Conform art. 480 din Codul de procedură penală din România, acordul de recunoaștere a vinovăției poate să se încheie numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani. Alin. (2) al aceluiași articol prevede faptul că acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când (din probele administrate în cauză), vor rezulta suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și la vinovăția inculpatului. De precizat în această situație este faptul că asistența juridică a inculpatului prin avocat este obligatorie.
Care sunt efectele încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției? Acestea rezultă din cuprinsul art. 408, alin. (3) din Codul de procedură penală, în sensul că inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care pedeapsa aplicabilă este închisoarea și cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care pedeapsa aplicabilă este amenda.
Modalitatea de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției este reprezentată de forma scrisă, cu precizarea că în această situație nu se va mai întocmi rechizitoriu (actul de sesizare al instanței de judecată) cu privire la inculpații cu care a fost încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției. În raport de prevederile art. 482 din Codul de procedură penală al României, acordul va cuprinde următoarele date: data și locul încheierii, numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie acordul, datele privitoare la persoana inculpatului, descrierea faptului ce constituie obiectul acordului, încadrarea juridică a faptei și pedepsa prevăzută de lege, probele, mijloacele de probă, declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, cererile procurorului, semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului acestuia.
Procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, reglementată prin intermediul art. 438 din Codul de procedură penală, este reprezentată de sesizarea instanței de judecată de către procuror (după ce acordul a fost încheiat) și trimiterea atât a documentului prin care se recunoaște vinovăția, cât și a dosarului de urmărire penală. Dacă acordul privește numai unele dintre fapte sau numai pe unii dintre inculpați, iar pentru restul faptelor și restul inculpaților se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanței de judecată se va face separat. Se vor înainta instanței de judecată numai actele de urmărire penală referitoare la faptele și persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.
Te-ar putea interesa și:
Soluțiile instanței de judecată în privința acordului de recunoaștere a vinovăției sunt conturate prin intermediul art. 485 din Codul de procedură penală, pe care le reflectăm astfel:
- Admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, dispunerea condamnării inculpatului la o pedeapsă ale cărei limite au fost reduse în conformitate cu prevederile legale;
- Respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției și trimiterea dosarului în vederea continuării urmăririi penale.
De asemenea, instanța de judecată poate să admită acordul de recunoaștere a vinovăție numai cu privire la unii dintre inculpați, conform art. 485 din Codul de procedură penală.
Pentru a realiza analiza acordului de recunoaștere a vinovăției, ne vom raporta la jurisprudența instanțelor de judecată din România. Relevantă în acest sens este Sentința nr. 224/2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în data de 26.10.2015, Secția penală.
Pe rolul instanței de judecată se află soluționarea cauzei penale având ca obiect acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției și inculpatul – care este cercetat în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și trafic de droguri de risc.
În privința reprezentantului Ministerului Public, acesta a considerat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a solicitat admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 2 ani și 8 luni de închisoare. De asemenea, față de acesta s-a solicitat să se aplice o pedeapsă complementară (iar alături de cea principală să se aplice și o pedeapsă accesorie). S-a solicitat deducerea perioadei reținerii și a arestului preventiv și confiscarea celor precizate prin intermediul acordului de recunoaștere a vinovăției.
În raport de condițiile prevăzute de lege, s-a constatat faptul că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost valabil încheiat, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind mai mic de 7 ani. Astfel, instanța de judecată a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară, fiindu-i restricționate anumite drepturi, precum dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Acordul de recunoaștere a vinovăției poate reprezenta o soluție legislativă benefică pentru inculpatul care dorește recunoașterea faptelor sale, beneficiind ca atare de reducerea pedepsei în cuantumul prevăzut de lege.
