Apărările de fond în procesul civil. Noțiune și clasificare

Apărările de fond reprezintă, lato sensu, totalitatea mijloacelor procesuale pe care le are un pârât pentru a respinge cererea reclamantului[1]. Apărările de fond urmăresc respingerea cererii ca neîntemeiate. Ele reprezintă un răspuns al pârâtului la cererea reclamantului și urmăresc respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau nefondată [2].

În doctrină s-a exemplificat astfel:

„De exemplu, pârâtul chemat în judecată pentru a fi obligat să restituie reclamantului o sumă de bani, cu privire la care reclamantul pretinde că i-a împrumutat-o, se poate apăra invocând faptul că nu a împrumutat nimic de la reclamant, că și-a plătit datoria, că a operat compensație legală etc.”[3].

Astfel, printr-o apărare de fond, pârâtul pune în discuție însăși fondul (e.g., existența, inexistența, întinderea dreptului reclamantului).

Apărările de fond se clasifică în apărări în drept (atunci când pârâtul invocă aplicarea altor reguli de drept decât reclamantul sau propune o altă variantă de interpretare o normelor juridice) sau apărări în fapt (atunci când pârâtul obiectivează la anumite situații de fapt[4], contestând, de exemplu, situația de fapt descrisă de reclamant).

Apărarea de fond nu trebuie confundate cu excepția procesuală. Excepția procesuală abordează elemente formale ale judecății și nu discută fondul (e.g., netimbrarea cererii, necompetența instanței, lipsa calității procesuale, lipsa de interes, lipsa capacității procesuale). În schimb, astfel cum s-a afirmat în doctrină, „printr-o apărare de fond, pârâtul nu abordează elementele formale ale judecății ori cele cu privire la exercitarea acțiunii  , ci însuși fondul dreptului , tinzând să convingă că cererea reclamantului nu este fondată în drept. El pune în discuție existența sau inexistența dreptului pretins. […] Negând dreptul sau pretenția reclamantului, pârâtul își protejează propria situație juridică”[5]. Uneori apărările se numesc excepții, de exemplu excepția de neexecutare este o apărare de fond, iar nu o excepție procesuală.

 

Referințe:

[1] V. M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept execuțional civil. Arbitraj. Drept notarial, Editura Național, București, 2013, p. 285.

[2] Ibidem.

[3] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 393.

[4] V. M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, op. cit., p. 285.

[5] C. Roșu, Drept procesual civil. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 39.




AFLĂ MAI MULTE!