Aici descoperim
dreptul tehnologiei

grey-marble-column-details-building_1359-886.jpg

În ședința din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în fiecare cauză, a soluționat cinci recursuri în interesul legii, fiind pronunțate următoarele soluții:

Decizia nr.1 în dosarul nr.2236/1/2019

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare și art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă [fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865], sumele destinate plății drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unitățile de trezorerie și societăți bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

Decizia nr.2 în dosarul nr.2411/1/2019

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 raportat la art. 35 alin. (2), art. 9 şi art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt supuse taxei judiciare de timbru căile de atac atunci când acestea vizează soluţiile pronunţate de instanţele anterioare asupra cererii accesorii formulate în proces de părţi, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

 

 

 

Decizia nr.3 în dosarul nr.2412/1/2019

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

Decizia nr.4 în dosarul nr.1141/1/2019

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și stabilește că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 91 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Codul penal, când pedeapsa amenzii se adaugă pedepsei închisorii, amenda penală se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2020.

Decizia nr.5 în dosarul nr.885/1/2019

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În soluționarea cererilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank S.A. și a Statului Român la restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie, nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2020.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



close-up-girl-s-hand-drawing-house-with-colored-pencil-paper-against-white-backdrop_23-2148026286.jpg

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2020 s-a prorogat intrarea în vigoare a art. I, pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Care este motivul adoptării Ordonanței de Urgență nr. 2/2020 privind prelungirea sau prorogarea majorării alocației de stat pentru copii?

Ca mențiune în Ordonanța de Urgență a Guvernului, regăsim următoarele:

  • În vederea asigurării acestui drept constituțional ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare, precum și pentru a asigura sustenabilitatea plății sumelor în cuantumul majorat al alocației de stat pentru copii conform Legii nr. 14/2020

Se invocă totodată necesitatea ,,încadrării în limita de deficit bugetar”, care nu trebuie să depășească procentul de 3% din Produsul Intern Brut:

  • Având în vedere necesitatea încadrării în limita de deficit bugetar, instituită prin reglementări europene (Sistemul European de Conturi — deficit ESA), care nu trebuie să depășească 3% din PIB

Practic, motivul prorogării este reprezentat de necesitatea încadrării în limita deficitului bugetar, legătură indisolubilă între acesta și posibilitatea acordării sumelor precizate și necesare în timp util.

Se precizează totodată următoarele:

  • Întrucât cuantumurile alocației de stat prevăzute de Legea nr. 14/2020 sunt aplicabile de la data de 1 februarie 2020, în absența prevederilor bugetare necesare, sunt afectate drepturile a 3,6 milioane de copii pentru care va fi imposibilă efectuarea plății acestui drept care constituie o sursă de venituri pentru cheltuielile destinate creșterii și îngrijirii copilului, cu consecințe sociale negative asupra acestora.

Motivarea în prezenta Ordonanță gravitează în jurul criteriului economic, în mod implicit a lipsei prevederilor bugetare necesare; în acest sens, lipsa prevederilor bugetare în cauză, va afecta drepturile a 3,6 milioane de copii, invocându-se imposibilitatea de plată.

 

Care sunt prevederile Ordonanței de Urgență în materie de majorare a alocațiilor de stat pentru copii?

În cele ce urmează, vom prezenta articolele adoptate prin prezenta Ordonanță de Urgență:

Art. I. — Se prorogă intrarea în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, până la data de 1 august 2020.

Art. II. — Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 februarie 2020.

În raport de Ordonanța de Urgență precizată, se va prelungi intrarea în vigoare a art. I, pct. 1 din Legea nr. 14/2020, în speță a următoarelor dispoziții:

La articolul I punctul 1, alineatul (1) al articolului 3 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 3

(1) Alocația de stat pentru copii se stabilește în cuantum de:

  1. a) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
  2. b) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3);
  3. c) 600 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu  handicap[i].

În ceea ce privește intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 14/2020, data prevăzută este 1 februarie a anului în curs, dar în materie de aplicabilitate a prevederilor legislative privind majorarea alocației de stat pentru copii, acestea sunt prorogate până la data de 1 august 2020.

În materia adoptării ordonanțelor de urgență, menționăm că ordonanța este un act normative emis de Guvern în situații extraordinare, ,,a căror reglementare nu poate fi amânată”. La nivel de doctrină se remarcă faptul că ordonanța de urgență este chiar o formă prin care puterii executive din România i se atribuie un ,,drept legislativ” sau un drept ,,de legiferare” (drept pe care l-ar avea în mod exclusiv Parlamentul)[ii]. Spre deosebire de ordonanțele de urgență, care necesită această ,,situație extraordinară” pentru adoptare, în materia ordonanțelor simple reglementarea constituțională instituie adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice[iii]. Această ,,delegare legislativă” se supune aprobării Parlamentului, până când se va considera împlinit termenul de abilitare[iv]. La nivel doctrinar s-au conturat opinii în privința intervenției Guvernului în materie de adoptare a legilor, pornind de la considerentul conform căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Deci, această competență de adoptare a legilor este conferită în mod exclusiv Parlamentului. Este însă posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență o imixtiune în sfera legislativului și implicit o încălcare a principiului separației puterilor în stat? În acest sens se menționează că nu se produce o imixtiune, legea fundamentală a statului conferind și soluția: controlul parlamentar ca modalitate de supunere a aprobării ordonanței adoptate de către Guvern.

