Acțiunea în simulație sau acțiunea în declararea simulației este o acțiune pe care o au la îndemână cei interesați să demonstreze în justiție că un anumit contract a fost simulat, că nu corespunde realității, fiind mincinos. Cel mai adesea, persoanele interesate să demonstreze că un contract este mincinos sunt chiar persoanele prejudiciate de către respectivul act[1]. Acțiune în simulație poate fi introdusă de către orice persoană interesată să demonstreze caracterul mincinos al unui contract, însă, astfel cum se subliniază în doctrină, persoana trebuie să justifice un interes[2].
În doctrină, acțiunea în simulație a fost definită ca „acea acțiune în justiție prin care se urmărește dezvăluirea caracterului mincinos al contractului public și existența unui alt contract, cel secret, care corespunde voinței reale a părților, și care astfel rămâne singurul contract aplicabil”[3]. O altă definiție este următoarea: „acea acțiune prin care se cere instanței de judecată să constate existența și conținutul actului secret, cu scopul de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul real”[4].
Acțiune în simulație este o acțiune în constatare și este imprescriptibilă[5]. Această acțiune este deseori însoțită de o cerere subsecventă privind valorificarea drepturilor sau intereselor în legătură cu respectivul contract secret[6], ca de exemplu o acțiune privind reducerea liberalităților excesive, constatarea nulității actului secret, rezoluțiunea sau rezilierea contractului secret pentru neexecutare[7], o acțiune în revendicare, o cerere de executare silită imobiliară[8]. Deși acțiunea în constatare este imprescriptibilă, acțiunile subsidiare acesteia, dacă sunt în realizarea unui drept patrimonial, sunt prescriptibile în termenele legale de prescripție[9].
Sub regim probatoriu, potrivit art. 1292 Cod Civil, proba simulației poate fi făcută cu orice mijloc de probă (înscrisuri, martori, expertize etc) de către terți. Partea care a participat la încheierea simulației poate și ea utiliza orice mijloc de probă dacă pretinde că simulația are caracter ilicit.
Descarcă GRATUIT fișa recapitulativă!
Referințe
[1] C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția a IX-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2008, p. 83.
[2] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 191.
[3] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 92.
[4] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 190.
[5] Fl. A. Baias în lucrarea lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 1543.
[6] Ibidem.
[7] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 191.
[8] Fl. A. Baias în lucrarea lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 1543.
[9] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 191.
