Abuzul de drept. Ce este el și cum îl recunoaștem?

Abuzul de drept se regăsește la art. 15 Cod Civil, articol care prevede că drepturile nu pot fi exercitate în scopul de a vătăma sau păgubi alte persoane sau într-un mod excesiv sau nerezonabil, contrar bunei-credințe. Potrivit doctrinei, prin abuz de drept se înțelege „exercitarea drepturilor subiective contrar scopului în considerarea căruia sunt recunoscute de lege sau dincolo de limitele lor interne și externe sau cu rea-credință, aducând atingere drepturilor și intereselor altor persoane”[1]. Abuzul de drept își are originea în maxima latină neminem laedit qui suo iure utitur („pe nimeni nu vatămă cel care se folosește de dreptul său). În doctrină s-a explicat că, pentru a se evita abuzul de drept, drepturile subiective „nu trebuie transformate în instrumente de realizare a unei nedreptăți”[2].

El se regăsește în diverse materii: în materia dreptului de proprietate și a altor drepturi reale (de exemplu, exercitarea abuzivă a servituții), în domeniul dreptului fiscal[3], abuzul de drept în materia drepturilor fundamentale. Potrivit unor autori, în dreptul Uniunii Europene, abuzul de drept există atunci când, de exemplu, o persoană fizică sau juridică se prevalează de libertatea de circulație pentru a se sustrage propriei legislații naționale (e.g. fiscale, sociale, de mediu) în favoarea unei legislații mai puțin favorabile[4].

 



În doctrina românească, abuzul de drept a fost explicat astfel:

„Este un truism faptul că drepturile subiective se exercită în societate, fiind recunoscute pentru ca titularii lor să își realizeze anumite interese; ele însă nu trebuie exercitate în alte scopuri ori cu intenția de a-i prejudicia pe alții sau a face rău. Într-un cuvânt, ele nu trebuie transformate în instrumente de realizare a unei nedreptăți. […] Abuzul de drept este o faptă ilicită și, în măsura în care se cauzează un prejudiciu injust altuia, se va putea angaja răspunderea civilă a autorului”[5].

Există, de asemenea, și abuzul de drepturi procesuale. În practică, abuzul de drepturi procesuale este cel mai frecvent sancționat în domeniul dreptului procesual penal, în cauze ce privesc condamnați (e.g., liberări condiționate, contestații la executare).

De exemplu, într-o cauză (contestație la executare – art. 598 NCPP) pe rolul Tribunalului Bacău, instanța a amendat contestatorul cu amendă judiciară de 1000 lei pentru că și-ar fi exercitat în mod abuz drepturile procesuale prin formularea unei contestații contrar scopului recunoscut de lege[6]. În cuvintele instanței:

„Abuzul de drept se săvârșește atunci când drepturile procesuale sunt exercitate discretionar de catre titularul lor, fara nici o îngradire. În cazul de față abuzul de drept s-a concretizat în exercitarea unui drept procesual cu rea-credință, respectiv a dreptului de a formula contestație, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege.

 



 

Ori, formularea de către contestator a unor cereri către instanțe fără o justificare obiectivă dovedește faptul că acesta nu sesizează instanțele în interesul soluționării unor  veritabile probleme de natură juridică, care de altfel au primit deja dezlegări definitive în cauzele anterior menționate, ci în alte scopuri, cu atât mai mult cu cât contestatorul este încarcerat în P____________ Iași, determinând astfel efectuarea de către autorități a unor cheltuieli nejustificate legate de transferarea acestuia din penitenciar la instanțele judecătorești din Mun. B____.

Pentru aceste considerente, în baza art. 283 alin. 4 lit. n) C.p.p., T_________ va dispune amendarea condamnatului U________ M____ M_____ cu amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale”[7].

Referințe:

[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 358.

[2] Idem, p. 357.

[3] Sursa aici.

[4] Ionescu, Raluca Nicoleta, L’abus de droit en droit communautaire [archive]; Université de Barcelone, 2009-01-16 .

[5] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 358.

[6]Hotărârea poate fi citită pe rolii.ro.

[7]Ibidem.

 




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!