Abandonul de familie constituie infracțiune în sistemul de drept din România și este reglementat în cadrul art. 378 din Codul penal, dispozițiile privind infracțiunile cuprinse în Partea specială. La nivel practic, cu privire la infracțiunea de abandon de familie, s-a conturat problematica termenului de introducere a plângerii prealabile de către persoana vătămată. În acest scop, Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Deciziei nr. 2/2020, a statuat asupra termenului de introducere al plângerii prealabile și a admis sesizarea formulată de către o instanță națională.
Abandonul de familie – conținut, pedepse, dezicriminare, termen de introducere plângere prealabilă
Abandonul de familie reprezintă, conform art. 378 din Codul penal român, săvârșirea uneia dintre următoarele fapte de către persoana care are obligația legală de întreținere față de cel îndreptățit la întreținere:
- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunând persoana în cauză la suferinţe fizice sau la suferințe morale;
- neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
- neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abandon de familie este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Această pedeapsă se va aplica și în situația neexecutării cu rea-credință de către cel condamnat a prestațiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească.

În privința modalității începerii urmăririi penale, cadrul normativ precizează necesitatea introducerii plângerii prealabile de către persoana vătămată.Legea instituie și nepedepsirea faptei, în situația în care – înainte de a se termina urmărirea penală – inculpatul procedează la îndeplinirea obligațiilor sale.În situația în care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul și-a îndeplinit obligațiile, instanța va putea dispune fie amânarea aplicării pedepsei, fie suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, independent de îndeplinirea condițiile prevăzute de lege pentru aceste din urmă soluții.
Termenul de introducere al plângerii prealabile în viziunea Înaltei Curți de Casație și Justiție
La sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. 11.252/256/2017, acesteia i s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept următoare (subsumată astfel):
Dacă, în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin sintagma «săvârșirea faptei» prevăzută de dispozițiile art. 296 din Codul procedură penală (relevantă pentru calcularea termenului de introducere a plângerii prealabile) se înțelege data încetării inacțiunii (data epuizării infracțiunii de abandon de familie) sau data consumării infracțiunii (expirarea perioadei de 3 luni pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate).

KIT GDPR Premium
Cu privire la această problematică, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară, astfel:
- Decizia nr. 10 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală de la 1968 se interpretează în sensul că termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vătămată sau persoana îndreptățită a reclama a știut cine este făptuitorul. În această situație, termenul de introducere a plângerii prealabile, pentru infracțiunile continue sau continuate, este de 2 luni și va curge de la data la care persoana vătămată sau persoana îndreptățită să ,,reclame” a cunoscut cine este făptuitorul.
- Decizia nr. 4 din 20 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a apreciat că infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracțiune unică continuă. În acest caz s-a statuat cu privire la tipul de infracțiune existent în situația de neplată pe o perioadă de 3 luni de zile a pensiei de întreținere. În acestă situație, infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune unică continuă.
Te-ar putea interesa și:
Cu privire la soluția instanței de judecată, aceasta a fost în sensul admiterii sesizării care a fost formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Astfel, soluția instanței supreme a fost următoarea:
În cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit c) din Codul penal, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală — de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei — curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârșirea faptei.
Termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei; b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării și c) din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În lămurirea acestei problematici, instanța supremă a statuat faptul că termenul de introducere a plângerii prealabile pentru prezenta infracțiune este de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul legal al acesteia a aflat despre săvârșirea faptei (respectând cadrul legal). Cu toate acestea, instanța prevede faptul că termenul poate să curgă din trei momente diferite, incluzând momentul consumării infracțiunii, momentul cunoașterii săvârșirii faptei, momentul epuizării infracțiunii sau momentul ulterior epuizării sale, raportând cele trei situații la cazurile practice disctincte.
Te-ar putea interesa și: