Arvuna a fost definită în doctrină ca „o convenție (clauză) accesorie celei principale (contractului principal) prin care una dintre părți predă celeilalte o sumă de bani sau alte bunuri fungibile ca o confirmare a încheierii și executării unui contract (i.e., al dreptului său de denunțare unilaterală), această sumă/cantitate de bunuri fungibile urmând a fi reținută sau restituită dublu, în funcție de executarea sau nu a contractului”[1]. Deoarece este o convenție accesorie, arvuna trebuie stipulată expres de părți[2]. Arvuna este o instituție juridică similară clauzei penale[3], fiind un mijloc juridic de presiune asupra executării unei obligații, pe principiul „ai plătit o arvună (un avans) de 3000 lei, dacă nu îți execuți obligația vei pierde avansul”. Cu alte cuvinte, dacă o parte nu își execută obligația, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului și poate reține arvuna[4].
Exemplu de arvună: Într-un contract de vânzare, cumpărătorul oferă o arvună (un avans) de 5000 lei. Dacă, ulterior încheierii contractului, refuză să plătească prețul, cumpărătorul va pierde cei 5000 lei. În schimb, dacă vânzătorul refuză să își execute obligația de a preda bunul, acesta va trebui să plătească dublul arvunei, adică 10.000 lei[5].
Arvuna este reglementată în Codul Civil prin art. 1544-1546, iar legiuitorul român distinge între arvuna confirmatorie și arvuna penalizatoare.
Ce este arvuna confirmatorie?
Prin stipularea unei arvune confirmatorii, părțile se înțeleg ca una dintre părți să ofere un avans (o arvună) cu rolul de a asigura că partea își va respecta obligația contractuală. De exemplu, un locatar oferă un avans locatorului la încheierea contractului de locațiune. Dacă nu își va îndeplini obligația de plată a chiriei, locatorul va putea reține arvuna și declara rezoluțiunea contractului. Dacă neexecutarea provine de la cealaltă parte, se poate declara rezoluțiunea contractului și obține dublul arvunei. De exemplu, dacă cumpărătorul a plătit o arvună de 3000 lei, iar vânzătorul nu își îndeplinește obligația de predare a bunului, cumpărătorul va putea declara rezoluțiunea contractului și va putea solicita dublul arvunei, adică 6000 lei.
Astfel cum s-a subliniat în doctrină, „reținerea arvunei sau posibilitatea de a cere dublul ei sunt corolarul rezoluțiunii contractului pentru neexecutare culpabilă. Creditorul obligației neexecutate nu poate cere în același timp executarea silită potrivit dreptului comun [în natură sau în echivalent], reținând în același timp arvuna. Din aceleași considerente, arvuna se restituie când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți”[6].
Cu toate acestea, creditorul obligației neexecutate are un drept de opțiune. El poate da eficacitate arvunei sau poate să recurgă la repararea prejudiciului conform dreptului comun, prin angajarea răspunderii contractuale a debitorului cu plata de daune-interese.
Ce este arvuna penalizatoare?
Arvuna penalizatoare reprezintă prețul denunțării unilaterale a contractului[7]. Potrivit art. 1545 Cod Civil, dacă într-un contract este stipulat dreptul de a se dezice de contract, cel care denunță contractul va pierde arvuna dată sau va restitui dublul arvunei. De exemplu, într-un contract de locațiune, locatarul oferă 1000 de EURO arvună penalizatoare. Dacă denunța unilateral contractul de locațiune locatarul va pierde arvuna de 1000 EURO. În schimb, dacă respectivul contract de locațiune este denunțat unilateral de locator, acesta din urmă va trebui să restituie dublul arvunei penalizatoare, adică 2000 EURO.
În doctrină s-a explicat că principala diferență între arvuna confirmatorie și arvuna penalizatoare „constă în faptul că în cazul acesteia din urmă dreptul de dezicere face parte din înțelegerea părților, și nu există opțiunea creditorului de a opta pentru executarea în natură. Arvuna penalizatoare îndreptățește părțile contractante la denunțarea unilaterală a contractului, iar arvuna, în această situație, reprezintă un adevărat preț al denunțării”.
Cum se restituie?
Potrivit art. 1546 Cod Civil, arvuna se restituie dacă înțelegerea dintre părți încetează din cauze ce nu atrag răspunderea părților, de exemplu un caz fortuit sau un caz de forță majoră. În dotrină s-a punctat și faptul că anularea contractului, fără culpă, nu va produce asupra arvunei, care, înt-o asemenea situație, trebuie restituită.
Arvuna nu ar trebui confundată cu clauza penală.
Referințe:
[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 268.
[2] D. Ungureanu în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 1899.
[3] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 238.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] D. Ungureanu în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 1899.
[7] Ibidem.
