La data de 2 martie 2023, în cauza Stadt Frankfurt (Oder) și FWA (C-723/21), avocata generală Medina a concluzionat faptul că dreptul Uniunii nu permite aprobarea unor proiecte de mediu care pot afecta calitatea apei potabile furnizate locuitorilor din zona afectată. Cauza a luat naștere în Germania unde Oficiul Regional pentru Minerit, Geologie și Materii Prime a aprobat o cerere depusă privind construirea unui lac artificial. Lacul, creat prin inundarea unei cavități reziduale formate prin extragerea lignitului, ar avea un deversor prin care apa s-ar scurge în râul Spree. După crearea lacului, apa care iese din deversor va avea o concentrație de sulfat semnificativ mai mare decât apa aflată deja în Spree. Râul Spree este una dintre sursele pe care Frankfurter Wasser- und Abwassergesellschaft (FWA) le folosește pentru a produce apă potabilă, iar apa râului are deja o concentrație mare de sulfat, provenind din exploatațiile miniere de suprafață închise. Concentrația de sulfat din apa potabilă introdusă în conductele de alimentare nu trebuie să depășească o anumită valoare – o cerință care a fost cu greu respectată până în prezent de FWA. Orașul Frankfurt (Oder) și FWA se tem că, din cauza afluxului planificat în apele râului Spree, concentrația de sulfat din apa acestuia va depăși limita admisă, astfel încât vor trebui să oprească producția de apă potabilă sau să o modifice în mod fundamental. În consecință, orașul Frankfurt (Oder) și FWA au introdus o acțiune împotriva deciziei de autorizare a amenajării.

Cauza a ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Instanța germană a adresat CJUE mai multe întrebări preliminare privind modul de interpretare a Directivei-cadru privind apa.

Avocata Generală Medina a concluzionat faptul că, potrivit principiului prevenirii, înainte de a aproba un proiect individual, autoritatea competentă trebuie să evalueze mai întâi dacă proiectul respectiv nu va avea efecte negative asupra calității corpurilor de apă utilizate pentru producerea apei potabile.  Potrivit avocatei generale, statele membre trebuie să ia măsurile de protecție necesare cu scopul de a acționa preventiv și a împiedica deteriorarea calității apei, de a reduce nivelul tratamentului de purificare, asigurând astfel o utilizare durabilă a resurselor de apă, și de a evita desfășurarea de acțiuni de remediere. Această obligație este aplicabilă indiferent dacă respectivul corp de apă se află în interiorul sau în afara zonelor de protecție în sensul Directivei-cadru privind apa.

Mai mult, în opinia avocatei generale, aprobarea unui proiect este posibilă numai în cazul în care punerea sa în aplicare nu afectează în mod negativ apa furnizată (la robinet) locuitorilor din zona afectată. În concret, aceasta înseamnă că un proiect poate fi aprobat numai dacă include, după caz, un set complet de măsuri pentru a se asigura faptul că respectarea Directivei privind apa potabilă nu este afectată în mod negativ.

Sursa: comunicat de presă CJUE

Photo by Daniel Jacob on Unsplash