Tu ai aflat ce înseamnă autoritatea de lucru judecat?

Autoritatea de lucru judecat este tratată în legislația internă în cadrul art. 430 din Codul de procedură civilă. La nivel doctrinar autoritatea de lucru judecat este cunoscută sub denumirea de res judicata sau res iudicata, fiind considerată ,,o metodă de prevenire a nedreptăților pentru părțile unui caz presupus încheiat și o metodă de a evita risipa inutilă de resurse din sistemul instanțelor”.

,,Scopul reglementării autorității de lucru judecat este acela de a împiedica ca între aceleiaşi părţi să poată fi formulate pretenţii cu acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, pe calea unei noi cereri de chemare în judecată” – Decizia nr. 459 din 15 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.Ce înseamnă autoritatea de lucru judecat?

La nivel intern, autoritatea de lucru judecat este reglementată în cadrul Cap. IV.Hotărârile judecătorești, Secțiunea 1. Dispoziții generale, art. 430 din Codul de procedură civilă. Conform art. 430 alin. (1) C. pr. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Cu alte cuvinte, orice hotărâre a instanțelor prin care se soluționează fondului unui proces (fie în tot, fie în parte), prin care se statuează asupra unei excepții procesuale sau care vizează orice alt incident ,,se definitivează” prin dobândirea ,,autorității de lucru judecat” – în sensul că aceasta nu va mai fi judecată din nou de către instanța judecătorească.

 

 

 




2.Ce privește autoritatea de lucru judecat?

În temeiul art. 430 alin. (2) C. pr. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul hotărârii, precum și considerentele pe care dispozitivul se sprijină (inclusiv considerentele prin care s-a soluționat o chestiune litigioasă). Conform art. 425 C. pr. civ., hotărârea instanței de judecată cuprinde:

  • Partea introductivă – cu mențiuni precum: denumirea instanţei şi numărul dosarului, data şedinţei de judecată, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit, numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; obiectul procesului;
  • Considerentele – în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
  • Dispozitivul – în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

3.Are autoritate de lucru judecat asupra fondului hotărârea instanței prin care se ia o măsură provizorie?

În temeiul art. 430 alin. (3) C. pr. civ., hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

4.Când este autoritatea de lucru judecat provizorie?

Conform art. 430 alin. (4) C. pr. civ., atunci când o hotărâre judecătorească este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

 


5.Își păstrează autoritatea de lucru judecat o hotărâre care a fost atacată cu contestație în anulare?

Conform art. 430 alin. (5) C. pr. civ., hotărârea care a fost atacată cu contestație în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat, până ce va fi înlocuită cu altă hotărâre judecătorească.

Autoritatea de lucru judecat. Efecte

Codul de procedură civilă instituie două reguli esențiale care decurg din autoritatea de lucru judecat:

  • Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect;
  • Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Invocarea excepției autorității de lucru judecat

În temeiul art. 432 din Codul de procedură civilă, excepția autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casație și Justiție privind autoritatea de lucru judecat

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că scopul autorității de lucru judecat este acela de a împiedica să poată fi formulate, de aceleași părți, pretenţii cu acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, pe calea unei noi cereri de chemare în judecată. (Decizia nr. 459 din 15 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Regulile privind autoritatea de lucru judecat au fost stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție astfel:

  • Identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiaşi beneficiu juridic imediat cu cei dedus judecaţii anterior, formularea aceleiaşi pretenţii, nu numai cu referire la obiectul material, ci şi la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia;
  • Scopul reglementării autorității de lucru judecat este acela de a împiedica ca între aceleiaşi părţi să poată fi formulate pretenţii cu acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, pe calea unei noi cereri de chemare în judecată;
  • Pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte, este identic.

ALTE ARTICOLE

Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!