CJUE. Google Spain – dreptul la uitare.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a publicat o hotărâre în cauza C-131/12 din data de 13 mai 2014, contra politicilor Google, prin care s-a stabilit faptul că utilizatorii motoarelor de căutare pot solicita stergerea informațiilor cu caracter personal, care încalcă dreptul la viață privată și dreptul la protecația datelor. Solicitarea utilizatorului va fi evaluată […]

protectia datelor cu caracter personal

Ce ar trebui sa stie angajatorii despre prelucrarea datelor cu caracter personal?

La 8 iunie 2017, Grupul de lucru pentru protecția datelor în temeiul articolului 29 (“A29WP”) a adoptat avizul 2/2017 privind prelucrarea datelor cu caracter personal la locul de muncă. Bazându-se pe instrucțiunile precedente (și anume avizul 8/2001 și documentul de lucru privind supravegherea comunicațiilor electronice la locul de muncă din 2002), avizul face o nouă evaluare a echilibrului dintre interesele legitime ale angajatorilor și așteptările angajaților în materie de confidențialitate, având în vedere progresele tehnologice recente care permit prelucrarea din ce în ce mai invazivă a datelor personale ale angajaților.

Problema principală

Noile tehnologii sau noile dezvoltări ale tehnologiilor existente creează noi căi pentru prelucrarea mai sistematică și mai intruzivă a datelor la locul de muncă. Aceste progrese, în timp ce reduc costul și vizibilitatea procesării datelor efectuate de angajatori, cresc capacitatea sa și amplifică riscul de prelucrare ulterioară și analiza universală a metadatelor. Noile modele de afaceri și o creștere a practicii muncii la distanță creează noi provocări în privința confidențialității și protecției datelor angajaților (și a familiilor acestora). A29WP a precizat că este necesară o nouă evaluare în scopul echilibrării, pe de o parte, a interesului legitim al angajatorului de a efectua procesarea datelor specifice și, pe de altă parte, dreptul salariaților la viața privată, ori de câte ori o relație de muncă are loc, indiferent de tipul de contract pe care se bazează raportul de muncă.

Opinia evidențiază dependența care rezultă din relația de muncă, ceea ce afectează șansa acordării unui acord liber de către subiecții interesați (angajații). În consecință, angajatorii vor trebui să se bazeze pe diferite temeiuri juridice pentru prelucrare, de exemplu pe un interes legitim (de exemplu, îmbunătățirea eficienței sau protecția activelor companiei), combinate cu un test de proporționalitate care evaluează necesitatea procesării respective pentru atingerea scopului legitim căutat și dovada că riscul pentru viața privată este minimizat prin adoptarea de măsuri adecvate.

Avizul se referă atât la obligațiile angajatorilor care decurg din Directiva 95/46 / CE (Directiva privind protecția datelor, DPD), cât și la obligațiile suplimentare care decurg din Regulamentul 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor, GDPR).

În ceea ce privește DPD, A29WP subliniază necesitatea aplicării a trei principii:

Temei legal pentru prelucrarea datelor (Art. 7), și anume consimțământul (în cazuri reziduale), executarea unui contract, obligațiile legale sau interesul legitim.
Transparența procesării datelor (articolele 10-11), care implică obligația de a informa angajații cu privire la existența oricărei monitorizări, scopurile sale și orice alte informații necesare pentru a garanta o prelucrare corectă.
Interzicerea deciziilor automate (articolul 15), potrivit căreia persoanele vizate dețin dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată, atunci când această decizie produce efecte juridice sau le afectează în mod similar.

GDPR întărește aceste principii cu noi obligații pentru controlorii de date, inclusiv pentru angajatori:

Angajatorii trebuie să implementeze protecția datelor în mod voit și în mod implicit față de angajații lor (articolul 25);
Aceștia trebuie să efectueze o evaluare a impactului privind protecția datelor (DPIA) în cazul în care un tip de prelucrare, în special prin utilizarea noilor tehnologii și luând în considerare natura, domeniul, contextul și scopurile prelucrării în sine, poate duce la un risc ridicat al drepturilor și libertăților salariatului (articolul 35);
Statele membre pot prevedea norme mai specifice pentru a asigura o protecție mai strictă a vieții private (articolul 88).

Modelul A29WP a prezentat o serie de scenarii de prelucrare a datelor la locul de muncă pentru a ilustra noi posibile încălcări ale vieții private ale angajaților, de exemplu descrierea riscurilor asociate practicării dispozitivului propriu și folosirea de către angajați a dispozitivelor portabile furnizate de angajatori.

Acțiuni practice

După cum s-a subliniat în concluziile avizului, angajatorii trebuie să fie conștienți de faptul că:

Comunicările electronice realizate din spații comerciale beneficiază de aceleași protecții ca cele de comunicații analogice, fiind acoperite de noțiunile de “viață privată” și de “corespondență” în sensul articolului 8 alineatul 1 din Convenția Europeană.
Potrivit DPD, angajatorii pot colecta date ale angajaților în scopuri legitime, prelucrarea lor având loc în condiții adecvate și cu un temei juridic adecvat pentru prelucrare.
Având în vedere dezechilibrul puterii relației de muncă în sine, este puțin probabil ca consimțământul să constituie un temei juridic pentru prelucrarea datelor la locul de muncă. Angajatorii vor trebui să se bazeze pe alte motive legale, cum ar fi îndeplinirea unui contract sau a unor interese legitime, procesarea strict necesară și respectarea principiilor proporționalității și minimizării.
Angajații ar trebui să fie informați cu privire la posibila monitorizare, scopurile și circumstanțele acestora și ar trebui să aibă libertatea de a refuza datele care le sunt captate prin tehnologiile de monitorizare. Politicile și regulile privind monitorizarea legitimă ar trebui elaborate cu un eșantion reprezentativ de angajați și să fie clare și ușor accesibile.
Angajatorii trebuie să țină cont de principiul minimizării datelor atunci când decid asupra implementării noilor tehnologii.
Angajatorii ar trebui să ia în considerare posibilitatea angajaților de a desemna anumite spații private la care angajatorul nu poate obține acces în nici un caz.
Orice transfer internațional de date privind angajații ar trebui să aibă loc numai atunci când se asigură un nivel adecvat de protecție.

SURSA

acces la mesajele criptate

Australia propune legi pentru a obliga firmele de tehnologie sa ofere acces la mesaje criptate

Australia a propus, vineri, noi legi pentru a obliga companiile precum Facebook și Apple să furnizeze agențiilor de securitate acces la mesaje criptate.

Măsurile vor fi primele într-un val așteptat de legislație globală, deoarece presiunile se îndreaptă asupra companiilor tehnologice pentru a oferi astfel de acces după ce mai mulți suspecți de terorism au folosit aplicații criptate înainte de atacuri.

„Trebuie să ne asigurăm că internetul nu este folosit ca un loc întunecat pentru ca oamenii răi să-și ascundă activitățile criminale de lege”, a declarat Turnbull, premierul Australiei reporterilor din Sydney.

 „Realitatea este însă că aceste aplicații criptate de mesagerie și aplicații vocale sunt folosite în mod evident de către noi toți, dar sunt, de asemenea, folosite de oameni care caută să ne facă rău”.

Propunerea Australiei va cere producătorilor de dispozitive și companiilor de tehnologie sa colaborezele cu agențiile de aplicare a legii pentru interceptarea mesajele trimise de suspecți.

Propunerea ar putea fi adoptată în câteva luni, au afirmat parlamentarii. Dar planul stabilește scena pentru un conflict între guvernul australian și unele dintre cele mai mari companii de tehnologie din lume.

Apple, care a refuzat o solicitare din partea Reuters de a comenta asupra propunerii, a rezistat anterior împărtășirii acestor informații, făcând referire la preocupările privind confidențialitatea.

Facebook a respins, de asemenea, necesitatea introducerii noii legi, insistând că a existat deja un sistem de lucru care permite colaborarea alături de agențiile de securitate, în timp ce noua legislație nu ar putea fi implementată individual.

„Slăbirea sistemelor criptate pentru ei ar însemna slăbirea pentru toți”, a declarat Antonia Sanda, purtătoare de cuvânt pentru Facebook.

În timp ce Australia este pregătită să devină prima țară care adoptă legi cu privire la mesajele criptate, alte națiuni au declarat că vor introduce legi similare. Mai multe națiuni europene, inclusiv Franța și Marea Britanie, s-au angajat să adopte noi legi care să permită accesul la mesaje criptate.

Sursa aici

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

protectia copiilor

Raport al Comisiei Europene. Protectia copiilor in lumea digitala.

S-au observat schimbări semnificative de comportament ale consumatorilor, şi în special ale minorilor, în utilizarea mass-media. Aceştia utilizează din ce în ce mai mult mass-media prin intermediul dispozitivelor mobile, inclusiv jocuri video on-line, fapt care generează o creştere a cererii de servicii la cerere pe internet.

Ca fenomen nou, reţelele de socializare au devenit extrem de importante, atât pentru utilizatorii individuali, cât şi din punct de vedere societal. Numeroase schimbări urmează să se producă de acum înainte. Toate aceste noi evoluţii oferă numeroase oportunităţi minorilor, dând naştere în acelaşi timp la anumite provocări în ceea ce priveşte protecţia lor. Prezentul raport recapitulează realizările de până acum în domeniul protecţiei minorilor în lumea digitală şi enunţă etapele care sunt necesare în continuare pentru consolidarea acestei protecţii.

ACT

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 13 septembrie 2011 referitor la aplicarea Recomandării Consiliului din 24 septembrie 1998 privind protecţia minorilor şi demnitatea umană şi a Recomandării Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii audiovizuale şi de informare on-line intitulat: „Protecţia copiilor în lumea digitală” [COM(2011) 556 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Prezentul raport trece în revistă măsurile luate de statele membre pentru protecţia copiilor în lumea digitală. Raportul urmează recomandării din 2006 privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor audiovizuale şi de informare şi recomandării din 1998 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane.

Conţinutul ilegal sau dăunător

Raportul prezintă iniţiativele adoptate de statele membre în vederea combaterii conţinuturilor on-line discriminatorii, ilegale sau dăunătoare. Este vorba în principal de angajamente sau de coduri de conduită. Acestea prevăd, de pildă, afişarea unei etichete adecvate pe site-uri.

Nivelul de protecţie asigurat de acest tip de iniţiativă diferă în continuare de la un stat membru la altul. Măsurile existente trebuie monitorizate constant pentru a le asigura eficacitatea.

Conţinuturile ilegale sau dăunătoare provin în general din alte state membre ale UE sau din ţări terţe. O abordare coordonată la nivel european şi apoi la nivel internaţional ar permite armonizarea protecţiei împotriva acestui tip de conţinuturi.

Furnizorii de servicii internet (ISP)

Furnizorii de servicii internet (ISP) sunt invitaţi să se implice mai mult în protecţia minorilor. Aplicarea codurilor de conduită ar trebui să fie mult mai răspândită şi monitorizată îndeaproape. Asociaţiile ISP-urilor sunt încurajate să includă protecţia minorilor în acţiunile lor, iar membrii acestora să se angajeze în consecinţă în acest sens. În plus, o implicare mai activă a consumatorilor şi a autorităţilor în elaborarea codurilor de conduită ar trebui să garanteze că autoreglementarea răspunde într-adevăr cerinţelor unei lumi digitale aflate într-o rapidă evoluţie.