[i]Întocmai cum se prevede în cadrul prezentei legi, platformă online http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/222123.

[ii]A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordonan%C8%9B%C4%83_de_urgen%C8%9B%C4%83.

[iii]A se vedea Constituția României, https://www.constitutiaromaniei.ro/tag/lege-de-abilitare/.

[iv]Ibidem.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



closeup-accountant-hands-counting-calculator_1262-3170.jpg

Executarea silită este o procedură reglementată la nivel juridic de către dispozițiile Codului de procedură civilă, în Cartea a V-a, intitulată Despre executarea silită. Executarea silită constă în recuperarea debitului restant pe care debitorul îl are față de creditor. Art. 622 din Codul de procedură civilă este relevant în sensul precizat anterior, astfel că, în situația în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, ea se va aduce la îndeplinire prin procedura de executare silită.

1.Ce este executarea silită? (art. 622 Cod procedură civilă)

  • executarea silită este procedura de aducere la îndeplinire a executării obligației unui debitor față de creditorul său (plata unei sume de bani, predarea unui bun), debitor care, anterior, nu a dorit executarea acesteia de bunăvoie.

 

2.Când începe procedura de executare silită? (art. 622, alin. (2), Cod procedură civilă)

Respectând prevederile legale, executarea silită începe:

  • odată cu sesizarea organului de executare, cu excepția situației în care legile speciale dispun altfel.

 

3.Cum se realizează executarea silită? (art. 624, Cod procedură civilă)

  • prin urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului (sau ale terților care sunt ținuți să răspundă pentru obligațiile acestuia), în scopul îndestulării creditorilor;
  • prin predarea către creditor a bunurilor care sunt prevăzute în titlul executoriu (bunuri considerate ca fiind deținute fără drept de către debitor);
  • prin alte măsuri care sunt prevăzute de lege.

 

 

4. Care este rolul statului în procedura de executare silită? (art. 626 Cod procedură civilă)

  • statul are obligația de asigurare a executării prompte și efective a hotărârilor judecătorești, a altor titluri executorii;
  • asigurarea se va realiza prin intermediul agenților statului, cu mențiunea că persoanele vătămate au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

 

5. Care este rolul executorului judecătoresc în procedura de executare silită? (art. 627 Cod procedură civilă)

  • executorul judecătoresc are rol activ în tot cursul executării, în sensul că acesta stăruie, prin toate mijloacele admise de lege, în scopul realizării obligației prevăzute în titlul executoriu;
  • executorul poate să ceară debitorului lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale, asupra cărora se poate efectua procedura de executare silită; orice refuz nejustificat al debitorului de a se prezenta sau de a da lămuririle necesare, va atrage răspunderea acestuia.

 

6.Ce obligații pot să fie executate silit? (art. 628 Cod procedură civilă)

  • obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani;
  • obligațiile al căror obiect constă în predarea unui bun sau a folosinței bunului;
  • desființarea unei construcții;
  • desființarea unei plantații sau a unei lucrări;
  • încredințarea minorului;
  • stabilirea locuinței minorului și vizitarea sa;
  • orice altă măsură care a fost stabilită prin titlul executoriu.

 

KIT GDPR Premium

 

7. Cine sunt participanții la procedura de executare silită? (art. 644 Cod procedură civilă)

  • părțile;
  • terții garanți;
  • creditorii intervenienți;
  • instanța de executare;
  • executorul judecătoresc;
  • Ministerul Public;
  • agenții forței publice;
  • martorii asistenți;
  • experții;
  • interpreții;
  • alți participanți, în condițiile pe care legea le prevede.

 

8. Cine sunt părțile în procedura de executare silită? (art. 645 Cod procedură civilă)

  • creditorul;
  • debitorul

 

9. Care sunt condițiile pentru declanșarea procedurii de executare silită? (art. 663, art. 664 Cod procedură civilă)

  • existența unei creanțe; aceasta trebuie să întrunească trei condiții esențiale, anume să fie certă, lichidă și exigibilă;
  • să fie formulată o cerere de executare silită din partea creditorului; fără această cerere executarea silită nu poate să fie pornită;
  • un aspect esențial, dar pe care legea nu îl încadrează ca fiind o cerință necesară, este chiar verificarea validității dreptului de a solicita executarea, în sensul că dreptul de a solicita executarea silită nu trebuie să se fi prescris (dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru titlurile emise în materia drepturilor reale termenul de prescripție este de 10 ani).

 

10. Când încetează executarea silită? (art. 703 Cod procedură civilă)

  • când s-a realizat în mod integral obligația prevăzută în titlul executoriu și s-au achitat cheltuielile de executare și alte sume datorate în temeiul legii;
  • când executarea nu mai poate fi efectuată sau continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a acestora;
  • când creditorul a renunțat la executare;
  • când a fost desființat titlul executoriu;
  • când a fost anulată executarea.

 

 

 

Întrebările și răspunsurile formulate anterior au în vedere prevederile legale, în speță dispozițiile Codului de procedură civilă în materie de executare silită. Este important să specificăm faptul că executarea silită este o procedură complexă, care a cunoscut modificări legislative însemnate și dese.

