Abuzul în serviciu în Codul Penal. Teorie, practică și jurisprudență relevantă

Abuzul în serviciu. Conținutul legal al infracțiunii  de abuz în serviciu

Conform art. 297 alin. (1) C.pen., infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Alin. (2) al aceluiași articol evidențiază forma asimilată a infracțiunii, care constă și în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. 

Abuzul în serviciu nu trebuie confundat cu abuzul de drept. 

Actuala reglementare prevăzută în art. 297 NCP reunește infracțiunile prevăzute în art. 246-248 C.pen. în vigoare, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și abuzul în serviciu contra intereselor publice. În doctrină, s-a subliniat faptul că abuzul în serviciu în forma actuală este de sorginte comunistă, ceea ce impune o regândire a incriminării, lăsând să funcționeze mai mult răspunderea disciplinară sau administrativă, astfel încât incidența legii penale să fie posibilă numai atunci când faptele săvârșite prezintă o gravitate deosebită. [1]

KIT GDPR Premium

 

Abuzul în serviciu. Structura infracțiunii 

Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcționar public să-și îndeplinească atribuțiile conform dispozițiilor legale. Obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale privitoare la drepturile și interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice. În cazul celei de-a doua variante de tip [art. 297 alin. (2) C.pen.], obiectul juridic special adiacent îl constituie relațiile sociale privitoare la capacitatea juridică a persoanei fizice sau juridice de drept privat, iar, pe de altă parte, relațiile sociale referitoare la egalitatea în drepturi a persoanelor. [2]

În cazul acestei infracțiuni, de regulă, nu există obiect material. Abuzul funcționarului poate privi un drept al persoanei vătămate (dreptul acesteia de a ocupa un post), o asemenea faptă fiind lipsită de un obiect material. Totuși, atunci când interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice  se referă la un bun, la un înscris, obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris [3], se are în vedere ipoteza în care funcționarul ridică abuziv, actele din contabilitatea unei societăți comerciale sub pretextul efectuării unui control fiscal detaliat. [4]

 

Te-ar putea interesa și:

 

Subiectul activ este circumstanțiat, putând  fi un funcționar public în accepțiunea art. 175 C.Pen. sau o altă persoană asimilată conform art. 308 alin. (1) C.pen., adică persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C.pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice. În practica judiciară, s-a reținut că pot fi subiecți activi: gestionarul de fapt, directorul unei societăți, agentul poștal, judecătorul, notarul public. Avocatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece nu are atribuții de funcționar public, cu unele excepții. [5] În ipoteza variantei atenuate a infracțiunii, pot fi autori ,,funcționarii privați”, adică persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175. Alin.(2) NCP (de pildă, angajații din cadrul birourile de executori judecătorești sau notariale) ori în cadrul oricărei persoanei juridice (de pildă, directorul unei societăți sau medicul angajat într-un spital privat), dacă fapta este comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu. [6]

Participația este posibilă sub toate formele. În cazul coautoratului, este necesar să aibă calitatea cerută de lege (funcționar public sau o altă persoană asimilată) și să contribuie nemijlocit, în mod simultan (comisie, colectiv, consiliu) sau succesiv (verificare, control, aprobare), la săvârșirea faptei. Instigator sau complice poate fi însă orice persoană, chiar și un funcționar public sau o altă persoană asimilată. [7]

Subiectul pasiv principal poate fi reprezentat de stat ca titular al valorii sociale, dar poate fi și o persoană juridică privată, când subiectul activ este un funcționar public, adică salariatul unei asemenea persoane juridice. [8] Subiectul pasiv secundar este persoana fizică sau juridică (de drept public ori privat) căreia i s-a cauzat o pagubă sau o vătămare a drepturilor ori intereselor sale legitime. În cazul celei de-a doua variante de tip [art. 297 alin. (2) C.pen.], subiectul pasiv secundar este persoana fizică sau juridică de drept privat căreia i s-a îngrădit capacitatea de exercițiu ori căreia i s-a creat o situație de inferioritate. [9]

Conținutul constitutiv al infracțiunii în varianta de tip prevăzută în alin. (1) și (2) al art. 297 C.pen presupune latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate) și latura subiectivă. Elementul material presupune neîndeplinirea unui act de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, precum și îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. [10] Funcționarul public va răspunde numai dacă îndeplinirea defectuoasă a actului a fost făcută cu încălcarea legii; și nu orice lege, ci numai aceea adoptată de Parlamentul României, precum și ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernul (Decizia Curții Constituționale din 16 iunie 2016). [11] În cazul formei asimilate, elementul material constă în acțiunea sau inacțiunea prin care se realizează îngrădirea exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea unei situații de inferioritate de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. [12] 

La forma de bază, urmarea imediată constă în afectarea valorilor protejate (buna desfășurare a relațiilor de serviciu), precum și vătămarea intereselor legale ale unei persoane fizice/juridice, iar legătura de cauzalitate trebuie dovedită între activitatea infracțională abuzivă și urmarea produsă. La forma asimilată, vătămarea materială sau morală a dreptului unei persoane prin restrângerea exercițiului acestuia ori prin crearea unei situații de inferioritate, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. [13]