ISP-urile sunt încurajate să generalizeze aplicarea codurilor de conduită şi să includă protecţia minorilor în mandatele lor.

Reţelele de socializare on-line

Reţelele de socializare on-line au modificat profund comportamentele minorilor în ceea ce priveşte modul în care aceştia interacţionează şi comunică între ei. Aceste reţele prezintă numeroase riscuri, cum ar fi conţinuturile ilegale, conţinuturile inadecvate vârstei, contactele inadecvate, comportamentele inadecvate.

Unul dintre mijloacele menţionate de raport pentru a face faţă acestor riscuri poate fi elaborarea de linii de conduită pentru furnizorii de reţele de socializare. Comisia încurajează dezvoltarea punctelor de raportare şi crearea de structuri administrative performante pentru a le utiliza pentru reţelele de socializare.

Educaţia în domeniul mass-media şi sensibilizare

Statele membre s-au angajat să consolideze educaţia în domeniul mass-media. Există numeroase iniţiative în acest domeniu, cum ar fi parteneriatele public-privat sau proiectul Copiii UE on-line (EN). Cu toate acestea, implicarea tuturor copiilor şi a părinţilor, precum şi armonizarea între şcoli şi statele membre, rămân în continuare provocări semnificative, chiar dacă integrarea educaţiei în domeniul mass-media în mediul şcolar înregistrează rezultate pozitive.

Restricţionarea accesului la conţinut

Limitarea accesului la conţinut pentru minori implică realizarea unor sisteme de rating pe categorii de vârstă şi clasificarea conţinutului. În prezent există sisteme de rating şi de clasificare a conţinutului audiovizual considerate suficiente sau eficiente de unele state membre, în timp ce altele consideră că acestea ar trebui îmbunătăţite.

Sistemele tehnice, cum ar fi sistemele de filtrare, sistemele de verificare a vârstei sau sistemele de control parental pot fi utile, însă nu pot garanta restricţionarea completă a accesului minorilor la conţinuturi. Abonaţii sunt din ce în ce mai bine informaţi în ceea ce priveşte existenţa sistemelor de filtrare şi rating disponibile şi a softurilor de verificare a vârstei. Cu toate acestea, statele membre nu sunt în continuare de aceeaşi părere în ceea ce priveşte utilitatea, relevanţa (din perspectiva dreptului la informare şi a riscului de cenzură), fezabilitatea tehnică şi fiabilitatea sistemelor tehnice. În plus, statele membre subliniază nevoia de transparenţă în includerea unui anumit conţinut pe o „listă neagră” şi posibilitatea eliminării acestuia de pe listă.

În timp ce majoritatea statelor membre au în vedere posibilitatea de a îmbunătăţi stabilirea vârstei şi sistemele de rating şi clasificare, nu există încă un consens privind un sistem paneuropean de clasificare pentru conţinutul media. Prezentul raport solicită să se aibă în vedere sisteme inovatoare de rating şi de clasificare a conţinutului în sectorul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC).

Servicii media audiovizuale

Comisia constată o anumită întârziere a serviciilor de televiziune la cerere în ceea ce priveşte sistemele de coreglementare şi de autoreglementare pentru protecţia minorilor faţă de conţinutul dăunător şi în ceea ce priveşte mijloacele tehnice disponibile pentru a oferi copiilor un acces selectiv la conţinutul on-line. Trebuie promovate în continuare sistemele de rating pe categorii de vârstă şi restricţiile privind orele de difuzare pentru acest tip de servicii media audiovizuale.

Jocuri video

Cu excepţia Germaniei, toate statele membre utilizează Sistemul de Informaţii despre Jocuri la Nivel Paneuropean (PEGI) privind protecţia minorilor în cadrul utilizării jocurilor video. Prezentul raport indică faptul că ar fi oportune măsuri suplimentare de sensibilizare în scop preventiv, îndeosebi în şcoli. În plus, sunt necesare în continuare progrese pentru a asigura respectarea sistemelor de rating pe categorii de vârstă în ceea ce priveşte vânzarea jocurilor video şi pentru a extinde aplicarea unor sisteme precum PEGI la jocurile on-line.

SURSA

 

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

www.avocat-mihaela-sava.ro

0745.073.156

 

 

publicitate inselatoare

Google va opri scanarea e-mailurilor pentru a personaliza reclame

 

În ceea ce privește dezvoltarea  drepturilor de confidențialitate și protecție a datelor, Google a anuntat ca nu va mai scana continutul conturilor personale de Gmail pentru  personalizarea reclamelor.

Google va continua să facă publicitate în serviciul G-mail gratuit, dar producerea de mesaje publicitare  va fi limitată la utilizarea informațiilor obținute din activitățile online ale utilizatorilor, cum ar fi căutările, istoricul de navigare și locația fizică, mai degrabă decât extragerea de date din conținutul convorbirilor personale prin e-mail ale utilizatorilor.

