Ce sunt bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibile? Întrebuințarea unor bunuri poate conduce la consumarea substanței acestora, de exemplu alimentele, combustibilul, banii[1]. Aceste categorii de bunuri se numesc bunuri consumptibile deoarece, la prima lor întrebuințare obișnuită, își consumă substanța sau sunt înstrăinate (art. 544 Cod Civil). În schimb, întrebuințarea bunurilor neconsumptibile nu va implica și consumarea lor (e.g., terenuri, alte categorii de imobile, obiecte vestimentare bijuterii). Bunurile neconsumptibile se pot folosi în mod repetat fără a se consuma substanța acestora[2].
Majoritatea bunurilor neconsumptibile sunt și nefungibile și majoritatea bunurilor consumptibile sunt și fungibile.
Care este importanța clasificării bunurilor în consumptibile și neconsumptibile? În doctrină s-a explicat astfel:
„Importanța clasificării [între bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibile] se regăsește în materia contractului de împrumut și a uzufructului. Astfel, obiectul contractului de împrumut de folosință (comodatul) îl poate forma numai un bun neconsumptibil, pe când obiectul contractului de împrumut de consumație poate fi numai un bun consumptibil (art. 2146 și art. 2158 C. civ.). În cazul uzufructului, când obiectul este un bun neconsumptibil, uzufructuarul trebuie să îi conserve substanța și să îl restituie proprietarului la încetarea uzufructului […] dacă uzufructul are ca obiect bunuri consumptibile, se transformă într-un cvasiuzufruct, iar uzufructuarul are obligația de a restitui proprietarului bunuri de aceeași calitate, cantitate și valoare cu cele primite (art. 712 C.civ)”[3].
Referințe:
[1] G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, Ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 92.
[2] Ibidem.
[3] C. T. Ungureanu, I.-S. Toader, Drept civil. Partea Generală. Persoanele, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 150.