În sensul precizat, încuviințarea executării silite a fost o procedură lăsată în competența judecătorului, ca ulterior să fie modificată, iar competența de încuviințare a executării silite să revină executorului judecătoresc. Criticile de la nivel doctrinar au fost însemnate, astfel că s-a statuat opinia conform căreia executorul judecătoresc intervenea peste însăși puterea judecătorească, fiind categoric o încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Date fiind aceste aspecte, legiuitorul român a revenit asupra prevederilor în materie procesual civilă și a lăsat competența încuviințării executării silite în mâinile judecătorului.

Pentru a nu ajunge în situația de a se declanșa executarea silită, este necesar ca persoanele să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, în termenul prevăzut de lege. În situația în care s-a declanșat procedura de executare silită, pentru a nu exista situația de blocare a conturilor unei persoane (debitor), aceasta poate să încheie un angajament (intitulat la nivel practic angajament de plată), prin intermediul căruia se va obliga să achite debitul către creditorul său în mod eșalonat, în maniera stabilită.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



teacher-teaching-kids-class_1308-37896.jpg

La adoptarea Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal, conform punctului (6), au fost avute în vedere evoluțiile tehnologice rapide și globalizarea. Acestea, în raport de prezentul Regulament, au generat ,,provocări” pentru protecția datelor cu caracter personal. În cadrul aceluiași punct s-a remarcat faptul că schimbul de date și colectarea datelor cu caracter personal au devenit un proces în plină creștere și dezvoltare. Prin trimitere la prezentul articol, există din ce în ce mai multe informații cu caracter personal care sunt făcute publice, în mod practic de către orice persoană, iar la nivelul tehnologiei acest ,,schimb” de informații și de prezentare a lor în sfera publică, este atât unul benefic, cât și unul potențial vătămător pentru persoană. Există în prezent o posibilitate acordată oricăror persoane de a transfera date în manieră facilă, rapidă, la nivel intern și internațional.

Facilitatea cu care datele personale pot să fie transferate și aduse la cunoștința publicului se remarcă în mod special în cadrul platformelor online, în mod implicit în cadrul celor de tipul forumurilor.

Problematica prezentului articol se poate subsuma astfel, prin raportare la sfera online-ului: trebuie să existe acordul expres al unei persoane (în speță al unui profesor) la publicarea datelor sale cu caracter personal prin intermediul unui forum, atunci când se solicită utilizatorilor să evalueze aceste persoane, prin acordarea anumitor calificative (deci calitatea și competența sa în sfera educațională)?

 

 

Prin raportare la prevederile Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal, consimțământul persoanei este unul esențial în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal, dar nu întotdeuna oblșigatorie.

Conform punctului (4) din Regulament, dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut; acesta trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Regulamentul, în materie de prelucrare, nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către o persoană fizică în cadrul unei activități exclusiv personale sau domestice și care, prin urmare, nu are legătură cu o activitate profesională. Activitățile personale sau domestice ar putea include corespondența și repertoriul de adrese sau activitățile din cadrul rețelelor sociale și activitățile online desfășurate în contextul respectivelor activități. Per a contrario, Regulamentul se aplică operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori care furnizează mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru astfel de activități personale sau domestice.

 

Pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal să fie legală, aceasta ar trebui efectuată pe baza consimțământului persoanei vizate sau în temeiul unui alt motiv legitim, prevăzut de lege, fie existent în Regulament, fie în alt act din dreptul Uniunii sau din dreptul intern.

Conform art. 2 din Regulament, acesta nu se va aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

  • în cadrul unei activități care nu intră sub incidența dreptului Uniunii;
  • de către statele membre atunci când desfășoară activități care intră sub incidența anumitor prevederi și dispoziții din Tratatul UE;
  • de către o persoană fizică în cadrul unei activități exclusiv personale sau domestice;
  • de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor, sau al executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și al prevenirii acestora.

KIT GDPR Premium

 

Dacă, prin raportare la problematica prezentată, revine obligația de obținere a acordului expres al persoanei (profesorului) asupra căreia se solicită acordarea unui calificativ prin raportare la activitatea educațională desfășurată de acesta, de către persoana care îi expune datele (precum instituția de învățământ la care își desfășoară activitate), cu atât mai mult este nevoie de protecția datelor cu caracter personal și atunci când publicarea acestora ajunge în sfera accesibilă publicului, fără o informare anterioară a persoanei în cauză. Trebuie să existe astfel posibilitatea oricărei persoane de a fi informată cu privire la transmiterea datelor sale în sfera online-ului, inclusiv prin intermediul forumurilor în care se solicită acordarea unui calificativ pentru activitatea desfășurată de persoana respectivă (publicându-se date precum numele, prenumele, instituția de învățământ la care își desfășoară activitatea). Dacă fiecare instituție de învățământ în parte are obligația de obținere a acordului expres al profesorilor atunci când publică date personale pe site-urile acestora, conform Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal există și obligația (o obligație anterioară, de desfășurare și transmitere în online a datelor cu bună-credință, fără prejudicierea imaginii persoanei, fără dezvăluirea identității sale) de a informa persoana în cauză cu privire la transmiterea datelor sale către facila accesare de către public.