Schimbarea politicii actuale face parte din campania Google de a-și alinia produsele de afaceri și de consum. Această modificare  a fost  mediatizată pentru a spori gradul de încredere și pentru a asigura clienții companiei Google în ceea ce privește confidențialitatea comunicărilor prin e-mail. Cu toate acestea, numai consumatorii sunt afectați, deoarece oferta de afaceri Google “G Suite”(fostă Google Apps for Work și  Google Apps for Domain), care este un brand de instrumente de cloud computing, productivitate și colaborare, software și produse dezvoltate de Google, nu a implicat niciodată scanarea e-mailurilor în acest fel. Spre deosebire de serviciile gratuite, orientate către consumatori, utilizatorii G Suite nu sunt deranjați de  reclame în timp ce utilizează serviciile, iar informațiile și datele din conturile G Suite nu sunt utilizate în scopuri publicitare. Mai mult, administratorii G Suite pot ajusta setările de securitate și confidențialitate.

Acest lucru vine ca urmare a faptului că Google a primit o amendă de 2,42 miliarde EUR de la Comisia Europeană în ceea ce privește practicile anticoncurențiale și abuzul de poziția sa dominantă pe piață. Prin promovarea artificială și ilegală a propriului serviciu de comparare a prețurilor privind cumpărăturile, care a apărut în topul rezultatelor căutării Google, s-a constatat că în acest fel Google nu a ținut cont de alegerea reală a consumatorilor săi, precum și faptul ca a negat rivalilor săi posibilitatea de a concura în mod eficent si echitabil.

SURSA

Reclamele pe facebook messenger au fost introduse. Vorbim de SPAM sau nu?

Se pare că nu este nicio șansă să ignorăm reclamele pe Facebook. Începând de luna trecută, Facebook a început monetiarea serviciului messenger în Romania, astfel încât permite companiilor să trimite direct utilizatorilor reclame sponsorizate direct pe messenger, dacă aceștia au interacționat cu brandurile în trecut.

Cum va funcționa serviciul? Ca in imaginea de mai jos

Adică vei primi de la companii mesaje personalizate în funcție de interacțiunile tale anterioare. Aceste reclame vor fi programate și probabil trimise la alte sute de potențiali cumpărători, deci șansele ca o persoană să îți recomande produsele sunt mici. Mai degrabă, mesajele vor fi trimise de roboții chat.

Ba mai mult, aceștia îți pot face chiar discount-uri… Ca in imaginea de mai jos

Există șansa să fii bombardat cu mesaje SPAM?

Da și nu.

Facebook spune că nu trebuie să ne îngrijorăm în privința spamului, pentru ca mesajele pot oricând fi blocate de utilizatori. Sigur, dar câți dintre noi vom bloca mesajele și câți dintre noi, chiar dacă le vom bloca, vom fi deranjați de acestea? 

Ba mai mult, nu cumva, chiar dacă am blocat reclamele pe chat, totuși, să ne fi fost introdusă deja în subconștient dorința de a cumpăra respectivul produs?

 

Este legal?

De ce nu? Noul serviciu Facebook destinat companiilor permite o interacțiune între client și companie.

Însă, atenție! Companiile trebuie să se supună legislației anti-spam.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 506/2004 și art. 6 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin utilizarea unor sisteme automate de apelare și comunicare, prin fax sau poștă electronica sau orice altă altă metodă care foloseste care folosește servicii de comunicații electronice destinate publicului (mesaje SPAM), cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat, în prealabil, în mod expres consimțământul pentru a primi astfel de notificări.

Prin urmare, companiile au nevoie de acordul prealabil al clientului pentru transmiterea reclamelor prin chat.

De la aceasta regula exista o exceptie, prevazuta de art. 12 alin (2) din Legea nr. 506 din 2004. Respectiv:

“daca o persoana fizica sau juridica obtine in mod direct adresa de posta electronica a unui client, cu ocazia vanzarii catre acesta a unui produs sau serviciu, persoana fizica sau juridica in cauza poate utiliza adresa respectiva, in scopul efectuarii de comunicari comerciale referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoana le comercializeaza, cu conditia de a oferi in mod clar si expres clientilor posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu si gratuit unei asemenea utilizari, atat la obtinerea adresei de posta electronica, cat si cu ocazia fiecarui mesaj, in cazul in care clientul nu s-a opus initial”.

Prin urmare dacă punem semnul egalității între adresa de poștă electronică și facebook messenger (ceea ce din punctul meu de vedere nu se poate realiza), ar însemna că dacă ai cumpărat bunuri sau beneficiat de anumite servicii de la o companie, aceasta te poate spama cu mare încredere.

Însă, din puntul meu de vedere, și având în vedere că excepția de mai sus se referă doar la „adresa de poștă electronică”, neincluzând alte mijloace de comunicare, precum și dând valoarea principiului „exceptio est strictissimae interpretationis”exceptia este de strictă interpretare și aplicare, atunci situația e clară. Companiile nu îți vor putea trimite mesaje nesolicitate pe messenger, întrucât ar încălca legislația anti-spam.

Acum că eu mi-am dat cu părarea pe partea legală, vă întreb pe voi. Este etic?

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

0745.073.156

 

Dacă dorești să afli mai multe despre legislația anti-spam te invit să îmi citești și articolul acesta  http://blog.avocatoo.ro/spam-legislatie/

Comertul electronic nu este supus niciunei autorizari prealabile, insa…

Vrei să îți deschizi un magazin online? Atunci află că nu ai nevoie de vreo autorizare prealabilă, însă trebuie să respecți anumite cerințe:

  • să îți desfășori activitatea in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
  • este nevoie totuși de autorizarea prealabila in vederea desfasurarii unor activitati de catre persoanele fizice sau juridice, daca dispozitiile in cauza nu vizeaza in mod expres si exclusiv serviciile societatii informationale sau furnizorii de servicii, in intelesul prezentei legi.

! Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face, pana la momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte.

! Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in alte state se face in conditiile acordurilor bilaterale incheiate cu statele respective, la care Romania este parte.

