Acoperirea nulității absolute, posibilă în materie procesuală civilă?




Înainte de a vorbi despre acoperirea nulității absolute, vom reaminti că nulitatea este sancțiunea care lipsește de efecte actul juridic – întocmit sau realizat cu nerespectarea prevederilor legale. Una dintre clasificările nulității de la nivel juridic divide noțiunea în nulitate absolută și nulitate relativă (când cerința nerespectată este instituită de o normă care ocrotește un interes public, respectiv un interes privat). Dacă în materia nulității relative, aceasta poate să fie acoperită – în sensul că nu mai este necesară desființarea actului dacă vătămarea nu coexistă – în ceea ce privește nulitatea absolută s-a conturat întrebarea cu privire la posibilitatea acoperirii sale în materie procesual civilă. Această din urmă problematică o vom dezvolta în prezentul articol, prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2019.

Acoperirea nulității absolute, o situație posibilă în sfera practică?

Nulitatea, în temeiul art. 174, alin. (1) din Codul de procedură civilă, reprezintă acea sancțiune care lipsește, total sau parțial de efecte, actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale – de fond sau de formă.

Nulitatea absolută este reglementată la nivel procesual civil prin intermediul art. 174, alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că legea prevede faptul că nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Ca efect al nulității, actul de procedură este desființat, în tot sau în parte, de la momentul îndeplinirii sale.

Cu toate acestea, la nivel practic și jurisprudențial, s-a conturat problematica în privința acoperirii nulității absolute. În acest sens este relevantă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2019 privind acoperirea nulității absolute – punctual, dovada calității de reprezentant la redactarea cererii de chemare în judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în scopul pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

– „Interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) raportat la art. 84 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în sensul de a indica dacă este posibilă acoperirea nulității absolute rezultând din redactarea cererii de chemare în judecată de o persoană juridică, în calitate de mandatar al altei persoane juridice”.

Rezumând problematica enunțată, instanța supremă trebuie să se pronunțe asupra posibilității acoperirii nulității absolute în situația în care cererea de chemare în judecată a fost realizată de către o persoană juridică, având calitatea de mandatar al altei persoane juridice.

 


În cele ce urmează, prin raportare la problematica enunțată, vom reda punctual dispozițiile art. 82, alin. (1) și art. 84, alin. (1) și alin. (2):

-Articolul 82 – Lipsa dovezii calității de reprezentant: (1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

-Articolul 84 – Reprezentarea convențională a persoanelor juridice: (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. Cu privire la alin. (2), acesta a fost abrogat, dar în reglementarea anterioară acesta prevedea faptul că, la redactarea cererii și motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul de respingere a sesizării, instanța supremă motivând următoarele aspecte:

-Regulile reprezentării convenționale a persoanelor juridice derogă numai sub aspectul stabilirii celor ce pot avea calitatea de mandatar pe seama persoanei juridice, iar nu și în privința sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării unei atari condiții;

-Nu este instituită nicio excepție în ceea ce privește regimul sancțiunii aplicabile. Sancțiunea se aplică în totalitate, astfel cum a fost configurat de legiuitor, inclusiv sub aspectul posibilității de a se acorda un termen pentru complinirea lipsurilor și acoperirea nulității absolute prin însușirea cererii de către un tip de mandatar (reprezentant) din cele două enumerate de legiuitor.

Prin raportare la jurisprudență, instanța a statuat faptul că nu este posibilă acoperirea nulității absolute în privința redactării cererii de chemare în judecată de către o persoană juridică, ce are calitatea de mandatar al altei persoană juridice. S-a apreciat, totodată, faptul că dispozițiile în materie procesuală civilă sunt unele imperative și de strictă interpretare.

Instanța supremă a făcut trimitere și la jurisprudența sa anterioară, astfel:

  • Prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 507/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brașov — Secția I civilă în Dosarul nr. 21.531/197/2015 și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia;
  • Prin Decizia nr. 19 din 19 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.251/1/2017 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 21 iunie 2018, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu — Secția I civilă în Dosarul nr. 8.860/306/2015 și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost luată în sensul respingerii sesizării, realizând o trimitere însemnată la jurisprudența sa anterioară și stabilind faptul că reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate realiza prin mandatar persoană juridică (și nici prin consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice). În sensul precizat și în interpretarea realizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin analogie nu se va putea realiza acoperirea nulității absolute cu privire la redactarea cererii de chemare în judecată de către o persoană juridică, având calitatea de mandatar al altei persoane juridice.

 





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!