În sensul precizat anterior, utilizarea de date cu caracter personal pe site-urile ,,de review”, încalcă protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor, prelucrarea realizându-se fără acordul expres al persoanei, acord precizat de către Regulament privind protecția datelor cu caracter personal.

Te-ar putea interesa și:

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

 

 

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



colosseum-rome-morning-sun-italy_119101-11.jpg

Deși astăzi căsătoria este o ,,procedură facultativă”, fiind încheiată prin acordul sau consimțământul comun al bărbatului și femeii, în dreptul roman căsătoria în Roma antică a cunoscut o perioadă în care s-a prefigurat într-o ,,procedură obligatorie”, determinată de condițiile existente în societate: o criză apărută la nivel moral. De asemenea, în funcție de modalitatea în care se încheia căsătoria, femeia fie se supunea bărbatului, fie rămânea parte componentă a familiei sale anterioare.

Încă din epoca cea mai veche a istoriei statului roman, familia era organizată pe baze patriarhale monogamice; în ceea ce privește noțiunea de familie, aceasta avea, față de sensul actual al termenului, un conținut mai complex. Conținutul său a fost reflectat în dreptul roman prin jurisconsultul roman Modestin, urmând a fi reflectat prin comparație cu reglementările actuale.

În familia romană, autoritatea tatălui era nelimitată și absolută, având drept de viață și de moarte asupra soției și copiilor săi. Atare drept conferit tatălui nu făcea altceva decât să sporescă autoritatea sa în familie, acesta fiind centrul puterii, pe care o exercita chiar cu prețul vieții membrilor familiei sale.

 

Te-ar putea interesa și: Discriminarea femeilor la locul de muncă. Femei versus bărbați

 

 

 

Căsătoria și implicit alegerea soțului sau soției în dreptul roman revenea părinților, între cele două familii încheindu-se un contract prin care era prevăzută data căsătoriei, iar căsătoria în Roma Antică se celebra printr-o ceremonie tradițională, în centrul cărora erau momentele semnării contractului și al împreunării spirituale a mâinilor celor doi miri. Deci bazele căsătoriei la romani se fundamentaseră pe existența unui act, pe o procedură scriptică și obligatorie pentru existența acestui raport pe care astăzi îl încadrăm în sfera raporturilor juridice nepatrimoniale.

Cea mai veche formă de căsătorie era căsătoria cum manu, astfel că femeia căsătorită rupea orice legătură cu familia de origine, intrând în familia soțului și căzând sub puterea (manus) a șefului de familie.

Dacă femeia se căsătorea sine manu, ea rămânea din punct de vedere juridic în familia ei de origine; la fel ca în căsătoria cum manu, ea primea numele soțului, domiciliul său era cel al bărbatului, iar dacă părăsea fără voie casa familială, putea să fie urmărită de soț și readusă prin folosirea interdictului pentru găsirea și readucerea soției (denumit de uxore exhibenda et ducenda).

Formele căsătoriei la romani le regăsim la nivel doctrinar și prin următoarea clasificare: confarreatio (formă de căsătorie rezervată patricienilor și presupunea prezența viitorilor soți, a lui pontifex maximus, a flaminului lui Jupiter, a 10 martori), usus (coabitarea vreme de un an a viitorilor soți, după care femeia cădea asupra puterii bărbatului) și coemptio (autovânzarea fictivă a viitoarei soții către viitorul soț)

 

KIT GDPR Premium

 

În cele ce urmează vom realiza trecerea de la sfera doctrinară la sfera legislativă, prin analiza comparativă a definiției căsătoriei în dreptul roman și în prevederile civile actuale.

Pornind de la dispozițiile civile actuale, vom avea în vedere Cartea a II-a, intitulată Despre familie, în speță dispozițiile art. 259 privind căsătoria din Codul civil român. Conform acestora, căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii. Alin. (2) precizează faptul că bărbatul și femeia au dreptul să se căsătorească în scopul întemeierii familiei. Condiția prevăzută la alin. (3) este aceea că celebrarea religioasă a căsătoriei se va putea face numai după încheierea căsătoriei civile.

Definiția căsătoriei de astăzi are ca punct de plecare definiția realizată de jurisconsultul roman Modestin, astfel: ,,căsătoria reprezintă uniunea bărbatului și a femeii, o uniune pe toată viața, o comunicare în dreptul uman și divin”.

De remarcat faptul că în dreptul roman căsătoria era fundamentată ca fiind ,,o uniunea pe toată viața” (cu trimitere către divinitate ; dreptul uman și dreptul divin), în vreme ce astăzi, din definiția precizată anterior, a rămas doar ,,o uniune liber consimțită”, care poate să fie desfăcută în orice situație și cu o mai mare ușurință.

Modalitatea în care se va încheia căsătoria în reglementarea actuală, dar și cauzele care privesc nulitatea căsătoriei, sunt prevăzute în mod clar și concis în dispozițiile civile. Încetarea căsătoriei se produce la decesul sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți. În privința desfacerii căsătoriei, aceasta se va realiza prin divorț.