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

http://www.avocat-mihaela-sava.ro/

0745.073.156

SURSA

Legea 365/2002 privind comertul electronic

Un furnizor de internet poate fi obligat sa blocheze accesul catre site-uri care incalca drepturile de autor

Un furnizor de acces la internet poate fi obligat să blocheze accesul clienților săi la un site web care aduce atingere dreptului de autor

O astfel de somație și executarea acesteia trebuie însă să asigure un just echilibru între drepturile fundamentale în cauză

Constantin Film Verleih, o întreprindere germană care deține, printre altele, drepturile asupra filmelor „Vikingul Vic” și „Pandorum”, precum și Wega Filmproduktionsgesellschaft, o întreprindere austriacă care deține drepturile asupra filmului „Panglica albă”, au constatat că filmele lor puteau fi vizionate sau chiar descărcate, fără acordul acestora, de pe site-ul internet „kino.to”  .

La cererea acestor două întreprinderi, instanțele de judecată austriece au interzis societății UPC Telekabel Wien, un furnizor de acces la internet cu sediul în Austria, să furnizeze clienților săi accesul la acest site.

UPC Telekabel consideră că nu îi poate fi aplicată o asemenea interdicție. Astfel, la data săvârșirii faptelor, aceasta nu avea nicio relație comercială cu operatorii site-ului kino.to și nu s-ar fi stabilit niciodată că propriii clienți ar fi acționat în mod nelegal. În plus, UPC Telekabel susține că diferitele măsuri de blocare susceptibile să fie aplicate puteau, în orice caz, să fie eludate tehnic. În sfârșit, unele dintre aceste măsuri ar fi excesiv de costisitoare.

Sesizată cu litigiul în ultimă instanță, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) solicită Curții de Justiție să interpreteze Directiva Uniunii privind dreptul de autor , precum și drepturile fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii.

Directiva prevede posibilitatea titularilor de drepturi să solicite pronunțarea unei ordonanțe președințiale împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de terți pentru a aduce atingere drepturilor lor .

UPC Telekabel apreciază că nu poate fi calificată drept intermediar în acest sens. Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea răspunde Oberster Gerichtshof că o persoană care pune la dispoziția publicului pe un site internet obiecte protejate fără acordul titularului de drepturi utilizează serviciile furnizorului de acces la internet al persoanelor care accesează aceste obiecte.

Astfel, un furnizor de acces precum UPC Telekabel care permite clienților săi să acceadă la obiecte protejate puse la dispoziția publicului pe internet de un terț este un intermediar ale cărui servicii sunt folosite pentru a aduce atingere dreptului de autor.  „Wickie und die starken Männer” în versiunea originală.  „Das weiße Band” în versiunea originală.

În luna iunie 2011, acest site și-a încetat activitatea ca urmare a unei acțiuni a poliției germane împotriva operatorilor săi.

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).  În ceea ce privește această posibilitate, Curtea a statuat deja că dreptul Uniunii se opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere, care se aplică, fără deosebire, întregii sale clientele, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusivă și pentru o perioadă nelimitată (a se vedea Hotărârea Curții din 24 noiembrie 2011, Scarlett Extended, C-70/10, precum și CP nr. 126/11).

De asemenea, Curtea a statuat că administratorul unei rețele sociale online nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toți utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale și audiovizuale (a se vedea Hotărârea Curții din 16 februarie 2012, SABAM, C-360/10, precum și CP nr. 11/12).

În această privință, Curtea subliniază că directiva, care urmărește să garanteze titularilor de drepturi un nivel ridicat de protecție, nu impune existența unei relații speciale între persoana care aduce atingere dreptului de autor și intermediarul împotriva căruia poate fi pronunțată o somație. De asemenea, nu este necesar să se dovedească nici faptul că clienții furnizorului de acces la internet accesează efectiv obiectele protejate puse la dispoziția publicului pe site-ul internet al unui terț, întrucât directiva impune ca măsurile pe care statele membre au obligația de a le lua pentru a se conforma acesteia să aibă drept obiective nu numai încetarea încălcărilor aduse dreptului de autor sau drepturilor conexe, ci și prevenirea acestora.

În plus, Oberster Gerichtshof solicită să se stabilească dacă drepturile fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun ca, prin intermediul unei somații pronunțate de o instanță națională, să se interzică unui furnizor de acces la internet să permită accesul clienților săi la un site internet care publică online obiecte protejate fără acordul titularilor de drepturi, în cazul în care această somație nu precizează ce măsuri trebuie să adopte furnizorul de acces respectiv, iar acesta din urmă poate evita sancțiunile coercitive impuse pentru încălcarea interdicției menționate făcând dovada că a luat toate măsurile rezonabile.

În această privință, Curtea arată că, în cadrul unei astfel de somații, drepturile de autor și drepturile conexe (care fac parte din dreptul de proprietate intelectuală) intră în principal în conflict cu libertatea de a desfășura o activitate comercială de care beneficiază operatorii economici (precum furnizorii de acces la internet), precum și cu libertatea de informare a utilizatorilor de internet.

Or, în cazul în care mai multe drepturi fundamentale se află în conflict, revine statelor membre sarcina să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a dreptului Uniunii și a dreptului lor național care permite asigurarea unui just echilibru între aceste drepturi fundamentale. În ceea ce privește mai concret dreptul la libertatea de a desfășura o activitate comercială a furnizorului de acces la internet, Curtea apreciază că somația menționată nu pare să aducă atingere conținutului însuși al acestui drept, dat fiind că, pe de o parte, lasă destinatarului său sarcina de a stabili măsurile concrete care trebuie adoptate pentru a atinge rezultatul urmărit astfel încât acesta poate alege să aplice măsuri care să fie cel mai bine adaptate resurselor și capacităților de care dispune și care să fie compatibile cu celelalte obligații și provocări cărora trebuie să le facă față în exercitarea activității sale și că, pe de altă parte, permite destinatarului său să fie exonerat de răspundere făcând dovada faptului că a luat toate măsurile rezonabile.

