internațional relevant de care statele membre au sarcina să țină seama.

Sursa Curia 

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



arhive-dreptul-noilor-tehnologii-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord