Capacitatea delictuală a fost definită în doctrină ca aptitudinea persoanei fizice de a răspunde pentru faptele sale ilicite ce cauzează prejudicii terților[1]. Minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești nu au capacitate delictuală. În cazul minorilor, capacitatea delictuală începe la vârsta de 14 ani.
Aceste persoane (minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești) nu pot răspunde pentru faptele ilicite săvârșite deoarece sunt prezumate a nu avea discernământ, a nu avea posibilitatea să înțeleagă consecințele propriilor fapte. Capacitatea delictuală este distinctă de capacitatea de folosință sau de capacitatea de exercițiu și nu trebuie confundată cu acestea din urmă. Care este legătura dintre capacitatea delictuală, capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu? În doctrină s-a explicat astfel:
„Firul de legătură dintre capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu și capacitatea delictuală este discernământul. Dacă în cazul primelor două înseamnă aptitudinea psihică a persoanei fizice de a înțelege semnificația actelor sale juridice și de a distinge între ceea ce este util sau inutil, avantajos sau păgubitor, oportun sau neoportun pentru ea, la un moment dat, prin încheierea anumitor acte juridice, în cazul capacității delictuale, discernământul ia forma aptitudinii psihice de a înțelege semnificația faptelor sale, de a discerne între ceea ce este licit sau ilicit, permis sau interzis. […] Regula este că sunt lipsite de discernământ persoanele fizice care, datorită vârstei fragede sau stării de alienație sau debilitate mintală, nu au reprezentarea consecințelor juridice ale actului juridic pe care îl încheie”[2].
Capacitatea delictuală este o condiție a atragerii răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie a persoanei care a săvârșit o faptă ilicită, fiind aflată în directă legătură cu vinovăția persoanei. Cel care nu are capacitate delictuală nu va fi putea fi considerat vinovat potrivit legislației civile deoarece nu are discernământ.
Referințe:
[1] C. T. Ungureanu, I. – A. Toader, Drept Civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2019, p. 81.
[2] Idem, p. 82.