În consecință, Curtea apreciază că drepturile fundamentale în cauză nu se opun unei astfel de somații, cu condiția dublă ca măsurile adoptate de furnizorul de acces să nu priveze în mod inutil utilizatorii de posibilitatea de a accede în mod licit la informațiile disponibile și ca aceste măsuri să aibă ca efect să împiedice sau, cel puțin, să facă dificil realizabile accesările neautorizate ale obiectelor protejate sau să descurajeze în mod serios utilizatorii să acceseze obiectele puse la dispoziția lor cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală

. Curtea precizează că utilizatorii de internet, precum și, de altfel, furnizorul de acces la internet, trebuie să își poată valorifica drepturile în fața instanței. Este de competența autorităților și a instanțelor naționale să verifice dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

Mihaela Ruxandra Sava

www.avocat-mihaela-sava.ro

SURSA

incitarea la ura online

Comisia Europeana. Combaterea discursurilor de incitare la ura in mediul online.

În urmă cu un an, Comisia Europeană și patru mari platforme de comunicare socială au anunțat elaborarea unui Cod de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online.

Acesta a inclus o serie de angajamente asumate de Facebook, Twitter, YouTube și Microsoft pentru a combate răspândirea unui astfel de conținut în Europa. O evaluare efectuată de către ONG-uri și organisme publice în 24 de state membre, publicată cu ocazia primei aniversări a Codului de conduită, arată că societățile au făcut pași importanți înainte în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor asumate.

Andrus Ansip, vicepreședintele Comisiei Europene responsabil cu piața unică digitală, a salutat pașii înainte făcuți: „Colaborarea strânsă cu sectorul privat și cu societatea civilă pentru a combate discursurile ilegale de incitare la ură dă rezultate și, prin urmare, ne vom intensifica eforturile comune. În prezent conlucrăm pentru a asigura o coordonare mai strânsă între diferitele inițiative și forumuri pe care le-am lansat în colaborare cu platformele online. De asemenea, vom clarifica procedurile de notificare și de acțiune în vederea eliminării într-un mod eficient a conținutului ilegal, fără a aduce însă atingere libertății de exprimare, care este esențială.”

Vĕra Jourová, comisarul UE pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, a declarat: „Rezultatele celei de a doua evaluări a Codului de conduită sunt încurajatoare.Comparativ cu situația de acum șase luni,numărul cazurilor de discursuri ilegale de incitare la ură din mediul online eliminate de către societăți s-a dublat, iar viteza de reacție a societăților respective a crescut. Este un pas important în direcția cea bună, care arată că un demers de autoreglementare poate da rezultate, dacă toți actorii își îndeplinesc rolul care le revine. În același timp, societățile au o mare responsabilitate și trebuie să facă noi progrese pentru a-și îndeplini toate angajamentele asumate. Pentru mine, este important și ca societățile IT să ofere feedback celor care au semnalat cazuri de conținut ilegal de incitare la ură.”

Uniunea Europeană se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile fundamentale. UE și statele sale membre, împreună cu societățile care gestionează platforme de comunicare socială și alte platforme au responsabilitatea de a acționa astfel încât internetul să nu devină un refugiu pentru discursurile ilegale de incitare la ură și violență.

Prin semnarea Codului de conduită, societățile IT și-au asumat, în special, angajamentul de a analiza majoritatea notificărilor valabile privind discursuri ilegale de incitare la ură în mai puțin de 24 de ore de la primirea lor și de a elimina un astfel de conținut sau de a dezactiva accesul la acesta, dacă este necesar, pe baza legilor naționale care transpun dreptul european. Codul a subliniat, de asemenea, necesitatea de a explora în continuare modalitățile de a promova transparența și de a încuraja contradiscursurile și discursurile alternative.

La un an de la adoptarea sa, Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online a permis realizarea unor pași importanți înainte, chiar dacă există în continuare unele provocări care vor trebui abordate.

  • În medie, în 59 % din cazuri, societățile IT au reacționat la notificările privind discursurile ilegale de incitare la ură prin eliminarea conținutului respectiv.Acest procent este de peste două ori mai mare decât cel înregistrat în urmă cu șase luni, și anume 28 %.
  • Numărul notificărilor analizate în termen de 24 de ore a crescut de la 40 % la 51 % în aceeași perioadă de șase luni. Cu toate acestea, Facebook este singura societate care își îndeplinește pe deplin obiectivul de a analiza majoritatea notificărilor în decurs de o zi.
  • Comparativ cu situația de acum șase luni, societățile IT au devenit mai eficace în a trata notificările primite din partea cetățenilor la fel ca pe cele trimise de organizațiile care utilizează canale de semnalare fiabile. Persistă însă unele diferențe și ratele globale de eliminare a conținutului sunt în continuare mai mici atunci când notificările sunt primite din partea publicului.
  • În fine, monitorizarea a arătat că, în timp ce Facebook trimite feedback sistematic utilizatorilor cu privire la evaluarea notificărilor primite din partea acestora, practicile diferă în mod considerabil în rândul societăților IT. Calitatea feedbackului referitor la motivele pe care s-a întemeiat decizia luată este un domeniu în care se pot face noi progrese.

Îmbunătățiri în ceea ce privește tratarea plângerilor din partea utilizatorilor și cooperarea cu societatea civilă

În ultimul an, societățile IT și-au consolidat sistemele de notificare și au facilitat notificarea discursurilor de incitare la ură. Aceste societăți și-au instruit personalul și și-au intensificat cooperarea cu societatea civilă. Punerea în aplicare a Codului de conduită a întărit și a extins în întreaga Europă rețeaua societăților IT care recurg la sisteme fiabile de marcare a conținutului ilegal (trusted flaggers).

Cooperarea sporită cu organizațiile societății civile a condus la îmbunătățirea calității notificărilor, la un timp de prelucrare mai scurt și la rezultate mai bune în ceea ce privește reacțiile la notificări.

Etapele următoare

Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a Codului de conduită cu ajutorul organizațiilor societății civile. Sunt așteptate îmbunătățiri din partea societăților IT, în special în ceea ce privește transparența criteriilor de analiză a conținutului marcat și feedbackul către utilizatori.

Comisia va lua în considerare rezultatele acestei evaluări în cadrul activităților pe care le va desfășura, anunțate în evaluarea sa la jumătatea perioadei referitoare la punerea în aplicare a Strategiei privind piața unică digitală. De asemenea, Comisia își va continua eforturile de promovare a unei cooperări mai eficiente între societățile IT și autoritățile naționale.

Context

Decizia-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei incriminează incitarea publică la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine națională ori etnică. Discursurile de incitare la ură, astfel cum sunt definite în decizia-cadru menționată, constituie o infracțiune și atunci când sunt formulate în mediul online.

Un sondaj european recent a arătat că 75 % dintre persoanele care au urmărit sau au participat la dezbateri în mediul online s-au confruntat cu situații în care s-au proferat insulte, amenințări sau discursuri de incitare la ură. Aproape jumătate dintre respondenți au declarat că acest lucru i-a descurajat să se implice în discuții în mediul online.

UE, statele sale membre, împreună cu societățile care gestionează platforme de comunicare socială și alte platforme au responsabilitatea colectivă de a promova și a facilita libertatea de exprimare în mediul online. Însă, în același timp, toți acești actori au responsabilitatea de a se asigura că internetul nu devine un refugiu pentru violență și ură.

Pentru a răspunde problemei tot mai mari pe care o reprezintă discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online, Comisia Europeană și patru mari societăți IT (Facebook, Microsoft, Twitter și YouTube) au prezentat, la 31 mai 2016, un „Cod de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online”. La 7 decembrie 2016, Comisia a făcut publice rezultatele primului exercițiu de monitorizare menit să evalueze punerea în aplicare a acestui cod de conduită.

Evaluarea la jumătatea perioadei referitoare la punerea în aplicare a Strategiei privind piața unică digitală, publicată la 10 mai 2017, a confirmat necesitatea de a continua eforturile în direcția unor cerințe minime pentru procedurile de notificare și de acțiune ale intermediarilor online, inclusiv în ceea ce privește criteriile de calitate aplicabile procedurilor de notificare și contranotificare, obligațiilor de raportare, mecanismelor de consultare a terților și sistemelor de soluționare a litigiilor. În aceeași ordine de idei, propunerea Comisiei de revizuire a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale conține dispoziții ferme pentru a impune platformelor obligația de a institui un sistem de marcare pentru materialele audiovizuale din mediul online care conțin discursuri de incitare la ură.

Comisia a instituit o serie de dialoguri cu platformele online în cadrul pieței unice digitale (de exemplu, Forumul UE privind internetul, Codul de conduită privind discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online și Memorandumul de înțelegere privind vânzarea mărfurilor contrafăcute pe internet) și intenționează să le coordoneze într-un mod mai eficient pentru a se asigura obținerea celor mai bune rezultate posibile.

Aceste eforturi, inițiate de către Comisie, contribuie, de asemenea, la acțiunea liderilor G7 care s-au angajat recent să sprijine eforturile sectorului și să colaboreze în mai mare măsură cu societatea civilă pentru combaterea extremismului din mediul online.

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

SURSA

hyperlink-ul

CJUE. Esti obligat sa verifici daca hyperlink-ul incalca drepturile de autor?

Postarea pe un site internet a unui hiperlink către opere protejate prin dreptul de autor și publicate pe un alt site internet fără autorizaţia autorului nu constituie o „comunicare publică” atunci când persoana care postează acest link acționează fără scop lucrativ și fără a cunoaște caracterul nelegal al publicării acestor opere

 În schimb, în cazul în care aceste hiperlinkuri sunt furnizate în scop lucrativ, trebuie prezumată cunoașterea caracterului nelegal al publicării pe celălalt site internet

GS Media exploatează site-ul internet GeenStijl pe care se găsesc, potrivit informaţiilor oferite de acest site, „noutăţi, revelaţii scandaloase şi anchete jurnalistice în legătură cu subiecte amuzante şi pe un ton jovial” şi care este unul dintre cele mai frecventate zece site-uri de actualităţi din Țările de Jos. În anul 2011, GS Media a publicat un articol și un hiperlink care trimitea cititorii la un site australian pe care erau puse la dispoziție fotografii ale doamnei Dekker. Aceste fotografii erau publicate pe site-ul australian fără consimțământul Sanoma, editorul revistei lunare Playboy care deține drepturile de autor pentru fotografiile în discuție. În pofida somațiilor adresate de Sanoma, GS Media a refuzat să îndepărteze hiperlinkul în discuție. Atunci când site-ul australian a îndepărtat fotografiile la cererea formulată de Sanoma, GeenStijl a publicat un nou articol care conținea la rândul lui un hiperlink către un alt site, pe care puteau fi văzute fotografiile în discuție. Acest din urmă site a dat curs, de asemenea, cererii formulate de Sanoma de a înlătura fotografiile. Internauții care au vizitat forumul site-ului GeenStijl au postat, ulterior, noi linkuri care trimiteau către alte site-uri pe care puteau fi consultate fotografiile.