În cazul faptei prevăzute la alin. (1), vinovăția trebuie să existe sub forma intenției directe sau indirecte. În cazul faptei prevăzute la alin.(2), vinovăția trebuie să subziste sub forma intenției directe, determinată de existența unui mobil. Astfel, trebuie ca activitatea infracțională să fie determinată de existența unui imobil, în sensul că îngrădirea exercitării unui drept sau crearea unei situații de inferioritate să se facă pe temei de rasă, naționalitate, limbă, religie, sex, avere, vârstă etc. [14]  

În ceea ce privește formele infracțiunii, actele de pregătire și tentativa nu se pedepsesc. Consumarea are loc numai atunci când s-a produs efectiv urmarea imediată secundară. Infracțiunea poate fi săvârșită şi în formă continuată, atunci când infractorul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, omite cu știință, în mod repetat, să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, ori și le îndeplinește defectuos, lezând interesele aceluiași subiect pasiv secundar sau/și ale altuia. [15] Abuzul în serviciu, în ambele sale variante, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Potrivit art. 309 C.pen., infracțiunea  este mai gravă în cazul în care fapta a produs consecințe deosebit de grave, în sensul art. 183 C.P. Prin urmare, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în art. 297 alin. (1) C.pen. se majorează cu jumătate. Se va aplica însă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Tentativa nu se pedepsește. O altă formă agravată (art. 13 din Legea nr. 78/2000), prezintă situația dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.  Limitele speciale ale pedepsei prevăzute în art. 297 alin. (1) C.pen. se majorează cu o treime. Se va aplica însă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Tentativa se pedepsește (art. 15 din Legea nr. 78/2000). Conform art. 308 alin. (1) C.pen., art. 297 C.P. se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice. limitele speciale ale pedepsei prevăzute în art. 297 alin. (1) C.pen. se reduc cu o treime [art. 308 alin. (2) C.pen.]. Se va aplica însă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. 

Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu. În practica judiciară, s-a decis că împrejurarea că făptuitorul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu din dispoziția superiorului nu poate înlătura caracterul penal al faptei sale; cel care execută un ordin ilegal se face vinovat de comiterea unui abuz în serviciu, iar cel care dă o astfel de dispoziție este instigator. [16] 

Fapta inculpatului NOG, primarul municipiului Sighetul Marmației, aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, de a îndeplini în mod defectuos un act, respectiv de a încheia contractul de asistență juridică nr.35/14.10.2013, cu domnul avocat N.Ț., cu încălcarea prevederilor art.1 din O.U.G. nr.26/2012 și de a dispune, în aceeași zi (14.10.2013), plata către acesta a sumei de 20.000 lei fără TVA (24.800 lei cu TVA) reprezentând plata unor servicii juridice acordate de acesta din urmă în favoarea Primăriei Sighetului Marmației (redactarea unei plângeri penale împotriva S.C. „Alien Concept” S.R.L.), cauzând bugetului municipiului Sighetului Marmației un prejudiciu de 24.800 lei, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de abuz în serviciu, cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.Pen. (Prin decizia penală nr. 536/03.04.2017, Curtea de Apel Cluj). [17] 

Concluzii

Analizând reglementarea actuală a infracțiunii de abuz în serviciu, constatăm că ea reunește abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, prin îngrădirea unor drepturi și contra intereselor publice din Codul Penal anterior. Soluția legiuitorului are o importanță practică deosebită, deoarece, în trecut, se înregistrau probleme de încadrare juridică pentru situația când fapta aducea atingere intereselor publice și private, instanțele judecătorești reținând un concurs de infracțiuni între abuzul în serviciu contra intereselor publice și abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Prin decizia Curții Constituționale din 16 iunie 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) NCP sunt constituționale în măsura în care prin expresia ,,îndeplinește în mod defectuos” se înțelege ,,îndeplinește prin încălcarea legii”. De asemenea, observăm că fapta se comite cu intenție, nu din culpă, trebuie să producă o pagubă sau o vătămare în realitatea materială, se referă la atribuțiile de serviciu din sfera de competență a făptuitorului și reflectă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Autor Diana Țăruș

Surse bibliografice

[1] Gh. IVAN, Abuzul în serviciu- între incriminare și dezincriminare, p. 35, Revista PRO LEGE, nr.3/2016, 7.

[2] Gh. IVAN, Drept Penal. Partea Specială, Ed. C.H. Beck, ediția a 4-a, 2019, p. 424.

[3] A. BOROI, Drept Penal. Partea Specială, Ed. CH Beck, 2011, p.404-405.

[4] M. UDROIU, Fișe de Drept Penal. Partea Specială, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.357.

[5] Gh. IVAN, op.cit., p.425.

[6] M. UDROIU, op.cit., p.533. 

[7] Gh. IVAN, op.cit., p.425.

[8] A. BOROI, op.cit., p.405.

[9] Gh. IVAN, op.cit., p.425.

[10] M. UDROIU, op.cit., p.535. 

[11] GH. IVAN, Abuzul în serviciu, între incriminare și dezincriminare, Revista PRO LEGE, nr.3/2016, p.35

[12] M. UDROIU, op.cit., p.535.

[13] Ibidem. 

[14] Idem, p.296.

[15] Gh. IVAN, op.cit., p.431.

[16] Idem, p.438.

[17]rolii.ro , link accesat la data de 27.10.2020.

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!