Deși actualmente căsătoria este o procedură ,,facultativă”, modalitatea sa de încheiere realizându-se prin consimțământul bărbatului și al femeii, în dreptul roman căsătoria în Roma antică a cunoscut momente în care constituia o procedură obligatorie. Prin trimitere la nevoia reală de naștere a unei norme care să oblige persoanele la căsătorie, un exemplu concret în acest sens este reflectat în istoria romană. Astfel, obligația (sau nevoia) de căsătorie a fost determinată ,,de luxul considerabil dezvoltat pe timpul lui August și a faptului că oamenii considerau viața de familie prea grea și creșterea copiilor o dificultate prea mare”. Legiuitorul a considerat că este necesară o normare în atare sens și, pentru înlăturarea conceptelor considerate greșite, a instituit legile caducare prin care stabilea dispoziții contra celibatarilor dar și contra celor care, deși erau însurați, nu aveau copii.

 

 

Consecința neîndeplinirii acestei obligații avea urmări importante pe plan juridic. În timpul împăratului August cu privire la căsătoria în Roma Antică au fost introduse două mari categorii de dispoziții prin Legea Iulia și Legea Plautia Poppaea:

  • pars nuptiaria: femeia între 25-50 de ani și bărbatul între 25-60 de ani erau obligați să se căsătorească și să aibă copii ;
  • pars caducaria: femeia între 25-50 de ani și bărbatul între 25-60 de ani care nu se căsătoreau (celibes) nu aveau dreptul de moștenire față de moștenitorii pentru care au fost instituiți; pe de altă parte, cei care erau căsătoriți, dar nu aveau copii, nu aveau dreptul decât la ½ din moștenire.

S-a remarcat faptul că legea, edictată în timpul împăratului Augustus, a apărut din cauza condițiilor existente în societatea romană care ,, se confrunta cu o gravă criză pe plan moral, care dusese la evitarea în mod constant a constituirii de familii; acest fapt punea în pericol stabilitatea instituţiilor romane. De altfel, familia reprezenta un element fundamental în organizarea romanilor şi a instituţiilor lor

Persoanele care nu erau căsătorite, în temeiul legilor edictate, nu putea fi succesori testamentari, consecințele fiind edictate de politica dusă de statul roman, în vedere măririi numărului căsătoriilor încheiate, nașterilor, precum și fortificării instituției familie, din toate punctele de vedere, prevederile fiind însă abolite în sec. IV d.Hr.

Cu timpul, raporturile familiale și-au pierdut din rigiditate, iar femeile au devenit tot mai moderne și au pretins o viață independentă. De asemenea, s-a renunțat la ideea de obligativitate a căsătoriei, iar femeia și bărbatul au un rol egal (și șanse egale) în societatea modernă.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Bibliografie selectivă:

Bogdan Dumitru Moloman, Căsătoria civilă și religioasă în dreptul roman, Editura Universul juridic, București, 2009, op.cit., p. 37.

Vladimir Hanga, Drept privat roman, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, op.cit., p. 194.

Ulpian, D. 24, 1, 31, 13, apud Vladimir Hanga, op.cit., p. 197.

Emil Molcuț, Drept privat roman, Editura Universul Juridic, București, 2007, op.cit., p. 98.

Paul Negulescu, Curs de drept constituțional român, Editat de Alex Th. Doicescu, București, 1927, op.cit., pp.11-12.

A se consulta în acest sens https://drept.hyperion.ro/attachments/article/29/Drept%20Roman%20-%20modul%20de%20curs.pdf.

Victor Volcinschi, Daniela Turcan, Serghei Cebotari…, Drept privat roman, Note de curs, Tipografia Reclama, Chișinău, 2014, op.cit., p. 155.

Vladimir Hanga, Drept privat roman, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, op.cit., p. 195.

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



happy-senior-couple-enjoying-breathtaking-view_53876-63334-1.jpg

Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale este o reglementare recentă, publicată în Monitorul Oficial nr. 10 din 8 ianuarie 2020. Intrarea sa în vigoare, potrivit aceluiași cadru normativ, se realizează în termen de 30 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României.

Legea precizată vizează reglementarea pensiilor ocupaționale. Ce înseamnă însă acest termen, prin raportare la prevederile legale?

Conform art. 3, alin. (1), lit. x), prin ,,pensie ocupațională” vom înțelege :

  • acea sumă
  • plătită în mod periodic participantului
  • în mod suplimentar și
  • în mod distinct de suma furnizată de sistemul public
  • care a fost obținută ca urmare a calității de participant la un fond de pensii ocupaționale.

În completare, prin ,,participant” vom înțelege, în temeiul art. 3, alin. (1), lit. v), acea persoană care a aderat la un fond, care a plătit la un fond (sau în numele căreia s-au plătit contribuții la un fond) și care are drept – prezent sau viitor – la o pensie ocupațională.

 

 

Art. 1 din prezenta lege vizează obiectul său de reglementare. În raport de temeiurile legale, obiectul de reglementare este unul multiplu, incluzând în această categorie, conform lit. a)-f) următoarele :

  • autorizarea şi funcţionarea administratorilor şi a fondurilor de pensii ocupaţionale;
  • supravegherea desfăşurării activităţii entităţilor prevăzute anterior, în România, pe teritoriul celorlalte state membre şi pe teritoriul statelor terţe;
  • avizarea şi funcţionarea instituţiilor de credit pentru desfăşurarea activităţii de depozitare şi de custodie a activelor fondurilor de pensii ocupaţionale;
  • avizarea auditorilor financiari, pentru activitatea desfăşurată în calitate de auditor al administratorilor şi al fondurilor de pensii ocupaţionale;
  • supravegherea entităţilor precizate la punctul anterior, pentru desfăşurarea activităţii de depozitare şi de custodie a activelor fondurilor de pensii ocupaţionale;
  • supravegherea entităţilor prevăzute în cadrul normativ, pentru activitatea acestora în legătură cu fondurile de pensii ocupaţionale şi administratorii acestora.