Potrivit Sanoma, GS Media a adus atingere dreptului de autor. Fiind sesizată în recurs, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) adresează Curții de Justiție întrebări cu privire la acest aspect. Astfel, în temeiul unei directive a Uniunii, fiecare act de comunicare publică a unei opere trebuie să fie autorizat de titularul dreptului de autor . Cu toate acestea, Hoge Raad arată că internetul abundă de opere publicate fără acordul titularului dreptului de autor. Pentru operatorul unui site internet nu va fi întotdeauna simplu să verifice dacă autorul și-a dat acordul.

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea constată că, în temeiul directivei în discuție, statele membre trebuie să garanteze dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor. În același timp, această directivă urmărește menţinerea unui echilibru just între, pe de o parte, interesul titularilor drepturilor de autor și, pe de altă parte, protecţia intereselor şi a drepturilor fundamentale ale utilizatorilor de obiecte protejate, în special libertatea lor de exprimare şi de informare, precum şi interesul general.

Curtea amintește jurisprudența sa anterioară potrivit căreia noțiunea „comunicare publică” implică o apreciere individualizată, care trebuie să țină cont de mai multe criterii complementare. Printre aceste criterii figurează, în primul rând, în special, caracterul deliberat al intervenţiei. Astfel, utilizatorul efectuează un act de comunicare atunci când intervine, pe deplin conștient de consecințele comportamentului său, pentru a oferi clienților săi accesul la o operă protejată. În al doilea rând, noțiunea „public” priveşte un număr nedeterminat de potenţiali destinatari şi presupune, pe de altă parte, existenţa unui număr de persoane destul de important. În al treilea rând, este relevant caracterul lucrativ al unei comunicări publice.

 Curtea precizează că jurisprudența sa anterioară privea numai postarea de hiperlinkuri către opere disponibile în mod liber pe un alt site internet cu consimțământul titularului și că nu se poate deduce din această jurisprudență că postarea unor astfel de linkuri ar fi exclusă, din principiu, din noțiunea „comunicare publică” atunci când operele în discuție au fost publicate pe un alt site fără autorizarea titularului.

În această din urmă ipoteză, Curtea subliniază însă că internetul are o importanţă aparte pentru libertatea de exprimare şi de informare şi că hiperlinkurile contribuie la buna sa funcţionare, precum şi la schimbul de opinii şi de informaţii. În plus, Curtea admite că poate fi dificil, în special în cazul particularilor care doresc să posteze astfel de linkuri, să verifice dacă este vorba despre opere care sunt protejate şi, eventual, dacă titularii drepturilor de autor ai acestor opere au autorizat publicarea lor pe internet.

Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea decide că, pentru aprecierea individualizată a existenţei unei „comunicări publice”, trebuie, atunci când postarea unui hiperlink către o operă disponibilă în mod liber pe un alt site internet este efectuată de o persoană care, procedând în acest fel, nu urmăreşte un scop lucrativ, să se ţină cont de împrejurarea că această persoană nu ştie şi nu poate în mod rezonabil să ştie că această operă a fost publicată pe internet fără autorizarea titularului drepturilor de autor. În fapt, o astfel de persoană nu intervine, ca regulă generală, pe deplin conştientă de consecinţele comportamentului său pentru a oferi unor clienţi acces la o operă publicată nelegal pe internet.

În schimb, atunci când se stabilește că o astfel de persoană ştia sau trebuia să ştie că hiperlinkul pe care l-a postat conferă accesul la o operă publicată nelegal, de exemplu ca urmare a faptului că a fost avertizată de titularii dreptului de autor, furnizarea acestui link constituie o „comunicare publică”. Situaţia este aceeaşi în ipoteza în care acest link permite utilizatorilor să evite măsuri de restricţie luate de site-ul pe care se află opera protejată cu scopul de a restrânge accesul publicului la aceasta doar pentru abonaţi. Pe de altă parte, atunci când postarea unor hiperlinkuri se realizează în scop lucrativ, este de aşteptat ca autorul unei astfel de postări să efectueze verificările necesare pentru a se asigura că opera vizată nu este publicată nelegal. Prin urmare, trebuie să se prezume că această postare a intervenit cunoscându-se pe deplin natura protejată a operei şi eventuala lipsă a unei autorizaţii de publicare pe internet din partea titularului dreptului de autor. În astfel de împrejurări şi în măsura în care această prezumţie nu este răsturnată, actul care constă în postarea unui link care poate fi accesat către o operă nelegal publicată pe internet constituie o „comunicare publică”.

În speță, este cert că GS Media a furnizat în scopuri lucrative hiperlinkurile către fişierele care conţineau fotografiile și că Sanoma nu autorizase publicarea acestor fotografii pe internet. În plus, din prezentarea situaţiei de fapt pare să rezulte, astfel cum decurge din decizia de trimitere a Hoge Raad, că GS Media era conştientă de caracterul nelegal al acestei publicări şi că ea nu putea, aşadar, să răstoarne prezumţia că postarea acestor linkuri a avut loc cunoscându-se pe deplin caracterul nelegal al acestei publicări. Sub rezerva verificărilor ce revin în sarcina Hoge Raad, prin postarea acestor linkuri GS Media a realizat, așadar, o „comunicare publică”.

Avocat Mihaela Ruxandra Sava

0745.073.156

SURSA aici