Our Blog

6 lucruri pe care trebuie sa le știe orice angajator despre GDPR

12 februarie 2018 by Ruxandra Sava1

Majoritatea firmelor prelucrează date cu caracter personal referitoare la angajații lor zi de zi. Datele personale prelucrate de firmă pot fi oricare, de la datele de identificare până la informațiile medicale prezentate de angajați pentru a justifica absența. În consecință, majoritatea întreprinderilor vor fi afectate de Regulamentul UE privind protecția generală a datelor (“GDPR”), care va reglementa prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când devine direct aplicabil începând cu 25 mai 2018.

Acest articol cuprinde măsuri practice pe care ar trebui să le luați în considerare în ceea ce privește prelucrarea datelor angajaților.

1. Ce este GDPR?

Multe organizații se străduiesc să evalueze unde ar trebui să înceapă în ceea ce privește pregătirea pentru GDPR. Este util să ne amintim că am avut legislație privind protecția datelor în România încă din 2001 și, prin urmare, firmele care au respectat în mod serios respectarea protecției datelor sunt deja în bună formă pentru a îndeplini standardele de respectare a standardelor GDPR. GDPR se bazează și consolidează multe dintre cerințele și principiile existente privind protecția datelor în conformitate cu legislația actuală privind protecția datelor. GDPR ar trebui văzută ca o oportunitate de a revizita nivelul de protecție a datelor de către firma.

Începând cu 25 mai 2018, GDPR va înlocui Directiva din 1995 privind protecția datelor, care este legislația UE, pe care se bazează principala legislație română privind protecția datelor, Legea 677/2001. GDPR, fiind un Regulament, se va aplica direct în România, indiferent că se adoptă sau nu o lege națională.

2. „Consimțământul” în contractele de muncă

Ca și în cazul actualei legislații, pentru a prelucra datele personale ale unui angajat, firma are nevoie de o bază legală pentru a face acest lucru. Multe dintre bazele juridice pe care angajatorii le utilizează în prezent pentru a procesa datele cu caracter personal ale angajaților vor continua să existe în cadrul GDPR. Cele mai relevante baze juridice pentru angajatori, atât în ​​cadrul DPA, cât și în GDPR, sunt următoarele:

  • angajatul și-a dat consimțământul pentru prelucrare;
  • prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care angajatul este parte;
  • prelucrarea este necesară pentru a lua măsuri la cererea angajatului înainte de a încheia un contract;
  • respectarea unei obligații legale;
  • prelucrarea este necesară pentru a proteja ale angajatului; și
  • în scopul intereselor legitime ale firmei.

În practică, constatăm că mulți angajatori tind să se bazeze pe prima bază juridică menționată mai sus pentru prelucrarea datelor, adică consimțământul, care este de obicei luat în contractul de muncă. Pentru ca consimțământul să fie valabil, acesta trebuie, printre altele, să fie „acordat în mod liber”, ceea ce ridică preocupări în contextul ocupării forței de muncă, deoarece este discutabil dacă consimțământul unui angajat este acordat în mod liber pe baza dezechilibrului puterii dintre un angajator și un angajat . Grupul de lucru „Articolul 29″, care este grupul reprezentativ al autorităților UE pentru protecția datelor, a comentat recent că un angajat este rareori în măsură să dea un consimțământ liber.

Un alt punct de reținut atunci când se bazează pe consimțământ este acela că anumite drepturi ale persoanelor vizate pot fi exercitate numai atunci când consimțământul este temeiul juridic, de exemplu dreptul la portabilitatea datelor și așa-numitul „drept de fi uitat”.

Având în vedere dificultățile legate de consimțământ, acum este momentul să te gândești dacă nu cumva firma ta poate invoca baze juridice alternative pentru o anumită prelucrare a datelor cu caracter personal. De exemplu, prelucrarea detaliilor unui angajat în cadrul salarizării ar putea fi întemeiată pe baza legală a executării unui contract cu angajatul. Cu toate acestea, pot exista situații în care consimțământul este singurul temei juridic adecvat pentru a se baza. O astfel de situație poate apărea, de exemplu, în contextul procesării informațiilor medicale ale unui angajat, în cazul în care o asemenea prelucrare nu este cerută de legislația muncii. În cazul în care este necesar să se bazeze pe consimțământul ca temei juridic, consimțământul ar trebui să fie obținut printr-o declarație sau alt document separat de contractul de muncă, care nu este în mod inerent legat de acceptarea de către salariat a locului de muncă în cadrul firmei.

 

3. Drepturile angajatului

GDPR introduce noi drepturi pentru persoanele vizate și modifică, de asemenea, unele dintre drepturile existente în cadrul legislației actuale. Un drept modificat pe care multe firme îl pot cunoaște este dreptul de acces al persoanelor vizate, care oferă în mod esențial unei persoane dreptul de a primi o copie a datelor sale personale.

Răspunsul la cerere trebuie să se facă „fără întârzieri nejustificate” și, în orice caz, în termen de o lună de la primirea solicitării.