 

Important de precizat în acest cadru normativ este și domeniul de aplicare. În sensul precizat, conform art. 2 din prezenta lege, dispozițiile sale se vor aplica:

  • fondurilor de pensii ocupaționale și administratorilor de fonduri de pensii ocupaționale ;
  • depozitarilor, numai cu privire la activitatea de depozitare şi custodie a activelor fondurilor de pensii ocupaţionale și auditorilor financiari ;
  • angajatorilor ;
  • fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private.

KIT GDPR Premium

 

Există și categorii exceptate de la aplicare, pe care cadrul normativ le precizează. Conform art. 2, alin. (2), legea nu se va aplica : instituțiilor care administrează sistemele de securitate socială (reglementate de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială), instituţiilor reglementate de Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (și de celelalte directive prevăzute cu titlu exemplificativ de către prezenta lege), instituţiilor care funcţionează în sistem redistributiv și instituţiilor în cadrul cărora salariaţii din întreprinderile plătitoare nu au dreptul legal la prestaţii şi în care întreprinderea plătitoare poate răscumpăra activele în orice moment, fără a îşi îndeplini neapărat obligaţiile de plată a pensiilor.

Cadrul normativ conține definiții ale termenilor precizați anterior, cuprinzând (de la) conturarea noțiunii de ,,pensie ocupațională”, definind totodată și calitatea de ,,participant” și de ,,instrumente financiare”.

De asemenea, cadrul normativ precizează și entitățile care pot să administreze fonduri, incluzând în această categorie, conform art. 4, alin. (1), lit. a)-c), societățile de pensii (care sunt constituite în baza cadrului actual), societăţile de pensii, societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare de viaţă care sunt autorizate să administreze fonduri de pensii facultative şi/sau fonduri de pensii administrate privat și societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare de viaţă, autorizate în condiţiile prezentei legi de către A.S.F. (Autoritatea de Supraveghere Financiară), pentru activitatea de administrare a fondurilor.

Este precizat, totodată, care sunt documentele necesare pentru autorizarea de constituire a societății de pensii, dintre care precizăm (cu titlu exemplificativ): proiectul actului constitutiv, dovada că fondatorii deţin resursele financiare necesare vărsării capitalului social, provenienţa acestora, cazierele judiciare şi cazierele fiscale ale fondatorilor, documente privind fondatorii cu informaţii referitoare la statutul lor juridic, eventuala lor calitate de persoane afiliate, precum şi natura legăturilor dintre ei, documente din care să reiasă soliditatea financiară a fondatorilor.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



padlock-computer-circuit-board_93675-6912.jpg

Autoritatea Națională de Supraveghere a finalizat, pe data de 13.12.2019, o investigație la operatorul Entirely Shipping & Trading S.R.L., constatând  următoarele:

  • încălcarea dispozițiilor art. 12 și art. 13 din Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD);
  • încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c), art. 6 și art. 7 din RGPD;
  • încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c), art. 9 și art. 7 din RGPD;
  • încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) și e) și art. 6 din RGPD.

Operatorul Entirely Shipping & Trading S.R.L. a fost sancționat astfel:

  • avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 12 și art. 13 din RGPD, întrucât operatorul nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a asigurat o informare clară, completă și corectă a persoanelor vizate; Citește acest articol pentru a afla cum trebuie să informezi persoana vizată. 
  • amendă în cuantum de 23.893 lei, echivalentul a 5.000 euro, pentru încălcarea  dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c), art. 6 și art. 7 din RGPD, întrucât operatorul a prelucrat în mod excesiv datele cu caracter personal (imaginea) ale angajaților săi prin intermediul camerelor video instalate în birourile în care aceștia își desfășoară activitatea și în locurile în care există dulapuri unde angajații își depozitează hainele de schimb (vestiare); Citeste acest articol pentru a afla cum poți supraveghea video legal angajații.
  • amendă în cuantum de 23.893 lei, echivalentul a 5.000 euro, pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c), art. 9 și art. 7 din RGPD, întrucât operatorul a prelucrat date biometrice (amprente) ale angajaților putând fi utilizate şi alte mijloace pentru atingerea acestui scop, mai puţin intruzive pentru viața privată a persoanelor vizate;
  • avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), b) și e) și art. 6 din RGPD, întrucât operatorul a prelucrat ilegal datele cu caracter personal ale unui fost angajat prin utilizarea acestora în cadrul corespondenței prin poșta electronică, în scopul desfăşurării activităţii societăţii, ulterior încetării relației contractuale cu acesta. Citește acest articol pentru a afla în ce condiții poți accesa e-mailul unui fost angajat. 

 

Sancțiunile au fost aplicate ca urmare a unei plângeri prin care se reclama faptul că Entirely Shipping & Trading S.R.L. a instalat camere de supraveghere audio-video în birourile angajaților, în vestiare și în sala de mese și că, în anumite locații (spații cu acces restricționat), accesul se realiza pe bază de amprentă.

De asemenea, s-a reclamat faptul că operatorul s-a folosit de identitatea unui fost angajat în transmiterea unor e-mail-uri în interes de serviciu fără ca acesta din urmă să fi fost informat în prealabil.

În cadrul investigației, s-au constatat următoarele:

KIT GDPR Premium

 

Totodată, operatorului i s-au aplicat și următoarele măsuri corective:

  • măsura corectivă de a asigura informarea corectă a persoanelor vizate prin comunicarea într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă a tuturor informațiilor prevăzute de art. 13 din RGPD și în condițiile de transparență menționate la art. 12 din RGPD, precum și de a modifica documentele prin care se realizează în prezent informarea; (modele de note de informare conforme GDPR se găsesc aici)
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea operațiunilor de prelucrare a datelor personale în activitatea de monitorizare video, cu respectarea principiului “reducerii la minimum a datelor”;
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea operațiunilor de prelucrare a datelor personale în activitatea de control acces, cu respectarea principiului “reducerii la minimum a datelor”;
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea operațiunilor de prelucrare a datelor personale cu dispozițiile RGPD, prin realizarea unei politici de securitate și implementarea unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea asigurării unui nivel de securitate corespunzător riscurilor. (modele de politici și proceduri GDPR se găsesc aici)

Sursa: dataprotection.ro

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



abstract-technology-binary-code-background-with-gdpr-icons_158941-1.jpg

Autoritatea Națională de Supraveghere a finalizat, în data de 16.12.2019, o investigație la operatorul SC Enel Energie S.A., constatând  următoarele:

Operatorul S.C. Enel Energie S.R.L. a fost sancționat contravențional cu două amenzi, fiecare în cuantum de 14.334,30 lei, echivalentul sumei de 3000 EURO pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. d) (principiul exactității), art. 6 alin. (1) lit. a) (consimțământ) și art. 7 alin. (1) din Regulamentul General privind Protecția Datelor, respectiv pentru încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) (dreptul la opoziție) din Regulamentul General privind Protecția Datelor.

Sancțiunile au fost aplicate ca urmare a unei plângeri prin care se reclama faptul că S.C Enel Energie S.A. a prelucrat nelegal datele petentului, neputând face dovada obținerii consimțământului acestuia pentru transmiterea de notificări pe această adresă de e-mail și fără respectarea principiului exactității. În plus, operatorul nu a luat măsurile necesare pentru dezactivarea transmiterii de notificări, deși petentul și-a exercitat dreptul de opoziție în mai multe rânduri.

Amenda a fost achitată de operator.

 

Te-ar putea interesa și:

 

KIT GDPR Premium

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



abstract-technology-binary-code-background-with-gdpr-icons_158941-1.jpg

Autoritatea Națională de Supraveghere a finalizat, în data de 10.12.2019, o investigație la o Hora Credit IFN S.A. și a constatat încălcarea anumitor dispoziții din Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD).

Operatorul a fost sancționat astfel:

  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (5) lit. a) din RGPD – amendă în cuantum de 14336,1 lei, echivalentul a 3000 euro;
  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (4) lit. a) din RGPD – amendă în cuantum de 47787 lei, echivalentul a 10.000 euro;
  • pentru contravenția constatată potrivit art. 12 din Legea nr. 190/2018, prin raportare la dispozițiile enumerate la art. 83 alin. (4) lit. a) din RGPD (raportat la art. 33 alin. (1) din RGPD) – amendă în cuantum de 4778,7 lei, echivalentul a 1000 euro.

Te-ar putea interesa și:

 

Sancțiunile au fost aplicate ca urmare a unei plângeri prin care s-a reclamat faptul că Hora Credit IFN SA a transmis pe adresa de e-mail documente ce conțineau datele personale ale unei alte persoane.

Deși respectiva eroare a fost sesizată atât operatorului, cât și call center-ului acestuia, Hora Credit IFN SA nu a remediat acest aspect, transmițând în continuare mesaje pe adresa de e-mail.

În urma investigației s-a constatat că Hora Credit IFN SA a prelucrat datele fără să dovedească aplicarea unor mecanisme eficiente de verificare și validare a exactității datelor colectate și ulterior prelucrate, respectiv, de păstrare a confidențialității acestora, conform principiilor prevăzute la art. 5 din RGPD.

De asemenea, s-a constatat că operatorul nu a luat suficiente măsuri de securitate a datelor personale, potrivit art. 25 și 32 din RGPD, astfel încât să evite dezvăluirea neautorizată și accesibilă a datelor persoale către terți.

Totodată, Hora Credit IFN SA nu a notificat Autorității de supraveghere incidentul de securitate ce i-a fost adus la cunoștință, potrivit art. 33 din RGPD, în termen de 72 de ore de la data la care a luat cunoștință de acesta.