Acest termen scurt înseamnă că firmele vor trebui să se asigure că au politicile și procedurile în vigoare pentru a se conforma unei cereri de acces primite și că dispune de personal și resurse suficiente pentru a se conforma. Cu toate acestea, în cazul în care o cerere este complexă sau dacă sunt formulate mai multe cereri, atunci termenul poate fi prelungit cu încă două luni, dacă este necesar, cu condiția ca persoana vizată să fie informată cu privire la prelungire și motivele acesteia în termen de o lună de la data la care angajatorul a primit cererea.

 

4. Responsabilitatea

Responsabilitatea este un principiul fundamental al GDPR. Aceasta impune ca firmele nu numai să respecte GDPR prin implementarea unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate și a unor politici adecvate de protecție a datelor, dar trebuie, de asemenea, să poată demonstra conformitatea acestora. Ca atare, acest lucru va implica mai mult decât crearea unor politici de protecție a datelor și a unor registre de prelucrare care să respecte GDPR, ci si punerea în practică a acestor politici.

 

5. Informații care trebuie furnizate angajaților

Trebuie furnizate anumite informații angajaților înainte ca datele lor personale să fie colectate și prelucrate de către firmă. Informațiile vor fi în mod obișnuit furnizate sub forma unei notificări adresate candidaților, iar o politică de confidențialitate viitoare va fi furnizată angajaților, de regulă, cu ocazia încheierii contractului de muncă. În cadrul GDPR, vor fi furnizate următoarele informații:

  • numele firmei și datele de contact și numele și datele de contact responsabilului cu protectia datelor, dacă există;
  • scopul (scopurile) prelucrării, precum și temeiurile juridice pentru prelucrare;
  • în cazul în care temeiul juridic al prelucrării se bazează pe interesele legitime ale întreprinderii, aceste interese legitime trebuie identificate;
  • destinatarii sau categoriile de destinatari de date cu caracter personal;
  • dacă firma intenționează să transfere date cu caracter personal unei țări terțe și temeiul juridic al transferului;
  • perioada de păstrare a datelor cu caracter personal și criteriile utilizate pentru determinarea acesteia; modul în care angajații (sau candidații pentru locuri de muncă) își pot exercita drepturile;
  • modul în care angajații (sau candidații pentru locuri de muncă) își pot retrage consimțământul pentru prelucrare, în cazul în care prelucrarea de către firmă se bazează pe consimțământ;
  • dreptul de a depune o plângere autorității de supraveghere a protecției datelor;
  • dacă angajatul (sau candidatul la postul de loc de muncă) este obligat să furnizeze datele cu caracter personal în temeiul unei legi sau al unui contract și consecințele neconformării; și
  • existența procesului de luare a deciziilor automate, inclusiv profilarea, precum și logica și consecințele prelucrării pentru angajat (sau candidatul la un loc de muncă).

Este important să revizuiești informările oferite angajaților și candidaților pentru locuri de muncă, pentru a verifica dacă acestea includ informațiile de mai sus.

 

6. Responsabilul cu protecția datelor („DPO”)

O modificare importantă introdusă de GDPR este cerința ca anumiți operatori de date și împuterniciți să numească un DPO. DPO este responsabil de supravegherea conformității unei organizații cu protecția datelor.

Un DPO este obligatoriu atunci când:

  • operatorul este o autoritate publică sau un organism public (cu excepția instanțelor de judecată);
  • operatorii de date și împuterniciții au ca activitate principală o prelucrare “care necesită o monitorizare periodică și sistematică a persoanelor vizate la scară largă”; și
  • operatorii de date și împuterniciții implicați în prelucrarea la scară largă a datelor cu caracter personal sensibile sau a datelor cu caracter personal referitoare la condamnările și infracțiunile penale.

Grupul de lucru “Articolul 29” recomandă ca operatorii și împuterniciții să se informeze dacă este necesar un DPO.

DPO poate să fie intern (angajat) sau externalizat (de exemplu, un avocat) și trebuie să aibă cunoștințe de specialitate privind protecția datelor cu caracter personal. Dacă este angajat, nu poate fi sancționat sau demis pentru îndeplinirea activităților sale. Responsabilul va fi independent în îndeplinirea sarcinilor. Acest lucru trebuie luat în calcul înainte de a numi pe cineva.

 

În KIT-ul nostru de implementare GDPR, am inclus toate documentele necesare (registre, proceduri, politici, formulare de consimțământ, acorduri de confidentialitate, note de informare) astfel încât să îți protejezi afacerea. Urmând instrucțiunile și ghidurile explicate pe înțelesul tău, îți poți face chiar tu implementarea, evitând costurile consultanței.

Află mai multe despre KIT aici.

 

Ai întrebări despre KIT sau vrei implementare? Scrie-ne mai jos 

[contact-form-7 404 "Not Found"]

 

One comment

  • Popa Carmen Maria

    15 iunie 2018 at 23:04

    Pentru angajati nu este nevoie de consimtamant, pentru ca sunt raporturi de munca, legale – art 6, lit b si c din Regulament.
    O persoana daca vrea sa se angajeze, ia act de notificare si se angajeaza daca vrea, sau nu.

    Un cabinet medical poate cere consimtamantul de exemplu.

    Reply

Spune-ne părerea ta

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Help-Desk