 

 

În același timp, oeratorului i s-au aplicat și următoarele măsuri corective:

  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de colectare și prelucrare ulterioară a datelor personale în scopul încheierii și executării contractelor de împrumut, în special, sub aspectul verificării datelor personale colectate, precum adresa de poștă electronică, ce permit comunicarea la distanță a datelor personale, prin implementarea unor metode eficiente de validare a exactității datelor – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD);
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de prelucrare a datelor personale în scopul încheierii și executării contractelor de împrumut, în vederea respectării secretului profesional și a confidențialității datelor personale ale clienților săi, în special, în cazul transmiterii unor documente și mesaje ce conțin date personale la distanță (de exemplu, prin poșta electronică), prin implementarea unor măsuri adecvate și eficiente de securitate, atât din punct de vedere tehnic (precum criptarea), cât și din punct de vedere organizatoric, prin instruirea persoanelor ce prelucrează date sub autoritatea sa, în vederea identificării și limitării imediate a riscurilor ce pot afecta persoanele vizate – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD);
  • măsura corectivă de a asigura conformitatea cu RGPD a operațiunilor de prelucrare a datelor personale în scopul implementării unei politici interne adecvate pentru identificarea riscurilor, analiza acestora și notificarea către ANSPDCP în cazul producerii unei încălcări a securității, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din RGPD – în termen de 30 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (art. 58 alin. (2) lit. d) din RGPD).

KIT GDPR Premium

 

 

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

 

Vrei să înveți cum să implementezi corect GDPR? Îți recomandăm cursul nostru online cu 28 de module care acoperă integral, teoretic și practic, materia. La finalul cursului vei obține certificatul de absolvire și documentația GDPR (șabloane editabile în Word și Excel) pentru a implementa cu succes. Află mai multe aici 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



orange-coffee-cup-cube-sugar-coffee-beans-some-parts-was-poured-wooden-table_43636-124.jpg

Curtea de Justiție a Uniunii Europene
COMUNICAT DE PRESĂ nr. 163/19
Luxemburg, 19 decembrie 2019
Hotărârea în cauza C-532/18,
Niki Luftfahrt

O companie aeriană este responsabilă pentru prejudiciile cauzate de un pahar cu
cafea fierbinte care se varsă
Nu este necesar ca acest accident să fie legat de un risc inerent zborului

 

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea de Justiție precizează că răspunderea unei companii aeriene pentru arsurile cauzate de cafeaua fierbinte care s-a vărsat în timpul unui zbor din motive necunoscute nu presupune că s-a realizat un risc inerent zborului.

În speță, o tânără cere despăgubiri din partea companiei aeriene austriece Niki Luftfahrt GmbH (aflată în lichidare) ca urmare a arsurilor pe care le-a suferit atunci când, în timpul unui zbor de la Palma de Mallorca (Spania) la Viena (Austria), cafeaua fierbinte care îi fusese servită tatălui său și fusese așezată pe măsuța pliantă a acestuia s-a vărsat din motive necunoscute. Compania aeriană susține că nu este responsabilă, întrucât nu ar fi vorba despre un accident în sensul Convenției de la Montréal, care reglementează răspunderea companiilor aeriene în caz de accident. Astfel, această noțiune ar impune să se realizeze un risc inerent zborului, condiție care nu ar fi îndeplinită în speță. De fapt, nu s-a putut stabili dacă paharul cu cafea s-a răsturnat din cauza unei defecțiuni a măsuței pliante sau a vibrațiilor avionului. Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) a cerut Curții să precizeze noțiunea de „accident” în sensul Convenției de la Montréal, care nu o definește.

Potrivit Curții, sensul obișnuit dat noțiunii de „accident” se înțelege ca un eveniment involuntar, prejudiciabil și neprevăzut. De altfel, Curtea constată printre altele că Convenția de la Montréal urmărește introducerea unui regim de răspundere obiectivă a companiilor aeriene menținând totodată un „echilibru echitabil al intereselor”.

 

 

Curtea constată că atât sensul obișnuit al noțiunii de „accident”, cât și obiectivele Convenției de la Montréal se opun ca răspunderea companiilor aeriene să fie supusă condiției ca prejudiciul să fie rezultatul materializării unui risc inerent transportului aerian sau să existe o legătură între „accident” și exploatarea sau mișcarea aeronavei. Ea amintește că Convenția de la Montréal permite companiilor aeriene să excludă sau să limiteze răspunderea lor. Astfel, o companie aeriană se poate exonera de răspunderea sa sau să o limiteze dovedind că pasagerul a cauzat el însuși prejudiciul sau a contribuit la producerea sa. În plus, ea își poate limita răspunderea la 100 000 de „drepturi speciale de tragere” dovedind că prejudiciul nu a fost cauzat de culpa sa ori că acesta a fost cauzat exclusiv de culpa unui terț.

Curtea răspunde, așadar, la întrebarea adresată de Oberster Gerichtshof că noțiunea de „accident” în discuție acoperă toate situațiile care se produc la bordul unei aeronave, în care un obiect utilizat pentru serviciul pasagerilor a cauzat o vătămare corporală unui pasager, fără a fi
necesar să se verifice dacă acestea rezultă dintr-un risc inerent transportului aerian.

 

Te-ar putea interesa și:

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori. Pentru consultații juridice, ne puteți contacta aici]



blog-legalup-pagina-2-din-34-legalup

Ești în siguranță pe site-ul nostru.

LegalUp Innovators at Law utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a LegalUp.ro cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politica privind utilizarea modulelor Cookie și Politica noastră de confidențialitate. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookies.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Da, Sunt de acord